miercuri, 10 octombrie 2018

"Ponturi" la Florenta

de Marian Lisu
Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra intregului oras indicat sa incepeti cu o deplasare rapida pe cel mai inalt punct – Manastirea San Miniato al Monte, care pe langa biserica milenara – are chiar 1000 de ani de la constructie, aveti o panorama superba, un cimitir monumental unde se odihnesc si celebritati italiene, iar la scurta distanta, Piatalle Michelangelo de unde se fac cele mai luminoase fotografii. Basilica este o minunatie, fatada bicolora facuta parca ieri, interioare cu mozaicuri bine definite, fresce pe care se observa patina timpului si pavaje in tonalitati fara contraste.Pentru suflu suplimentar se pot alege capele diferite, una in subteran, alta la inaltime, biserica avand astfel 3 nivele de studiu, cea mai ineresanta pare Capela Cardinalului Portugaliei.
Daca ajungeti in Piata strajuita de grupul statuar dedicat lui Michelangelo, in fapt un alt David scara 1:1, dar pe un soclu impozant ,,pazit” de nimfe sau ingeri, este util sa luati repere si sa deduceti distante- se vad toate obiectivele majore si doar asa realizati complexitatea construirii de catre maestrul Brunelleschi a motului Domului florentin , superbul turn Giotto, Palazzo Vechio cu turnul ceasului din Piazza Senioria, podurile de peste Arno…iar cat consoata face o baie de soare daca te tin puterile poti incerca un test-drive cu ultimul model de la Ferrari, evident ,,rosu ca focu' sa te cuprinda norocul”.
Sa nu uit..toata distractia te costa 1 euro, autobuzul orasenesc luat de la
S.M.Novella si schimbat de 3 ori intr-o ora si jumatate, ca asa prevede.

Cum treci de Ponte Vecchio, la 5 minute undeva in dreapta, te lasa fara aer cea mai grandioasa constructie, lunga cat ziua postului popesc, cu o fatada caramizie, creatia familiei Pitti – un palat regal construit in stil renascentist de cuplul Vasari – Brunelleschi.E ca si cum executorii te lasa acum fara casa…asa l-a usurat maritul Cosimo I Medici pe boierul Pitti fara mareata constructie deoarece acesta falise iar Famiglia avea o banca mareata de condus, lucrul acesta facand-o cea mai fericita tocmai pe sotie, adica pe Eleonora de Toledo, care a decis instant sa se mute cu catel si purcel , si totata familia marita, bineinteles, acolo.
Tocmai de aceea gasim inauntru amprenta Medicilor in toata grandoarea creatiei de la Galeria Palatina, Camerele regale, Galeria Artei Moderne, dar si muzee diverse ca cel al costumelor, al argintariei, al portelanului, al trasurilor si, nu in ultimul rand, Gradinile Boboli si Bardini – in ultimile gasim si grota cu o capela interioara, de neratat, iar la capatul aleilor statui de daci. Si bineinteles, de la inaltime admirati din alt unghi frumoasa, minunata, inegalabila Florenta.
Daca va intoarceti spre centrul orasului, imediat ce va reintoarceti pe Ponte Vecchio, la 50 m pe promenada intrati sub porticurile Palatului construit prin grija Marelui Duce al Toscanei (evident, omniprezentul Cosimo, desi pana atunci credeam ca cel mai impozant era Lorenzo) pentru ofiterii pazitori ai magistrilor ce se reuneau in consiliul Signoriei.

Acum,aici gazduiesc Galeriile Uffizi , pastratoarele unor opere de arta (pictura si sculptura) inegalabile, nepretuite, cu amprenta geniilor Leonardo, Botticelli, Rafael, Titian, Caravaggio, Veronesse, Tintoretto, dar indeosebi Michelangelo, a carui ,,Sacra Familia” reprezinta emblema.Pe langa pictori consacrati ai scolii florentine se regasesc galerii ale pictorilor francezi, flamanzi, germani, inclusiv ,,olandezul” Rembrandt , dar si Cransch sau Durer.
Operele ca operele (nepretuite), dar tavanele, holurile sau peretii tapetati cu frumos rapesc timpi ce nu ti-ai dori sa se termine nicicand, iar daca iesi la o cafeluta d-aia tare,precum esenta de espresso, de-ti fac ochii in cap ca-n desenele animate, ramai mut de uimire cand realizezi ca aproape atingi cu mana ceasul turnului primariei Palazzo Vechio si la mica distanta Santa Maria del Fiorre, la a carei inaltime te regasesti.
La final, va ofer detaliile unei opere minunate in ulei al lui Antonio de Pereda, de pe la jumatatea sec. XVII, denumita,, Alegoria Vanitatii”, ale carei detalii mi s-au parut aievea, deoarece chiar daca l-am admirat indelung, nu am reusit sa-mi aleg ceva concret din oferta ingerului.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu