joi, 4 februarie 2021

Copiii Lumii - PUERTO EDEN si copii ALACALUFI

 

de Paul Drosu

Puerto Eden (ce ironie!), un mic satuc, ascuns undeva printre miile de fiorduri si insulite sudice chiliene, unde nu se poate ajunge decat de pe mare (de fapt oceanul Pacific) si care este socotit la fel de inaccesibil ca si Rapa Nui (insula Pastelui). Unul dintre cele mai izolate si greu accesibile locuri din lume in care traiesc oameni!
Puerto Eden, este, alaturi de Mount Waiʻaleʻale din Hawaii, locul de pe Pamant cu cele mai multe zile cu ploaie intr-un an de zile - doar in jur de 20 de zile pe an sunt fara ploaie! Insa aici sunt cele mai multe zile ploioase la nivelul marii! Iar media lunara de

miercuri, 3 februarie 2021

Instrumente astronomice pe fatada Santa Maria Novella din Florenta

de Iulia Olaru

Construite în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, sfera și cadranul astronomic împodobesc, respectiv, dreapta și stânga fațadei Santa Maria Novella. Sunt primele instrumente astronomice publice de acest tip fabricate și instalate în Florența.
  Între 1572 și 1574, fratele dominican Egnatio Danti, cosmograf (proiectant de hărți geografice) și matematician de curte al marelui duce Cosimo I, a fost însărcinat să echipeze bazilica Santa Maria Novella cu o serie de instrumente pentru observarea și măsurarea astronomică. Danti a instalat astfel, în stânga fațadei monumentale proiectată de Leon Battista Alberti, o armilă echinocțială în bronz formată din două cercuri (ale căror intersecții indică pozițiile soarelui la data celor două echinocții) și, în dreapta , un cadran astronomic (din care rămâne baza de marmură) însoțit de niște cadrane solare, bazat pe deplasarea umbrei produse de o tijă de

marți, 2 februarie 2021

O laguna in...laguna!

de Paul Drosu

Acolo unde singurele urme de pasi omenesti pe nisipul fin si roz sunt doar ale tale… Acolo unde plajele nu sunt invadate de alge… Acolo unde apa lagunelor si oceanului nu e infestata cu e-coli, cu reziduuri petroliere sau mizerie omeneasca… Acolo unde plajele sunt fara umbrelute si sezlonguri frumos aliniate si ordonate, fara restaurante, fara snackuri, fara muzica care urla, fara antren, fara miros de gratare, fara automobile parcate pe jumatate in apa marii, fara ATV-uri care fac slalom printre turisti, fara masini, fara nici macar biciclete, fara vanzatori ambulanti (mai ales de bomboane agricole, fara inghesuiala cat mai mare, fara salvamari disperati, fara nici macar, oricat ai cauta, un singur cotor de porumb fiert, sau sambure de piersica, sau mucuri de tigari si cioburi, sau turisti cu lanturile de aur la gat cat bratul de groase, fara skijet-uri, "banane" si parasailing-uri... Si chiar fara NICI MACAR UN TURIST! O imagine pentru cei mai multi sau mai

luni, 1 februarie 2021

"Povestea Luxemburgului" - vizita la muzeu

de Cezara Iorga

Odata cu COVID-19,  activitatile culturale au devenit greu accesibile si la Luxemburg. Planuri facute cu saptamani inainte, sincronizarea cu alte persoane astfel incat sa simtim cat de cat ca inca avem o viata sociala...aceste aspecte ne fura din spontaneitate. Cu toate astea, recunosc faptul ca am ramas uimita de organizarea muzeului. Am fost un grup de 4 persoane, cu un ghid al nostru fara a ne suprapune cu alte grupuri. As putea chiar spune ca este o organizare orientata la extrem catre confortul vizitatorilor si nu catre a obtine profit. 
Ghidul nostru - am aflat dupa terminarea prezentarii- isi desfasoara activitatea in mod voluntar. Si l-am intrebat noi repede: "de ce?" Raspunsul a venit pe un ton calm si cald: "pentru ca ma pasioneaza istoria Luxemburgului". Ne-a povestit ca originile lui sunt in 

O plimbare virtuala prin Bergamo


de Marian Lisu

La Bergamo, centura care înconjoară Citta Alta - Vialle dele Mura, zidul venețian excelent conservat, separă zona veche de cea nouă – Citta Bassa, pe cel de jos, unde se desfășoară viața social-economică.

De la Porta San Alessandro, ori cu funicularul pe la Piazza Mercato Scarpe și chiar urcând treptele dificile, din piatră dură, pe lângă Academia Carrara, prin Porta San Augustino se ajunge în spatele groaselor ziduri, în zona care a dat de fapt numele orașului Bergamo (berg-heim – orașul de pe deal). Imperialii l-au botezat Bergomum, iar cezarul Iulius îi conferă rang de municipium.
Și acum îi rămâne trecătorului ocazia de a călca acolo unde au călcat regii și împărații lumii vechi, căci de la Porta San Giacomo, de la Palazzo Colleoni și până la Torre Gambito, de lângă catedrală, e fostul drum roman, ale cărei resturi se mai văd și spre