de Marian Lisu
La Bergamo, centura care înconjoară Citta Alta - Vialle dele Mura, zidul venețian excelent conservat, separă zona veche de cea nouă – Citta Bassa, pe cel de jos, unde se desfășoară viața social-economică.
De la Porta San Alessandro, ori cu funicularul pe la Piazza Mercato Scarpe și chiar urcând treptele dificile, din piatră dură, pe lângă Academia Carrara, prin Porta San Augustino se ajunge în spatele groaselor ziduri, în zona care a dat de fapt numele orașului Bergamo (berg-heim – orașul de pe deal). Imperialii l-au botezat Bergomum, iar cezarul Iulius îi conferă rang de municipium.
Și acum îi rămâne trecătorului ocazia de a călca acolo unde au călcat regii și împărații lumii vechi, căci de la Porta San Giacomo, de la Palazzo Colleoni și până la Torre Gambito, de lângă catedrală, e fostul drum roman, ale cărei resturi se mai văd și spre Muzeul Civic Arheologic, păstrătorul relicvelor antichității, în fața fântânii din Piazza delle Cittadella (cu al său Turn Adalberto), găsindu-l chiar pe Hercule, închis în marmură albă într-o statuie în mărime naturală.
Zona de care te îndrăgostești iremediabil este Piazza Vecchia, ce are ca reper palatul ce adăpostește Biblioteca Civica, unde se pot admira scrieri vechi, pictură, dar admirăm și arhitectura interioară.
În piața răcorită de fântâna cu lei, admirăm Plazzzo del Podestra și Torre Civica, iar în față e Palazzo della Regione. Însă cea mai impresionantă imagine este cea cu Baptisperiul, capela Colleone și Basilica di Santa Maria Maggiore, una dintre cele mai frumoase din câte am văzut prin lume.
Secolele de dominație venețiană, prin includerea Brgamo în Stato della Terra, aduce bunăstare și noi edificii. Stilul renascentist vine să completeze frumusețea întregului.
Domul din Bergamo este însă eclipsat de biserică, care se află la doi pași la propriu, căci pare mic și neînsemnat prin comparație, deși interiorul este remarcabil.
Atenție să ajungeți în spatele complexului, acolo se trece prin Aula Picta, cu pictură veche, originală. Mai e Tempietto de Santa Croce, cu ale lui scări uimitoare, precum și Fontanone Visconteo, unde veți face poze de senzație.
Rocca - castelul de piatră găzduiește și Muzeul de Istorie, având zonă de relaxare senzațională în care este depozitată și ceva tehnică militară – piese de artilerie.
Pe laterale fusese dezvoltată zona defensivă, așa cum a fost gândită de vizionari. Panorama oferită îți taie respirația.
Jos, pe drumul relativ abrupt este complexul San Augustino, fostă mănăstire transformată în Universitatea Umanistă, dar atât de bine păstrată, cu arhitectura veche originală. Calea ne duce spre Citta Bassa, unde pe vremuri erau casele de muncitori sau târgoveți, căci aici funcționa o imensă piață, locul fiind la răspântii de drumuri majore.
E altă lume acum, cu discrepanță majoră a tot și toate. Sus e o forfotă elevată, unde sunt cei interesați de artă și cultură, dar unde la căderea nopții totul se închide și se cufundă-n tăcere, iar jos e forfota de supermarket, cu multe magazine cu de toate, doar târgoveții s-au schimbat cumva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu