Tradiția Adventului își are originea în timpuri îndepărtate, in tradițiile "păgâne" europene, când se aprindeau lumânări/ focuri pe durata iernii, reprezentând lumina și căldura soarelui așteptat în primăvară. Pentru a ajuta enoriașii, cei mai mulți dintre ei agricultori, calendarul Bisericii era la început unul pe anotimpuri, îmbinând sărbătorile proprii cu ritualurile și muncile credincioșilor.
In emisfera nordică, Adventul coincide cu iarna, cu zilele întunecate și reci care preced Crăciunul. Au fost înlocuite, prin sărbătoarea Nașterii Domnului, Saturnaliile, Dies Natalis Solis Invictus, festivități romane ce sărbătoreau solstițiul de iarnă.
Inelul sau coroana din ramuri ale unui copac cu frunze perene (cel mai adesea brad sau pin) este un simbol mult mai vechi decât creștinismul in nordul Europei.
Coroana de Advent are formă circulară. Cercul este un simbol universal, relaționat cu ciclul neîntrerupt al anotimpurilor, iar frunzele perene și lumânările simbolizează victoria vieții în mijlocul iernii întunecate și reci. In tradiție creștină, cercul simbolizează iubirea fără început și sfârșit.
Unii vorbesc despre utilizarea coroanei in obiceiurile creștine încă din Evul Mediu, alții susțin că nu a existat ca tradiție creștină până în secolul al XVI-lea, în Germania.
Folosirea ei ca un calendar, așa cum e cunoscuta azi, e relaționată cu pastorul protestant Johann Hinrich Wichern (1808-1881). Acesta a fost un preot misionar care a lucrat cu saracii și mai ales cu copiii orfani și abandonați din diverse orașe din Germania, înființând camine și școli de meserii pentru a-i ajuta.
In 1839, copiii dintr-o școală fondată de Wichern întrebau zilnic dacă e Crăciunul. Pastorul a construit un inel de lemn dintr-o roată veche de căruță cu 20 de lumânări mici roșii și 4 lumânări mari albe. In cadrul rugăciunilor și cântecelor pe care le intonau zilnic se aprindea câte o lumânare roșie, iar duminica una albă, pe toată durata Adventului, numărând astfel zilele până la Crăciun. De atunci, în fiecare an, în "Rauhe Haus" s-a păstrat tradiția aprinderii lumânărilor de Advent. Momentul in care se aprindea lumânarea se numea "Kerzenandacht". Oamenilor le-au plăcut atât de mult obiceiul și atmosfera de sărbătoare, încât le-au luat în căminele proprii.
In timp, coroana s-a simplificat, ajungând la cea de astăzi, cu 4 lumânări. Simbolistica lor creștină:
- prima este lumânarea profetului (mov)
- a doua este lumânarea Betleemului (verde)
- a treia - lumânarea păstorilor (roșie)
- a patra, lumânarea îngerilor, a iubirii (albă sau roz)
Unii au adăugat coroanei o a cincea lumânare (albă) pe care o aprind în seara de ajun.
Coroana se realizează din ramuri de brad sau pin, verzi, naturale, și se decorează cu merișoare roșii, clopoței, panglică roșie etc. Fiecare dintre aceste elemente a căpătat o semnificație legată de așteptarea nașterii lui Hristos.
Astăzi, la noi, obiceiul aprinderii lumânărilor de Advent, unul dintre cele mai frumoase și mai calde, s-a extins la toți credincioșii, indiferent de biserică, mai ales în zonele multietnice din Ardeal și Banat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu