de Robert Toma
-Bună ziua! Pașaportul și biletul , vă rog!
Așa avea să înceapă una dintre cele mai memorabile perioade din viata mea, una care mi-a schimbat radical percepția despre cum se desfășoară lucrurile în alte colțuri ale planetei. Drept răsplată a finalizării cu succes a gimnaziului, am primit cadou o vacanță pe o insula exotică, în Indonezia, alături de familia mea.
Câteva lucruri pe care ar trebui să le știți, dacă aveți ocazia să descoperiți insula: este situată în Oceanul Indian, capitala sa este Denpasar, limba oficială este bahasa indonesia , cel mai înalt munte este Agung (3140 m).
Zborul a fost unul lung, a durat aproximativ nouă ore. Grație avionului enorm și confortabil am avut parte de o experiență plăcută. Serviciile au fost excelente, am fost încântat de promptitudinea angajaților, cât și de felurile de mâncare diversificate, având la dispoziție un meniu ce conținea trei feluri principale diferite, din care îți puteai alege. Cea mai mare parte din timp, am dormit, iar când nu făceam acest lucru, mă uitam la un film, scaunul avionului fiind echipat cu un televizor.
Ajuns la aeroportul din Bali, am fost întâmpinat de șoferul nostru, o figură calmă, mereu zâmbitoare, ce emana o energie pozitivă si o modestie de nedescris. Acesta ne-a dus să mâncam, fiind infometați după atâtea ore de zbor. Pentru că era întuneric , nu am putut observa împrejurimile, însă restaurantul la care ne-am oprit era foarte primitor , deschis și destul de tradițional, acoperișul era facut din paie si era plin de bambuși care ieșeau din pământ. Mâncarea a fost una delicioasă, bine aromată cu tot felul de sosuri specifice.
Pot spune că toată excursia a fost o adevarată experiență culinară. De asemenea , cazarea a fost foarte ieftină, raportată la ce a oferit , am stat într-o casă tradițională, asa-numitele bungalow-uri. Un lucru neobișnuit sau terifiant pentru alții este că in fiecare seară pe pereții si pe acoperișul din paie se cățărau șopârle inofensive.
Primele patru zile le-am petrecut pe partea de insulă cu jungla, urmând ca următoarele patru să stăm la plajă. Orașul în care am stat – Ubud – putea fi asemănat cu satele din țara noastră, din zonele izolate. Săracia este principalul factor predominant, însă comportamentul oamenilor era în antiteză, toate persoanele întâlnite erau modeste si zâmbitoare de fiecare dată. În prima zi, am vizitat Sanctuarul Maimuțelor, un loc în mijlocul junglei unde maimuțele se plimbau și se cățărau în toți copacii, alături de oameni, neexistand o barieră în interacțiunea dintre cele două specii, deși pot spune că maimuțele sunt destul de agresive si foarte hoțomane, turiștii sunt adesea sfătuiti să își lase toate bunurile personale acasă. Următoarele două zile le-am petrecut vizitând magnificele temple ce inconjoară insula. Toate sunt diferite și nu pot fi asemănate cu ceva cunoscut. Arhitectura lor este una specifică, plină de turnulețe și detalii. Preferatul meu este Templul Apei, un lucru care mi-a atras atentia este numărul mare de localnici care se îmbăiază in apele ce îl înconjoară. Ei recurg la acest comportament periodic, crezând că astfel se purifică de păcate. În ultima zi petrecută în junglă, am vizitat Casa Elefanților, un loc asemănător cu cel al maimuțelor, însă aici erau prezenți îngrijitori, iar elefanții erau dresați. Partea mea preferată a zilei a fost când am mers călare pe elefant, o senzație unică.
Dacă aș putea sa repet călătoria în Bali, aș face-o cu siguranță, a fost o experientă unică, culturală, culinară și relaxantă.
