Ruse - orasul premierelor

 de Mircea Poeana

    Pentru mine Ruse are inca farmecul trait de Elias Canetti, asa cum mi-l zugraveste in "Limba salvată, Istoria unei tinereți". La vremea copilariei laureatului Nobel pentru literatura urbea multicolora se chema Rusciuk, adica un nume de alint pentru orasul de astazi. Bulgari, turci, greci, albanezi, armeni, evrei sefarzi si galitieni, austrieci, francezi, germani, italieni, rusi, sarbi, ruteni si cate si mai cate neamuri faceau din asezarea dunareana, numita pe vremuri de romani Sextaginta Prista (Portul celor 60 de corabii...), o oaza de universalitate.

    De ce o fi ales Imparatul Vespasian un asemenea nume si cine o fi numarat corabiile? Doar colbul istoriei, cernut in clepsidra trecerii, o poate spune. Cert este ca Ruse a trait o viata vibranta, gratie asezarii sale pe harta Europei si a Balcanilor, atragandu-si denumiri dupa gustul stapanilor - de la "Dulcele Oras" pana la "Mica Viena". Aici se vindeau condimente cu gust de continente, nimicuri orientale si giuvaericaruri scumpe, placeri de-o noapte si urzeli de razboaie. La 1768 gaseai tot ce vroiai in mai mult de 300 de pravalii, aici s-au ridicat la 1860 primele doua hoteluri de standard european din toti Balcanii, Trandafirul Regal si Casa Reformei, aici Mithad Pasa a taiat panglica primului bordel din Peninsula si tot aici i-a construit tiitoarei lui, Kaliopa Kalish, mandrete de palat.

    Ruse a fost orasul premierelor - prima cale ferata pana la Varna, prima editura, prima camera de comert, prima scoala tehnica, prima agentie de asigurari, primul ziar din Bulgaria. In 1911 aparea pe strazi primul automobil, iar in 1916 aici se aprindea primul bec. Asa povesteste Canetti, asa va spun si eu.Si tot el spune, dupa o viata traita in Austria, Anglia si Elvetia, "Tot ce mi s-a intamplat in lumea asta se petrecuse deja in Rusciuk."