Sindromul calatorului

de Dr. Florin Conghilete

       Îți poate părea ciudat să auzi că exista așa ceva, dar da, azi îți voi vorbi despre sindromul călătorului.

   Făcând parte din bolile cu manifestări tranzitorii de ordin psihic, uneori chiar psihosomatic, iar rareori psihiatric, acest sindrom capătă formă atunci când turiștii sau călătorii sunt confruntați cu diferite situații în țările pe care le vizitează. Fie că este vorba despre uimire, surprindere, stupefacție, fie ca vorbim despre anxietate sau angoasă, acest sindrom își face loc în realitatea călătorilor, aceștia confruntându-se la o perioadă de timp dupa sosirea lor în țara în care călătoresc, cu probleme pe care nu le-au anticipat și pe care nu și le-au imaginat. Cea mai cunoscută destinație pentru a creiona acest sindrom este India.

 Manifestările clinice pe care călătorul le prezintă:

 – delir acut, halucinații, sentiment de persecuție (convingerea delirantă că este victima unor agresiuni, iar cei din jur îl privesc cu ostilitate), stare de agitație, de frică extremă, delir, ducând chiar la apelarea serviciilor poliției in urma acestui resentiment. Nu uita totuși, că 

Afla mai multe pe http://safetravels.ro/sindromul-calatorului/

BOUDHANATH – un loc de vizitat o data in viata [Kathmandu]

de Butterfly

        Cea mai mare stupa buddhista din Nepal, si una dintre cele mai importante din lume, un loc in care orice Buddhist trebuie sa vina macar o data in viata. Aceasta stupa este chiar in inima agitata a orasului si trebuie sa faci balet cu autobuzul printre mii de scutere si masini ca sa o poti vedea. Pe o mica straduta ornata cu magazine de suveniruri pe ambele parti se patrunde spre o alta lume, o minune alba cu acoperis auriu si tuguiat, de pe care te privesc impaciuitor si protector minunatii ochi al lui Buddha. In jurul stupei exista multe magazine cu suveniruri de tip mandale, mosorele cu incantatii, obiecte de cult, stegulete tibetane, matanii tibetane, muzica pentru meditatie, etc dar e bine ca nu circila masini sit e poti roti in voie in jurul ei. Tot in jurul stupei exista si o manastire tibetana, un fel de refugiu pentru calugarii din Tibet. Negativi si obiditi cu am ajuns noi acolo in urma vizitei la Pashupatinath, am dat cu totii, parca intelesi intre noi, ocol stupei si am rotit de toate mosorelele. In fata intrarii care ducea la treptele pe care puteai urca sa dai ocol de la un nivel mai inalt, ardeau intr-o oala enorma niste ierburi, cred ca marijuana, care raspandeau

Afla mai multe pe http://www.hai-cu-butterfly.com/boudhanath-un-loc-de-vizitat-o-data-in-viata-kathmandu/

Boto - delfinul roz de Amazon

de Paul Drosu

Rio AMAZONAS – Delfinul roz de Amazon sau "BOTO", o specie din ce in ce mai amenintata, care face parte din alta "Familie" decat delfinii oceanici. 💗 Prin oceanele si marile planetei se pot intalni destul de des mamifere acvatice (chiar imi spunea un prieten care a fost in weekend la Vadu, ca a vazut delfini:) ), insa, unele mamifere acvatice sunt vazute mult mai rar de cei ce calatoresc prin lume, in primul rand pentru ca sunt rare si au areale restranse in care traiesc si in al doilea rand pentru ca in acele areale se ajunge greu si sunt binisor mai primejdioase pentru sanatatea sau viata calatorului decat alte zone ale lumii. Asa cum este si minunatul fluviu Amazon, cel mai maret fluviu al planetei. <3 <3 <

Delfinul roz de Amazon poate fi intalnit si pe fluviile Madeira (cel mai mare afluent al Amazonului) si Orinoco. Au adaptari speciale pentru viata in Amazon, cum ar fi aceea ca vertebrele cervicale nu sunt sudate, astfel putand sa isi miste capul pana la 180*, lucru folositor cand se hranesc in apa mica sau pe suprafete inundate. Se spune ca se pot transforma in barbati cand vad fete singure de-a lungul tarmului Amazonului, pe care le seduc si cu care procreaza. Exista si o frumoasa legenda despre dragostea dintre o tanara si frumoasa fata, Rosita, si un superb baiat, care era de fapt un delfin roz ce se transformase in barbat pentru a o seduce.

"Ponturi" la Florenta

de Marian Lisu

Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra intregului oras indicat sa incepeti cu o deplasare rapida pe cel mai inalt punct – Manastirea San Miniato al Monte, care pe langa biserica milenara – are chiar 1000 de ani de la constructie, aveti o panorama superba, un cimitir monumental unde se odihnesc si celebritati italiene, iar la scurta distanta, Piatalle Michelangelo de unde se fac cele mai luminoase fotografii. Basilica este o minunatie, fatada bicolora facuta parca ieri, interioare cu mozaicuri bine definite, fresce pe care se observa patina timpului si pavaje in tonalitati fara contraste.Pentru suflu suplimentar se pot alege capele diferite, una in subteran, alta la inaltime, biserica avand astfel 3 nivele de studiu, cea mai ineresanta pare Capela Cardinalului Portugaliei.

Daca ajungeti in Piata strajuita de grupul statuar dedicat lui Michelangelo, in fapt un alt David scara 1:1, dar pe un soclu impozant ,,pazit” de nimfe sau ingeri, este util sa luati repere si sa deduceti distante- se vad toate obiectivele majore si doar asa realizati complexitatea construirii de catre maestrul Brunelleschi a motului Domului florentin , superbul turn Giotto, Palazzo Vechio cu turnul ceasului din Piazza Senioria, podurile de peste Arno…iar cat consoata face o baie de soare daca te tin puterile poti incerca un test-drive cu ultimul model de la Ferrari, evident ,,rosu ca focu' sa te cuprinda norocul”.

Sa nu uit..toata distractia te costa 1 euro, autobuzul orasenesc luat de la

Florența - frumusețea - violența

de Elena Cercel

       Când am intrat în Piazza della Signoria, mi-a luat câteva clipe să mă dezmeticesc prin mulțimea de turiști și să încep să văd cu adevărat.În fața mea, sub lumina egală a unei zile noroase, copia statuii lui David de Michelangelo, model de perfecțiune omenească, ne măsura din priviri, gata să arunce piatra spre acest Goliat mereu schimbător și pestriț care-i invada piața zi de zi, forfotind gălăgios cu telefoane și aparate foto în mâini. Ceva mai aproape, Hercules, cu ghioaga în mână, își îngenunchia adversarul, ținându-l lejer de păr, dar având aerul că se asigură că-l vedem și luăm aminte. Nu departe, din bronz, copia după „Juditta” lui Donatello, în veșminte florentine, stă cu sabia ridicată, sprijinind grațios cu genunchiul stâng trupul inert al lui Holofernes și capul proaspăt desprins de trup, dar ținut încă aproape.

Mă întorc spre partea opusă a pieței: în stânga mea e celebra Loggia dei Lanzi, adevărat muzeu de sculptură în aer liber. În față, chiar lângă mine, creația lui Benvenuto Cellini: „Perseus cu capul Medusei”. Bronzul întunecat și lustruit, cu patină verzuie, contrastează admirabil cu soclul alb și plin de simboluri ale fertilității și abundenței naturii. Perseu e tânăr și nud, ține sabia în mâna dreaptă și ridică în stânga capul nefericitei Medusa, arătându-ni-l. Privește ușor încruntat spre trupul feminin decapitat și contorsionat pe care-l calcă-n picioare. O mână de-a Medusei atârnă elegant peste albul soclului, iar șuvoaiele de sânge (din care se va întrupa calul înaripat Pegas) seamănă cu