marți, 20 octombrie 2020

Corvey - o altă mică aventură germană


 de Marian Lisu

Corvey nu e chiar zonă rezidențială, ci mai degrabă oază de liniște, îmbibată de istorie și credință creștină, veche de la înființarea Imperiului Roman de Apus. Chiar Charlemagne începuse lucrarea bisericii mânăstirii.
Pentru a le întări credința primilor trăitori aici de după anul 800, primul împărat al Dinastiei Ottoniene le dă drepturi și libertăți, ridicând fortificațiile strașnice care înconjoară complexul actual.
Devenit loc important de pelerinaj medieval, se dezvoltă constant și începe să prindă contur marele palat – landgravul Viktor, proaspăt duce de Ratibor și prinț de Corvey, edifică Schloss Corvey, o splendoare barocă impecabil conservată.
Trăirăm aici pacea și pietatea, plimbarea printre trandafirii parfumați sau la umbra vașnicilor plopi seculari recompensând efortul unei zile memorabile.

luni, 19 octombrie 2020

Seychelles – Insula Praslin, Coco de Mer și Grădina Edenului

de Cristian Cealera
     A doua insulă ca mărime din arhipelagul Sehchelles, după Mahe, Praslin este cunoscută sub numele de Insula Palmierilor sau chiar ca Grădina Paradisului. Este, într-adevăr, un loc minunat, aproape ireal de frumos, unde natura este încă stăpână iar omul – doar un musafir acceptat de către zeii generoși ai acestui petic de pământ, udat de apele Oceanului Indian.
       Aici, pe Praslin se găsesc plante endemice, pe care nu le găsești nici măcar pe celelalte insule ale țării, ca să nu mai spunem de alte colțuri ale lumii. Un exemplu în acest sens este deja celebra nucă de cocos numită Coco de Mer, o nucă uriașă cu forme ciudate, erotice. Coco de Mer ajunge și la 25 de kilograme greutate.
         În vestul Africii și în sudul Asiei, pe plaje, marea aducea din când în când astfel de nuci și pentru că erau rare, erau considerate cadoul ideal pentru regi și sultani. Când Praslin a fost descoperită de europeni, aceștia au aflat că Coco de Mer crește din abundență și au anexat insula, devenind foarte bogați. Astăzi, nuca de cocos este protejată iar

duminică, 18 octombrie 2020

Wolfenbuttel – orașul cu un mix superb de elemente renascentiste

   

      de Marian Lisu 

     Wolfenbuttel – orașul cu un mix superb de elemente renascentiste sau baroce. Totul se face la pas, e atât de mult frumos concentrat că nu te superi după că ai rupt pantofiorii, ai tocit tocurile și ai dat kilometrajul cu mult peste ce propuseseși inițial.
   Zona vizitabilă e cea cuprinsă aproape într-un cerc de apele Oker-ului, nici prea lat, nici prea adânc, suficient să-ți dea senzația de răcoare și prospețime. Și casele de pe maluri sunt minunate, înconjurându-se din greu de o mare de verde crud.
    În Piața Primăriei ne întâmpină obiective diverse, Rathaus e de un albastru infinit, cu nuanțe în degrade, mare cât o zi de post popesc. Undeva să țină piața în echilibru e statuia de mari dimensiuni a lui Herzog August, cel care a pus bazele Bibliotecii celebre în toată lumea. În diagonală e marea Biserică Beatae Maria Virginis, ce domină platoul. Spre partea vestică a zonei găsim concentrația de muzee, dar perla coroanei e Platul orașului, un imens pătrat roșiatic, cu multe ferestre și o intrare colosală sub forma unui pod artizanat mărginit cu statui. Interioarele de vis păstrează parfumul epocilor trecute, dar sunt și expoziții moderne, că doar spațiu au din belsug.

vineri, 16 octombrie 2020

Furstenberg - o alta aventura germana

 
 de Marian Lisu
    Furstenberg era, la începuturi, un fort la limita landului, de unde se observa și controla Valea Wesser-ului. Peisajul armonizează natura cu noile clădiri edificate în consacratul stil Renașerea Wesser, tipic german.
    Complexul palatului ducilor de Brunswich-Wolfenbuttel începe să crească – de la o cabană de vânătoare până la un producător important de porțelanuri, obiecte introduse rapid în elita societății europene.Nu era doar producție efectivă de vase cu largă destinație, căci se făceau aici opere de artă pe cuarțul topit în caolin.
    Ce plăcere trebuie să fi fost la palat când cei care-i treceau pragul erau serviți în serviciile de ceai, cafea sau ciocolată topită, în minunile produse și zugrăvite cu te miri ce imagini, toate încântătoare.
Restul e odihnă. Panorama de mult verde amestecat în nuanțele de albastru (cele acvatice și cele de văzduh), aerul adiind fân cosit sau plimbările lejere prin zona veche, cu case strașnice jumătate piatră-jumătate lemn - răsplată a efortului depus într-o toamnă cu temperaturi anormale (în sus).

luni, 12 octombrie 2020

Brunswick - capitala lui Henry The Lion

     de Marian Lisu

    Brunswick, deși oraș istoric, capitală a lui Henry The Lion, ne-a întâmpinat cu o pată de culoare amuzantă – Happy Rizzi House, un fel de sediu general al personajelor mai recente din desenele animate.
    La doi pași spre zona istorică, magistralul Palat-reședință a ducilor de Brunswick, ce a îndurat vitregiile vremurilor și vremii, dar acum pare ,,ca nou” – aspect datorat fațadei neoclasice.
Suita de construcții monumentale ce se perindă privitorului s-a încadrat următoarelor stiluri : un superb palat neogotic (sediul actualei primării) cu arcade dure și turnuri ascuțite, dar și cu un element relativ nou pentru peisajul arhitecturalar german – un turn-clopotniță de tipul celor belgiene sau zona nordică a Franței; un complex romanic cu accente renascentiste - Castelul Dankwarderode, sediul puterii vechiului burg, cu timpul parte a Ligii Hanseatice, în fața căruia statuia Leului (simbolul lui Henry) tronează magistral;
    Marea Catedrala St. Blasii, bloncosul romanic cu influențe gotice, devenită necropola regală a dinastiei Welf-ilor;atmosfera medievală este completată de cartierul caselor jumătate piatră-jumătate lemn, decorate cu gust.
    Cum buna-dispoziție era starea de spirit la tot pasul, ne-am făcut pentru momente bune martorii unui eveniment fericit, contaminându-ne cu zâmbete și amintiri.