Raiul de pe un atol de corali din Arhipelagul Tuamotu

de Paul Drosu

Distantare sociala, la un popas in nemarginire, la margine de lume... 

Pe unul dintre cei circa 80 de atoli de corali al arhipelagului Tuamotu. "Tuamotu" inseamna in tahitiana "Insulele din larg" si acest arhipelag din mijlocul oceanului Pacific este unul dintre cele 5 arhipelaguri care formeaza Polinezia Franceza si reprezinta cea mai mare concentratie de atoli de corali de pe planeta, avand o lungime de circa 1.800 de km si o latime de 600 km, rezultand o suprafata imensa de circa 800.000 km2 (Romania are in jur de 238.000 km2)! Populatia acestei suprafete imense este doar de vreo 15.000 de oameni – de obicei, pe un atol de corali sunt doar cateva sute sau chiar doar cateva zeci de locuitori sau sunt nelocuiti! Iar numarul turistilor este foarte mic – in toti cei 80 de atoli de corali din Tuamotu vin, PE AN, doar vreo 10.000 de turisti, adica, de exemplu, de doua ori mai putini turisti cati vin DOAR INTR-O SAPTAMANA, numai cu avionul, in

Jurnal de Calatorie - Egipt(3)

de Ciprian Napeadean

Prima oprire de azi a fost la Templul lui Horus de la Edfu (în amonte de Luxor). Horus este zeul cu față de șoim, nascut dintr-o virgina (Isis). Tatal este Osiris, marele zeu protector al Egiptului. Cam multe asemanari cu religia creștină, nu credeti? ... in fine ! Nu vreau sa va enervez cu observațiile mele referitoare la sincretismul religios. Cert este că acest templu este mult mai bine conservat decat cel din Karnak. Ce-i drept, a fost construit cu 1000 de ani mai tarziu, și a stat îngropat în nisip vreo 2000 de ani (până dupa 1850). Templul este aproape singura sursa de venit a celor peste 100.000 de locuitori ai orașului. Nu e de mirare ca aceștia sunt niste sacali flămânzi. Se dau peste cap si trag de tine să-ți vândă tot felul de prostii. Sunt enervanti, dar asta e Africa.

Apoi am vizitat Templul lui Horus din Edfu, foarte bine conservat datorită revărsării Nilului, care la acoperit cu mâl. Acesta a fost readus la lumina zilei de către arheologii egipteni, la sfârșitul secolului al XIX-lea.

In drum spre Edfu, Nilul creează un

Si no has visto Sevilla, no has visto maravilla!

de Ioan Laslo
Alte cuvinte nu isi mai au rostul. Va invit sa vedeti filmuletul care are si comentariul de rigoare

Jurnal de calatorie - Egipt(2)

de Ciprian Napradean

Dacă cineva se dă mare, trimiteți-l în Egipt! Aici cu siguranță se va simții mic. Sentimentul acesta te copleseste cand ajungi la Templul din Karnak. Va intrebati ce e cu el? Ei bine, după ce s-au săturat de ridicat piramide, faraonii au mutat capitala aici, pe cursul mijlociu al Nilului. Aici au creat un alt spectacol al pietrei, cu: statui, coloane, obeliscuri și piloni. Peste 1000 de ani, de aici și-a reglat civilizația antică ceasul. Karnak, sau Ipet-Isut cum îi spuneau anticii, a fost salașul zeilor / faraonilor. Acum cca 3400 de ani, un faraon pe nume Amenhotep al IV-lea, a inventat o mare chestie, zeul unic Aton, iar el reprezentantul zeului pe Pământ. Era pacatul suprem sa te inchini altor zei. Miscarea era una inteligenta, deoarece crea din zeul Aton cel mai puternic brand, nu doar egiptean, ci si international. Pana la el zeitatile erau de regula regionale si aveau atributii limitate, Aton insa era atotputernic, omniprezent si omniscient. Ideea a fost preluată de Moise cca 100 - 150 de ani mai tarziu. A pastrat in totalitate atributele zeului, dar i-a schimbat numele în Iahve (Dumnezeu). În concluzie aici, în urma cu 3400 de ani, un faraon pe nume Amenhotep al IV-lea, l-a inventat pe

IMPRESII DIN BERLIN: PONTURI PENTRU O VIZITA MEMORABILA

de Marius Pop
O simpla cautare “despre Berlin” iti deschide sute de optiuni: descrieri, impresii, sugestii, marea majoritate, daca nu chiar toate, culmea – pozitive. Prin fata ochilor mi-au trecut informatii despre zeci de muzee, carciume cu preturi incredibile, poze cu farfurii aburinde, gradini, palate, turnul cel mai turn, zoo-ul cel mai zoo, biciclete care merg singure, atractii peste atractii. Ce mai, paradisul nu mai imbraca forma exotica ci urbana! Iar zidul, ah, zidul Berlinului nu este decat cireasa de pe tort… Cand am aflat ca trebuie sa ajung in Berlin de doua ori in interval de o luna, am inceput sa imi frec mainile de bucurie la gandul ca voi ajunge intr-un loc atat de “cool”…
Asadar, cu imaginea asta idilica am ajuns in Berlin via Frankfurt si Kassel. Si asta nu pentru ca am gasit vreun zbor low cost la 5 euro / sens, ca eu nu am norocul asta, ci pentru simplul fapt ca aveam treaba mai intai in Kassel. Si pentru ca eram 3 persoane, am inchiriat o masina din aeroportul din Frankfurt – 3 zile, fara limita de km, predare in Berlin: 139 euro, fata de biletele de tren care pentru 3 persoane ar fi costat minim 400 euro! Paradisul incepea sa isi
Afla mai multe pe https://sacalatorim.ro/berlin/