miercuri, 16 octombrie 2019

Mica aventură germană – azi Lorsch

de Marian Lisu

I se mai spusese Karolingerstadt, căci atât de mult iubise Charlemagne locul acesta încât își stabilise sala tronului în prima basilică de pe culme.

Casele au un farmec aparte, nu prea seamănă între ele, dar toate sunt în aliniament, cele medievale fiind păstrate într-un fel... altfel.
S-au păstrat și hambarele, atelierele meșteșugărești și chiar elementele de decor vechi de nici proprietarii nu mai știu detaliile.
Micul centru istoric te copleșește prin frumusețea nuanțelor contrastante, la o privire panoramică observi că nici o zonă nu aduce cu alta.
Totuși, elementul primordial constă în complexul mănăstiresc, cu cele două vechi biserici (1300 anișori), iar jos, la distanță de un ceas mers lejer am descoperit satul de Ev mediu timpuriu, halele istorice pentru tutun, iar în cadrul muzeului dedicat locului o expoziție inedită, o istorie a tutunului de pe tot mapamondul, despre care localnicii se lăudau că ar fi cea mai complexă, cel puțin din țara lor.

vineri, 11 octombrie 2019

Aventura germana - Baden Baden

de Marian Lisu
Era pe vremea imperială zona de relaxare a romanilor de soi, inclusiv a familiilor cezarilor.Caracalla are propria termă, accesibilă și acum.
Nu doar concentația de spa-uri aduce în Baden turisti de pretutindeni, ci și pasionați de jocuri de noroc, posesorii sau doritorii de mașini de epocă, protipendada rusă – aici e cel mai scump muzeu –Faberge, raportat la spațiul expozițional.
Promenada pe micul curs de apă Oss, Teatrul istoric, Cazinoul, cea mai frumoasă construcție cu frescă impresionantă Trinkhalle, galerii sau muzee de artă, străzi cu clădiri de excepție, localuri de ștaif, dar și standuri ieftine cu wurst sau krenwurst, asezonați cu maioneze sau sosuri, toate au fost suficiente motive să petrecem o zi memorabilă în stațiunea de vis, bine plasată și ușor accesibilă pentru zona vestică  de către români (cursă directă Baden-Timișoara, la oră mai mult decât decentă).

joi, 10 octombrie 2019

Mica aventură germană – azi Trier

de Marian Lisu

Știți ideea aceea cum că există universuri paralele?!?!
Asta se poate experimenta în cel mai vârstnic oraș german, căruia imperialii o numeau Roma secunda. Mai demult fusese Treveri – stăpânirea asigurând-o oareșce triburi galo-celtice.
În fapt, pe malurile importantului râu Mosela se înființase colonia Augusta Trevorum, bine gândită fiind amplasarea, căci asigura multă apărare naturală marginilor colosului.Legionarii găsiseră aici un oraș dezvoltat, așa cum istoricii scriau ,,Înainte de Roma, fusese Trier-ul”.
Belgica, regiunea căreia îi devine capitală este în timp zonă greu încercată în conflictele cu barbarii, deci urbea trebuia populată intens.
Cezarul Iulius începe opera, desăvârșirea o face Constantin - Marele aducător al creștinismului, de pe vremea căruia se ridică aici primele basilici.
Faptul că era al doilea oraș ca importanță se dovedește și în prezent, prin numeroasele obiective , aproape la tot pasul fiind îmbinate anticul, medievalul și contemporanul.
La oficiul de turism domnișorica ce ne-a prezentat traseele ,,obligatorii,, a spus că cel pe care ni-l fixasem e bun cam de 3 zile – noi, ambițioși, l-am epuizat înt-una, dar și el ne-a epuizat la rându-i.
Porta Nigra – poate cea mai impresionantă intrare făcută vreodată într-un oraș, Amfiteatrul (Coloseumul în colbul căruia se amesteca sânge uman cu cel de fiare aduse din toate colțurile lumii cunoscute pe-atunci), Palatul Imperial, Aula Palatina(Basilica lui Constantin), băile romane ( cele imperiale și Barbara), podul rămas acolo de două milenii, intens utilizat și azi, Columna lui Igel – și toate acestea la nivel macro, că de, erau pentru cele mai înalte ranguri.
În centrul vechi sunt concentrate bijuteriile dezvoltate în perioada medievală – Catedrala, cu un complex mănăstiresc pentru labirintul căruia îți trebuie musai hartă, și Biserica Fecioarei, ambele atât de frumoase și la interior cât și la exterior, elementelor de bază romanico-gotice anexândulise influențe franțuze.
E ușor de accesat din Luxemburg, e la mică distanță de Franța ca și de Belgia, așezarea germană fiind extremitatea Palatinatului Rhenaniei.

luni, 7 octombrie 2019

Tunurile din Bora Bora

de Paul Drosu

Tunurile din Navar..., pardon, Bora Bora! 
Putine locuri de pe planeta noastra au scapat de furia distrugatoare a razboaielor, de exploziile obuzelor si suierul gloantelor...si de moartea hâdă pe care acestea o aduceau... Polinezia Franceza este unul dintre aceste locuri rare, nemutilate de hidosenia razboaielor. Desi a fost pregatita de razboi...prin acest tun urias de calibru 7 inch (circa 18 cm!), cu o bataie de vreo 10 km, alaturi de alte 7 tunuri, instalate de americani, in timpul celui de al 2-lea razboi mondial, in Bora Bora, pentru a fi aparata de o eventuala invazie a japonezilor. Din fericire, acolo sus, cineva a vegheat asupra acestei bucati de rai si a decis ca aici nu se va trage niciodata nici un foc de arma si nici o salva de tun... asa ca acest tun a ramas nefolosit pe vecie si reprezinta un simbol al nebuniei oamenilor... 

Pe aici, se "poarta" doar "razboaiele" dragostei si iubirii

duminică, 6 octombrie 2019

Mica aventură germană – azi Worms

de Marian Lisu

Locul unde nibelungii au cântat prima dată, e păstrat în memoria umanității prin marele zid ce înconjura în perioada medievală burgul.

Parte din acesta este foarte bine conservat și perfect integrat în modernismul ce urmau secolelor întunecate.
Orașul din interiorul orașului, reprezintă în fapt zona împrejmuită cu acest zid colosal, ce a lăsat noul să mai adăsteze nițel.Bine scos în evidență prin clădirile cu arhitectură diversă, te îmbie să-i descoperi profunzimea.
Burgul e vibrant, practic un furnicar permanent, excelent conenctat în direcțiile cu atracții, oferă un cadru perfect pentru toți pasionații de frumos: catedrala istorică e una dintre cele mai grandioase construcții de gen, necropolă regală în perioada în care împărații germanici nu-și stabiliseră o capitală fixă.
E orașul lui Luther, omniprezent prin urmele lăsate în bisericile protestante, în diversele locații publice sau în marele memorial.E al vechii comunități evreiești, poate cea mai veche din Europa, cu clădiri etalon pentru rememorarea istoriei oarecum complicate.