Stonehenge si povestea plimbării Pământului pe orbita

de Ciprian Napradean

Dupa cateva peripeții am ajuns la Stonehenge. Situl arheologic antic este destul de greu accesibil (mai ales acum, cand principalul drum de acces dinspre Bristol e inchis pt reparații). Munca de convingere a GPS-ULUI, ca trebuie sa caute o ruta alternativă, e un lucru dificil când ai de-a face cu un gadget cu CIP-ul pe dreapta. Ma rog... Stonehenge ne-a întâmpinat ca tot UK-ul, cu vant si frig, dar si cu o raza de soare. Soarele cu dinți a ajutat coloșii de piatră sa-si arunce umbrele si sa spună povestea plimbării Pământului pe orbita.

Povestea umbrelor se repeta de 5000 de ani si va continua (cu sau fara observatori). Va întrebați ce i-a îndemnat pe oameni să aducă de la peste 300 de km, zeci de blocuri de piatră, cântărind peste 50 de tone fiecare? Cum au reușit niște bieți agricultori din epoca de piatră să facă asta? Poate că strămoșii nostri erau mai inteligenti și mai determinați decât știm azi. Cert este că locul asta a funcționat ca un mare calendar. Solstitiul de vara era sărbătorit de druizi și oamenii de rând. Cât de important era pentru acei agricultori să știe exact când e echinocțiul de primăvară și când să semene pământul! Probabil că înțeleptul care a descoperit asta nu a ratat ocazia de a deveni zeu. La cca 2 km de Stonehenge, in zona parcării, este amenajat un mic sat neolitic. Bordeiele agricultorilor ce au ridicat complexul sunt locuințe circulare simple, acoperite cu stuf. Aceasta era locuința specifica primilor agricultori din neolitic. Fața reconstituita a unuia poate fi văzută la muzeul complexului. 

 

O oaza de liniste: Pensiunea Ozon Turist din Ciumani, Harghita

de Ioan Laslo
         Atunci cand o buna prietena m-a invitat la ziua ei de nastere la Ciumani, in judetul Harghita, nu banuiam ce locatie deosebita a ales. Am "aterizat" la Pensiunea Ozon Turist, in mijlocul unei paduri, intr-o oaza de liniste, dar cu dotari moderne si excelenta pentru relaxare. Baia sarata in butoi (sarea adusa de la Praid, cu proprietati terapeutice), piscina acoperita, sauna norvegiana, salina artificiala, dar si locatia pentru picnic, iazul pentru pescuit pastrav, terenul de fotbal si, indeosebi, gazdele extrem de primitoare si amabile, au constituit tot atatea motive de incantare. Iar daca adaugam placerea unei plimbari prin padure, intr-un decor natural mirific ne putem da seama ce este aici. Cea mai solicitata perioada este insa, dupa cum ne-a spus administratorul pensiunii, iarna, cand partiile din apropiere fac locatia o destinatie extrem de greu de gasit libera. Priviti instantaneele pentru a va convinge:

Insula Capri si Tiberius

de Ciprian Napradean

Desi vremea la Napoli nu a fost cea mai grozavă, vântul făcându-si de cap, ne-am hotărât totusi sa vizitam Insula Capri. Ideea a fost bună in pofida faptului ca era sa nu mai avem cu ce ne intoarce spre Napoli (cum nu e plin sezon, circula putine ambarcațiuni dintr-o parte in alta).

Puțini stiu ca această insula, situată la câțiva km de Napoli, a devenit celebra în timpul Împăratului Tiberius. Acesta si-a construit aici reședința (actuala villa Jovis) si nu a mai plecat la Roma. A condus 10 ani imperiul din vila sa cocoțata pe stânci. Cum a fost posibil asta? Cum sa conduci lumea intr-o vreme fără mijloace moderne de comunicare? Ei bine! Când ai la dispoziție un sistem birocratic cum era cel roman orice era posibil. De la Capri la Roma mesajele ajungeau în 24 de ore. Dinspre insula erau transmise mesaje codate, prin intermediul unui far, înspre Sorrento. Desi situl arheologic era inchis astazi, am reușit sa ne strecuram înăuntru si sa facem cateva poze, inclusiv locului unde fusese instalat vechiul far. Mesajele erau preluate și trimise spre senatul de la Roma. În ciuda educației alese, Tiberius a fost dictator fără scrupule. Reședința sa era un loc special proiectat pentru plăcere. Condamnabil nu e hedonismul in care a ales sa-si trăiască viața, ci felul în care a inclus în povestea aceasta copii și alte ființe nevinovate. Cei care nu se supuneau dorințelor împăratului se spuneau legilor gravitației, de pe țărmul stancos al insulei. Plimbându-mă printre ruine ma gândeam la viata împăratului Tiberius, care a fost contemporana cu cea a lui Isus. Primul avea o lume intreaga la picioare. Dupa 2000 de ani, ilustru anonim, la vremea aceea, Isus este cel care are o lume întreaga la picioare.

Dacă ajungeți în zona, insula Capri nu trebuie ratată. Străduțele, înguste cat ai deschide brațele, serpuiesc printre vilele și grădinile de citrice. Locul este mult mai alb si mai salubru decat tot ce am vazut in ultimele 3 zile. Restaurantele și cafenelele sunt la tot pasul, iar vinul ireal de bun.

 

Mezquita: Moscheia-Catedrală

de Marian Lisu

Punctul focal, inima pulsândă a splendidei Cordoba este Mezquita – Moscheia-Catedrală cum greu se poate cuprinde în cuvinte, căci este de o frumusețe ireală.

Edificiul inițial, moscheea, este ctitoria lui Abd Ar-Rahman, cel care-i făcuse pe mauri stăpânii Andaluziei, pe la începuturi de secol VIII.

Piatra de temelie se pune la 784, dar îi trebuiesc vreo două veacuri să termine adaosul de frumos, iar importanța colosală era dată și de faptul că deținea moaștele lui Mohamed și un Coran de pe la începuturile religiei lor, deci devine rapid loc de pelerinaj musulman.

Deși acum nu mai are grandoarea inițială nu este dificil să ne-o imaginăm aievea, căci și elementele de ,,noutate” – adaosurile creștine sunt vechi de vreo șapte secole (prima capelă).

Palatul emirului se conecta direct cu marea moschee, mai târziu creștinii îl transformă în sediu episcopal. Mixul de stiluri ne evocă o veritabilă istorie a artei, căci nu avem aici doar splendoarea califală ci o multitudine de alte curente europene – elenistice, gotice, renascentiste, baroce.

Curtea interioară păstrează și acum vechile fântâni, înconjurate și acum de palmieri și portocali, pe care o asimilăm unei oaze de sănătate fizică înaintea celei spirituale interioare. Coloanele fără de număr din perioada califatului susțin arcadele-potcoavă ce trimit privitorul la o imagine nesfârșită de palmieri, cremul pietrei în mixaj cu roșul-cărămiziu al arcadelor trimițând la ideea paradisului.

Sunt materiale nobile, recâștigate preponderent din desființarea marilor temple romane, dar și din resturile bisericii vizigote a Sf. Vincent, care erau încă aici la cucerirea maură. Emirul era tolerant cu religiile universale, motiv numai bun ca și acum să admirăm mozaicurile creștine de la începuturile noii religii europene.

Cupola se gândise sub forma unui cort musulman la scară majoră , la construcție fiind folosite grinzi de lemn intercalate, sculptate cu modele geometrice. Modelul ales era similar celor din Damasc sau Ierusalim.

În oglinda istoriei, asemenea Sf. Sofia - perla creștină a Bizanțului, se ajunge ca marea moschee sa devina Catedrală creștină, iar la distanță de mai bine de două secole se începe construcția anexelor – Capela Regală, naosul gotic sau turnul-clopotniță apărând în peisaj.

Pereții cei noi devin spațiu vital exprimării catolice – frescele aparțin unor pictori de seamă, epoca spaniolă aducând plusvaloare prin claritatea și coloritul personajelor, mai cu seamă prin bogăția detailistică.

Sculptorii își aduc consistentul aport, dar nu sunt mai prejos argintarii sau aurarii, ce lasă posterității opere inspitraționale.

Uneori simți că frumosul te copleșește la propriu, în special când ajungi în zona spațiului corului. Geniul creator, indiferent de religia sau perioada de exprimare, reprezintă factorul determinant ce pune în valoare bijuteria arhitecturală. Schimbul de valori, perpetuarea formelor arhitecturale excepționale fără a distruge precedentul ci asimilând elementele altor culturi, desăvârșirea artistică, bogăția elementelor, prezența aici a etapelor distincte ale istoriei lumii – sunt cu toate elementele definitorii ale declarării monumentului ca bun patrimonial universal.

Actualul turn-clopotniță –Campanario, păstrează în corpul său vechiul minaret – Aljama. Chemarea muezinulu pentru musulmani se înlocuise cu dangătul clopotelor liturgice. Ușile au forme diferite, echipate deseori cu personaje mitologice, altele cu scene ale evoluției spirituale – de la Arcul Binecuvântării până la Poarta Iertării.

Privită ca un ansamblu Mezquita e practic un manual de istorie andaluză – sunt laolată resturi din perioada episcopală creștină de secol VI, construcția clădirii inițiale din vremea lui Abderraman I și extensiile în succesiune din perioada urmașilor, până când cel de-al III-lea se proclamă calif (929), cât și elementele ulterioare medievale, de după stăpânirea regilor catolici.

O altă parte de însemnătate pentru cunoașterea medievală a minunatului oraș sunt cele opt biserici vechi: Santa Marina, San Pedro, San Francisco, San Lorenzo, San Augustin, San Andreas, Santiago Apostol și Carmen de Puerta Nueva, cele cunoscute ca aflate generic în categoria Templele Fernandinas. Unele sunt atât de mari că nu le pot cuprinde obiectivul în integralitate, au porți masive cu arcade grele, interioarele uneori austere, răcoroase. Sunt animate de agitația credincioșilor care le trec pragul până la supraplin, cor însoțit de orgă, slujbele fiind o adevărată încântare. Nu doar edificiile în sine sunt o atracție pentru pasionații arhitecturii medievale, căci unele sunt construite sub forma unor fortărețe, imediat după Reconquista.

 

Lacul Belis, o destinatie interesanta

de Claudiu Padurean

Zona lacurilor de acumulare din Munţii Apuseni îi atrage tot mai mult pe turişti, atât pe cei români, cât şi pe cei străini. Lacul Beliş este o destinaţie preferată de cei care doresc să se doresc să se relaxeze, dar şi de cei care iubesc excursiile pe jos, cu bicicletele sau cu maşinile.

În jurul lacului Beliş - Fântânele au apărut zeci de pensiuni. Unele dintre ele funcţionează chiar pe malul lacului, iar altele în satele din apropiere. Specialiştii în turism se aşteaptă ca investiţiile în acest domeniu să crească şi mai mult în viitor, pentru că a sporit semnificativ numărul oaspeţilor din străinătate. Această tendinţă este confirmată de Gabriela Rădoi, a cărei familie deţine o pensiune în Beliş. În general, turiştii străini preferă circuitele de mai multe zile. Ei se relaxează, dar fac şi excursii în împrejurimi, spune preşedintele Asociaţiei Pelaghia, care promovează turismul în Ţara Moţilor, Viorel Pleşa. Ultimii ani au adus creşteri constante şi consistente ale numărului de turişti în judeţul Cluj. Unii merg, de exemplu, la Salina Turda, care este cel mai vizitat obiectiv turistic din România. Alţii vin pentru marile festivaluri precum Untold, Electric Castle sau TIFF. De asemenea, creşte foarte rapid şi turismul rural, care pune în valoare frumuseţea Carpaţilor Occidentali.

Opera Garnier – capodopera arhitecturală a Parisului

de Livia Mihaela Manzatu

Motto:

„Închide ochii și lasă muzica să te elibereze”

(Fantoma de la Operă)

Paris…! O nouă zi însorită la început de septembrie, numai bună pentru a descoperi și alte minunății ale acestui oraș. După vizita la Sainte-Chapelle am ales Opera Garnier, o adevărată capodoperă a arhitecturii teatrale a secolului al XIX-lea. 

Situată în Arondismentul 9, în Piața Operei, aproape de stația de metrou Opera (liniile 3, 7 și 8), clădirea - al treisprezecelea teatru care găzduiește Opera din Paris de la fondarea sa de către Ludovic al XIV-lea în anul 1669 - a devenit cunoscută sub numele de Palatul Garnier, în semn de recunoaștere a opulenței sale extraordinare datorată tânărului arhitect Charles Garnier. Îmbinând într-un

Riviera Ligurica : San Remo

de Nuti Iancu

      Asezat in partea de nord vest a Italiei ,cam la 60 de km de Menton ,cel mai apropiat oras din Franta si la 100 km de Genova, orasul e cuibarit intr-un golf,intre munte si mare ,protejat de Capo Nero si Capo Verde si constituie una dintre cele mai populare statiuni de pe Riviera Ligurica..

     Cazarea a fost bunicica, intr-un hotel de 4 *asezat pe o esplanada ,nu departe de faleza....cand ma trezeam dimineata vedeam Marea Ligurica si palmierii de pe Corso Imperiatrice si de pe faleza ce se  despicau maiestuosi  in fata ochilor nostri incarcand imaginea cu o  nota aparte  de frumusete . Vegetatia este luxurianta ,iar clima placuta,calda - mediteraneeana..Faleza de mozaic colorat era chiar superba ,iar diversitatea culorilor mi-a placut tare mult .Trotuarele erau  o broderie de flori ..doar  strada era un pic mai  galagioasa si  cu un trafic aglomerat de motorete si scutere ...prima zi a fost mai neconfortabil,dupa aceea am inceput sa ma obisnuiesc .Mi-a placut mult Corso Imperiatrice ,un bulevard lung de promenada constr in 1869- 1871... fata eleganta ,cosmopolita a orsului .Acest bulevard mi s-a parut ca te poarta in timp si ca are o frumusete aparte...  pe aici se spune ca se plimbau nobilii rusi si chiar imparateasa Sissi.Am luat-o la pas..,am admirat palmierii pe care tarina Rusiei Maria Alexandrova i-a donat orasului ,dupa o vacanta de iarna de neuitat la San Remo in 1874.

     Vizibila din bulevard e Biserica Rusa (Chiessa Russa Ortodossa) cu

Teatro Arriaga - templu al culturii basce

 

de Ioan Laslo

Cladire de patrimoniu, emblematica pentru Bilbao, Teatrul Arriaga poarta numele unui compozitor basc mereu comparat cu Mozart, datorita precocitatii sale. Joaqiun Rucoba, cel care a proiectat si fabuloasa cladire a Primariei din localitate este arhitectul care a folosit stilul neobaroc pentru cladirea initiata la 1890. Inspirat de Opera din Paris, Rucoba a adaugat elemente moderne pentru acea perioada. Fatada fastuoasa in stil eclectic ii da un aer de maiestuozitate. Holul este grandios, iar sala in forma de potcoava beneficiaza de aproximativ 1500 de locuri. Cladirea a trecut si prin incercari nefericite de tipul incendiilor sau inundatiilor (este construita in imediata vecinatate a Nervionului), dar astazi arata perfect, dupa ultimele reparatii efectuate in 1986. Povestile din spatele enumaratelor spectacole pot fi descoperite daca faceti un tur ghidat in interior. Sala, Scara Juan Crisóstomo Arriaga, foaierul, camera elisabetană, expoziția de costume de operă și zarzuela, sau Orient Express Lounge sunt tot atatea locuri memorabile pentru orice vizitator. Veti fi insotit de ghizi profesionisti care vor da plus valoare acestor tururi, iar explicatiile sunt oferite in basca, spaniola sau engleza. Desigur insa ca, de neratat este un spectacol in superba sala  cu catifea rosie care beneficiaza de o acustica deosebita. Fie ca optati pentru un spectacol de opera, zarzuela (un gen de opereta spaniola care a atins apogeul in secolul al XIX-lea), balet, un concert simfonic sau orice alt gen produs aici, satisfactia este maxima.

Balcic - sufletul Reginei Maria

de Ioan Laslo

   Litoralul bulgaresc este deja de multa vreme o atractie pentru romani. Aflat extrem de aproape de noi, el constituie o tentatie, mai ales daca ai norocul sa rezervi un sejur intr-un hotel de calitate. De la ultramultumiti pana la dezamagiti profund, turistii romani care calca pe la Albena, Nisipurile de Aur, sau Sf. Constantin si Elena, isi rup uneori cateva ore de plaja pentru a vizita castelul construit pentru Regina Maria la Balcik. Balikchik vine din cumana si insemna "oras mic", apelativ care se potriveste perfect localitatii. Iar castelul de vacanta al reginei, unde se spune ca ea se simtea cel mai bine pe vremea cand Cadrilaterul era in granitele Romaniei, poate fi si el denumit cu acet apelativ. Iar, daca obisnuiti cu Pelesul (cu totul altceva!), cladirea nu o sa va impresioneze in mod deosebit, atunci gradinile o vor face in mod sigur! Colectia de cactusi de aici este impresionanta.

        "Cuibul Linistit" al reginei (careia e clar ca i-a ramas sufletul acolo, desi inima i-a fost readusa in tara) este pazit de un minaret care ii confera eleganta. Interiorul insa este extrem, de modest, cu peretii varuiti in alb. In interior s-au pastrat obiecte originale din perioada interbelica (dulapuri frumos sculptate, scaune, oglinzi,un superb semineu si baia de marmura). Afara insa, privirea este incantata: avem de a face cu o gradina botanica, cu numeroase plante exotice, un adevarat unicat! Nu trebuie sa ratati serele! Cu o harta luata de la intrare o sa puteti zabovi ore intregi aici, daca timpul va permite! Intrarea pe domeniul Balcik costa 10 leva (aprox. 5 euro).

Veselie romaneasca in Tara Bascilor

 

de Ioan Laslo

Tara Bascilor si nordul Spaniei  este un program care mi-a adus multe satisfactii. Serie dupa serie, in cele sase sezoane pe care le-am ghidat, am cunoscut numerosi turisti deosebiti. Au fost momente frumoase, altele tensionate, am avut situatii limita, dar si relaxante. Una dintre ele a fost intr-un restaurant din San Sebastian cand am fost provocati oarecum de un localnic sa le aratam cum canta romanii. Si pentru ca veselia era in floare, am considerat ca cel mai bine e sa parodiem putin folclorul romanesc. Ilustrul purtator de basca (a propos, urmas de marchiz si cu titlul la purtator) a fost impresionat, iar localnicii prezenti in restaurant au promis ca vin sa viziteze Romania. Am socotit ca am fost ceva mai inspirati in promovarea tarii decat atasatii nostri culturali pe care ii intalnesc mereu la intrarea in biserici sau prin pietele centrale din Spania...

Nu pot decat sa va invit sa repetam starea de atunci. Ceva bilete mai gasiti, dand un click aici!

Avignon - orasul Papilor

de Ioan Laslo

Asezat pe malul stang al Ronului, la o distanta apreciabila e Paris (ceva mai bine de 600 km), Avignon are onoarea de a fi numit Capitala Papilor pentru 72 de ani. Iar asta nu e putin lucru, aducand modificari fundamentale centrului vechi al orasului. De altfel, acolo am facut si eu flmarea de mai jos, care este insotita de un comentariu live si care sper sa va introduca in atmosfera locului. 

Am poposit la Avignon in plina pandemie Covid19, dar asta nu a stirbit cu nimic farmecul orasului.  Am cantat "Sur le pont d'Avignon" in amintirea copilariei, am facut un tur lejer pana in piata cu celebrul teatru local si apoi am ajuns langa Palatul Papilor, pentru ca este pur si simplu zona cea mai importanta a orasului. Mi-ar fi placut sa stau mai mult si sa gust atmosfera linistita, dar m-am bucurat ca am avut cateva ore la dispozitie pentru a vedea un centru inclus in patrimoniul mondial UNESCO .

Moscheea Albastra - raspunsul dat de otomani

de Daniel Stefan

Moscheea Albastra se afla chiar vis-a-vis de Sf. Sofia, in cartierul vechi din Istanbul. Otomanii, ca sa nu ramana mai prejos de bizantini au construit fata in fata cu Sf. Sofia o moschee cam dupa aceleasi planuri ca ale Sf. Sofia. Ridicata intre anii 1609-1616 de catre sultanul Ahmed I, Sultanahmed Cami, este unul dintre cele mai cunoscute monumente din oras. Numele de Moscheea Albastra vine de la faianta bogat ornamentata ce impodobeste peretii moscheii astfel incat lumina ce patrunde prin geamurile cladirii este colorata in bleu. Sultanul a vrut sa treaca peste legea care nu da voie decat marii Moschei de la Mecca sa depaseasca numarul de patru minarete astfel incat a reusit sa-l manie pe seful bisericii musulmane construind sase minarete Moscheei Albastre. Seful musulman a trimis un protest la Istanbul sultanului, dar acesta a gasit o solutie de compromis astfel incat a trimis mai multi arhitecti si constructori impodobind Moscheea din Mecca cu sapte minarete. In prezent Marea Moschee din Mecca are noua minarete. Ca sa intrati in aceasta moschee, ca in toate moscheele de altfel, trebuie sa va descaltati la intrare si sa luati pantofii in niste pungi puse la dispozitie de catre niste gardieni foarte amabili. Tot ei va dau si niste haine cu care sa va imbracati daca tinuta nu este adecvata intrarii intr-o biserica sau moschee. Hainele le lasati la iesirea, care se face prin alta parte a moscheii. Faptul ca va descaltati la intrare nu trebuie sa va sperie deoarece pe toata suprafata interioara a moscheii se afla niste covoare foarte moi si pufoase. Deoarece moscheea nu este in intregime un muzeu, ea fiind inca activa, turistii vor fi intampinati de o bariera ce desparte partea care poate fi vizitata de partea cea mai sfanta a moscheii, astfel incat nisa de rugaciune si amvonul nu pot fi vizitate decat de la distanta. Fiind o moschee inca activa intrarea este libera pentru orice vizitator.

Principatul Monaco

de Nuti Iancu

Si am bifat inca o tara pe lista si am vazut Monaco, un loc pe care nu credeam niciodata ca il voi vizita. Dar... niciodata sa nu spui niciodata!

Este un oraş-stat suveran, cu 5 cartiere şi 10 districte,situat pe Riviera Franceză în Europa de Vest. Monaco este şi a doua cea mai mică monarhie, şi este cea mai dens populata tara din lume.

Monaco prezintă o gamă largă de arhitecturi, dar stilul caracteristic principatului, în special în Monte-Carlo, este Belle Epoque.Demonstrative in acest sens sunt Cazinoul si Marea Sala de Concerte creata de Charles Garnier si Jules Dutrou. Elemente decorative, inclusiv turnuleţe, balcoane, mozaicuri

multi-colore de ceramică şi cariatide împrumutate şi amestecate pentru a crea o fantezie pitorească a plăcerii şi luxului, sunt o ademenitoare expresie a felului în care Monaco a căutat şi caută încă să se înfăţişeze.Am vizitat Gradinile Saint-Martin. Cred ca nu trebuie sa mai spun ce panorama ofera aceste gradini asupra Portului Fontvieille.Am intrat apoi in Catedrala Saint Nicholas.Langa catedrala se afla Palais de Justice,o cladire foarte frumoasa .Dupa aceea am mers pe aleea Saint-Jean-Paul-II, o alee care a fost inaugurata in 2014 de catre Prințul Albert al II-lea si Printesa Charlene care au adus un omagiu Papei Ioan Paul al II prin numirea unei strazi în numele lui.

Printre stradute am ajuns in Place du Palais de Monaco cu foarte multe magazine de suveniruri.

In piata se afla bineinteles Palatul Prințului de Monaco care este resedinta oficiala a Prințul de Monaco. Palatul a fost construit în 1191 ca o fortăreață genoveza.Am asteptat pana s-a schimbat garda la palat ,un moment extrem de impresionant !

Mi s-a parut interesant sa ma gasesc acolo si sa aflu ca oamenii folosesc Monaco drept „paradis fiscal” pentru a scăpa de taxele din propria lor ţară, deoarece Monaco, ca ţară independentă, nu este obligată să plătească impozite altor ţări. Monaco nu percepe niciun impozit pe venit de la persoane fizice in anumite conditii. Absenţa unui impozit pe venitul personal în principat a atras un număr considerabil de bogaţi „refugiaţi fiscali” din ţările europene, şi care obţin majoritatea veniturilor din activitatea din afara Principatului Monaco : celebritati cum ar fi pilotii de Formula Unu atrag cea mai mare atenţie, dar marea majoritate a lor sunt oameni de afaceri mai puţin cunoscuţi.

Centrul istoric al Cordobei

de Marian Lisu

Frumosul oraș scăldat de apele Guadalquivir-ului are un aer de capitală universală. Nu este un termen gratuit – așa au gândit romanii ce construiesc aici ceva monumental, plăcut în special de Augustus, devenind capitala provinciei Baetica, la marginea Lusitaniei, apoi emirii de Damasc pun aici capitala lor, mai apoi urmând a deveni centrul califatului lui Abd Al-Rahman al III-lea.

La tot pasul admiri cu nesaț realizările tuturor celor pentru care orașul a fost o încântare – Podul Roman cu poarta păstrată ca parte a intrării sudice pe sub marele zid antic (Puerta de Algeciras), mai cunoscut drept Arcul de Triumf.

Calea de peste ape are acum 16 arcade, cu una mai puțin ca la construcție, iar în multe porțiuni se găsesc reminiscențe islamice, din perioada reconstrucției arabe. De vei parcurge cei peste 330 de metri de piatră dură vei afla istoria sa – e parte din Via Augusta (ce lega Eterna de Cadiz) și ai șansa de a cunoaște îndeaproape cultura arabă în spațiile interioare ale Torre Fortaleza de la Calahorra.

Muzeul Al-Andalus combină în prezentare interactivă îmbinarea celor trei culturi din Cordoba (creștină, musulmană și evreiască) pe parcursul timpului. Cea mai frumoasă și completă imagine a Podului Vechi (Roman), dar și a Mezquitei și Alcazarului se face din înaltul turnului-fortăreață, de pe o platformă la care se ajunge pe treptele înguste, circulare, ale unei scări greoaie.

Zidurile antice și cele medievale (Murallas) supraviețuiesc și acum fragmentar, dar este un bun exemplu de model de fortificație din perioada veche. La umbra lor, întorși în inima nucleului istoric, ne purtăm pașii spre Alcazar de los Reyes Cristianos, fosta reședință califală devenită palat regal creștin. Regii Catolici au domnit acolo aproape un deceniu,iar spațiile de acum păstrează urmele trecerii diferitelor culturi peste acest loc - vestigii romane și vizigotice (inclusiv mozaicuri măiastre), dar și unele de origine arabă. Edificiul de formă dreptunghiulară au ziduri mari și groase, turnurile putând fi accesate pe scări înalte din piatră - Turnul Leilor, Turnul Inchiziției sau Turnul Porumbeilor oferă privitorilor ocazia de a surprinde unele dintre cele mai spectaculoase instantanee, fie spre grădinile interioare,ori spre centrul vechi, sau spre zona râului și a podului roman. Cristofor Columb venise în Turnul Omagiului pentru a cere regilor catolici fondurile necesare pentru mica flotă cu care avea să descopere America. Jos e un spectacol olfactiv – fântâni ce impresionează prin jocurile de arteziene, iazuri cu pești, fântâni înconjurate cu lămai și portocali, cu rod greu și care colorează exemplar. Marile curți Patio Moriscos (a maurului) și Patio Mujeres (a femeilor) sunt unele dintre cele mai fotografiate grădini, mai ales cu peisajul general aflat în cadrul panoramic.

Părăsim cu greu micul colț de Rai spre a cunoaște în detaliu centrul istoric, cel neafectat de modernism de-a lungul ultimelor secole, luând drumul fostului cartier evreiesc (Judería), cel ce păstrează edificii ale arhitecturii maure și medievale creștine. Străduțele înguste, neregulate, au piatra originală iar în înaltul zidurilor albe stau zâmbind ghivece cu flori de sezon.

Centrul istoric reflectă secolele diverse de ocupație romană, vizigotă, islamică, iudaică și creștină, amalgamul format alcătuind un tot unitar de o frumusețe senzațională, acea amprentă andaluză, przentă aici mai bine decât oriunde atundeva. Fie că pe aici se perindaseră evrei spanioli, ori dintre cei sefarezi, edificiilor li se păstrează parfumul epocilor trecute, unele chiar milenare de-acum, unde ici-colo poți întâlni spații superbe, patio amenajate cu stil, balcoane cu gust sau fântâni ce amintesc de vremurile gloriei locului.

Pentru mine, Barcelona inseamna culoare

 

de Gabriela Marginean

Ma bucur ca am ales sa vizitam Barcelona, intr-o perioada in care, in tara, totul era gri si parca nu se mai zarea luminita de la capatul tunelului. A fost exact ce aveam nevoie, o gura de aer proaspat, multa culoare si zambete care ne intampinau peste tot. Obisnuiesc sa asociez fiecarui oras pe care il vizitez un singur cuvant, care cred ca l-ar descrie cel mai bine. Pentru Barcelona a fost simplu: culoare. Se simte peste tot, influenta lui Gaudi, magazinele de pe Ramblas, parcurile, stradutele mici si vechi, impresionanta SagradaFamilia.

Am stat putine zile si nu vizitasem niciodata Barcelona, asa incat am profitat maxim de timpul avut la dispozitie. Nu vreti sa stiti cati pasi am facut....Eu chiar cred ca doar asa poti cunoaste cu adevarat un oras, mergand pe stradutele lui si descoperindu-le.

Ne-am cazat in centru, pe Ramblas, sa fim pozitionati strategic si sa nu pierdem timp cu trenuri, metrouri etc. In fata noastra era celebra Boqueria. Asa ne incepeam diminetile, cu o vizita acolo de unde alegeam bunatati pentru micul dejun. Ne placea forfota de acolo si culoarea, atatea culoare. Jamboane, fructe, legume, zarzavaturi, plante....parca toata Barcelona era prinsa intr-un buchet de arome.

Am luat autobzul turistic, si-au dorit fetele, am mers cu ele, sarbatoream 20 de ani de casnicie, iar ele erau cel mai frumos cadoul al nostru. A fost placut, la 22 de grade, cu soarele si vantul batand usor, am bifat toate obiectivele importante, urmand apoi sa ne oprim pe rand la fiecare.

Sagrada Familia nu are nevoie de nicio prezentare, e obiectivul cel mai cunoscut si vizitat din Barcelona. Senzatia traita? Ca suntem mici si neinsemnati...o parte infima dintr-un Univers nemarginit.

Ne-a impresionat Parcul Guell si desi am ramas fara baterie, deci fara poze, imaginile sunt acolo, in sufletul nostru. Panorama asupra Barcelonei, verdele acela, bancutele pe care ne asezam noi si gandurile noastre. Tare bine a fost, parca uneori, fara telefon vezi mai bine ce e in jur.

Fiind cu fetele nu am ratat Acquarium. Atat de mult ne-a placut. Era asa de real si tangibil....totul. Ne bucuram mereu ca niste copii de gradinile zoologice si Aquarium. Nu stiu cand am facut turul complet, am avut senzatia ca a durat cateva secunde.

Apoi plimbarea in port si Barceloneta. Pe sufletul meu. Port Vell era mangaiat de razele calde ale soarelui, cineva canta la chitara o piesa spaniola. Era cald si bine, iar in perioada asta a anului puteai respira. Afara, nu se poarta masca. Spania e in zona verde. Am luat masa acolo, tapas de toate felurile si pentru toate gusturile. Am vorbit mult, noi ca familie si ne-am ascultat mult. Cred ca asta a fost cel mai mare castig al calatoriei.

Despre mare si Barceloneta ce sa spun? Raman mereu fara cuvinte in fata marii, spune ea prea multe. Mi-a placut linistea de sfarsit octombrie la malul marii, fara prea multi turisti, doar cu soare bland si valuri care se spargeau zgomotos pe mal. M-am incarcat cu energie si stare de bine cat sa imi ajunga pentru inca un val. Nu de-al marii, ci dintr-asta urat pe care il traversam noi acum.

Totusi, cred ca cel mai mult mi-au placut plimbarile fara tinta, in parcuri, pe strazi, descoperind oamenii si Barcelona, opririle la terase pentru o cafea cortado, paella sau crema catalana. Mi-a placut sa vad cum copiii invatau afara, in natura si i-am invidiat in gand pentru soare, mare si verdele acela.

Asa voi pastra mereu in suflet Barcelona, ca o zi de toamna calda, cu soare bland, zambete generoase si infinita culoare. Iar imaginile surprinse cred ca fac mai mult decat o mie de cuvinte...

Stanceni Neagra - o oaza de liniste si pace!

de Cristina Roman

Situată în zona Defileului Deda - Toplița, pe drumul ce leagă Tg.Mureșul de Toplița, micuța localitate Stânceni Neagra este locul ideal pentru o persoană care vrea să se rupă, fie și pentru două zile, de nebunia cotidiană. Peisajul este de-a dreptul spectaculos. Munții vulcanici Călimani și Gurghiu se înalță semeți , lăsând la iveală fie câte un perete stâncos, fie câte un versant împădurit. Râul Mureș este aici în "elementul lui", curge vesel, cântându-și cântecul de bucurie. Bâzâitul gaterului, care se aude în zori, te duce cu gândul la albinele care zboară vara printre florile răspândite pe covorul de un verde intens al ierbii. Aerul tare îți umple plămânii și îți vine să chiui de fericire, fără a avea vreun motiv anume.

Oamenii din sat par să te știe de-o viață, dându-ți binețe când te întâlnesc, fie că te văd pentru prima dată, fie că ești mai de-a locului. Eu cred că cele mai luminoase stele strălucesc pe cerul de aici. Le vezi atât de aproape încât ești convins că dacă ai întinde mâna, ai putea culege una! Până și somnul de peste noapte are altă intensitate aici, la munte; este mereu odihnitor, profund, ca în anii copilăriei fără griji. Este atâta pace pe cărările umbroase și răcoroase din pădurile de aici. Un singur sfat am să vă dau: fiți cu mare băgare de seamă, nu cumva să tulburați "pauza de zmeură" a lui Moș Martin atunci când veți găsi delicioasele bobițe roșii, dulci-acrișoare și parfumate peste care veți da în cele mai neașteptate locuri!

Sfârşitul conversaţiei

Trasee turistice in muntii Romaniei

de Calin Nicolae Marginean

13. Virful Gărgălău (2.158 m)

14. Virful Clăii (2.117 m)

15. Virful “La cepe” (2.102 m)

16. Virful Omului (2.135 m)

Se ajunge cu masina inainte de Iacobeni, venind dinspre Suceava si mergind spre Vatra Dornei. O luati dvs. la dreapta, pe drumul spre Borsa si mergeti 51,1 km pina ati ajuns in pasul Prislop, INAINTE DE a ajunge la Biserica din Pasul Prislop. Sinteti deja la 1.444 m altitudine, iar pina la Lacul Stiol (1.727 m) aveti o mica diferenta de nivel de < 300 m de urcat pe un drum forestier extrem de usor („drum de mosi” si nu de munte !).

INAINTE DE a ajunge la Biserica din pasul Prislop se face un drum forestier, din sosea la stinga si IN SUS si chiar la inceputul sau sint niste sageti de orientare, pe care scrie ca ati avea de parcurs pina la Lacul Stiol 3h si 30min. Povesti ! E MULT mai... putin ! Urmati marcajul triunghi rosu. Noi am mers MEDIU si am facut 1h 25min (prima dată), iar a II-a oara 1h 15min.

Dupa ce se intra pe drumul forestier din sosea se merge inainte, la 200 m (pe dreapta) este o stina (fireste, ca nu puteau lipsi ciinii si oile de pe un traseu turistic din Romania !) si ar fi bine sa aveti la

O zi la Disneyland Paris

de Ioan Laslo
   Cine nu a visat sa patrunda in "lumea Disney" macar odata? Copii fiind ne-am delectat cu celebrele desene animate, astfel ca, fiecare dintre noi, facem analogie intre momentele placute din copilarie si aceste personaje. De aceea, o vizita in parcul de distractii din Marne-le-Vallee este una placuta indiferent ca mai ai varsta desenelor animate sau nu. 

      Ideal ar fi sa te cazezi in hotelurile din cadrul complexului, deoarece este mult mai practic (esti aproape, pierzi putin timp si ai inclus in pachet si biletul de intrare). Daca insa esti prin Paris, poti lua metroul, schimbi cu trenul suburban si ajungi in Marne-le-Valle, fara ca acest lucru sa fie foarte complicat. Intri in parc la ora 9 si...iesi inainte de inchidere doar, pentru ca

Noua Zeelandă – Peștera cu viermi luminoși, legendele din Rotorua și războinicii Maori

de Cristian Cealera

Se spune că Noua Zeelandă este unul dintre cele mai frumoase locuri de pe pământ. Ea reușește, într-adevăr, să își farmece vizitatorii cu minunatele  obiective pe care le are. O excursie de neuitat este cea făcută în Insula de Nord cu rezervația Waitomo Glowworms Caves, un complex de peșteri, situate la 137 de kilometri est de orașul Rotorua. În limba maori, Waitomo se traduce prin puțul cu apă (wai – apă, tomo – puț, gaură).

Rezervația din Waitomo este unică în lume: i se mai spune „Peștera cu viermi luminoși” pentru că aici, în grotele semi-inundate se găsesc viermi ai căror larve emit lumină. Turiștii vor face o călătorie de neuitat prin grote, pe râul subteran, admirând jocurile de culori și umbre, oferite de acești viermi. Din Waitomo, traseul continuă spre Rotorua, „inima caldă a țării” și oraș turistic celebru pentru obiectivele sale: lacuri termale, gheizere și vestigii ale culturi indigene.

Rotorua se laudă practic cu un complex de 17 lacuri, unul mai frumos ca celălalt. Parcul termal Te Puia cu al său gheizer Po Hutu, Centrul de artizanat Maori, dansul războinic (haka) al războinicilor sau cina tradițională, toate acestea fac deliciul grupurilor de vizitatori ajunși în Rotorua. Istoria și tradiția băștinașilor sunt cel mai bine păstrate în aceste locuri, unde tribul Te Awara trăiește de mii de ani, într-o adevăreată fortăreață naturală creată de lacuri și munți.

Un astfel de loc are și legende pe măsură. Băștinașii îți vor spune povestea „lacului care fierbe” – Kuirau. Cu sute de ani în urmă acest lac era mult mai rece iar pe fundul său trăia monstrul Taniwha. Într-o noapte, acesta a tras-o în adâncuri și a ucis-o pe frumoasa Kuirau, soția unui prinț al tribului. Zeii l-au pedepsit pe monstru: au făcut ca lacul să fiarbă până ce ucigașul s-a topit.

O altă legendă este cea din insula Mokoia, din mijlocul lacului Rotorua. Aici trăia un războinic tânăr și sărac pe nume Tutanekai, ce știa să cânte foarte frumos. Cânta în fiecare seară iar cântecul său a fost auzit de prințesa Hlnemoa, care trăia pe malul lacului. Frumoasa nobilă a fost fermecată de cântec, a traversat lacul și ajunsă pe insulă s-a îndrăgostit de tânărul sărac, care i-a împărtășit iubirea. Cei doi au rămas și au trăit pe insulă până la adânci bătrâneți.

 

Trasee turistice in muntii Romaniei - Varful Pietrosul Rodnei (Muntii Rodnei)

de Calin Nicolae Marginean

6. Virful Pietrosul Rodnei : 2.303 m,

7. Virful Buhaescu Mare : 2.257 m si

8. Virful Buhaescu Mic : 2.225 m

(din Muntii Rodnei)

Se ajunge cu masina inainte de Iacobeni venind dinspre Suceava si mergind spre Vatra Dornei. O luati dvs. la dreapta, pe drumul spre Borsa si mergeti 74,5 km pina ati ajuns in localitatea Borsa, INAINTE DE a ajunge la Spitalul din Borsa.

Va recomand sa NU mergeti cu o viteza medie de > 45 km/h, caci datorita / multumita / gratie CNADNR drumul e dezastruos (ca spre mai toate obiectivele MINUNATE din Romania, cu citeva exceptii !) si riscati astfel sa va faceti PRAF planetarele si pivotii de la masina !!! Multumim CNADNR pentru astfel de drumuri si Dumnezeu sa le ajute in viata exact asa CUM e calitatea drumurilor din Romania si MAI ALES cel spre Borsa ! Amin !

Va apare pe partea stinga un indicator care sa va conduca spre Manastirea / Schitul Pietroasa si virful Pietrosul Rodnei. O luati la stinga in unghi drept si mergeti dvs. inca 2,9 km pe un drum asfaltat de 1 banda, IN SUS urmarind directia de mers spre

6 martie - Ziua lui Michelangelo Buonaroti

 

de Ioan Laslo

"...in Casentino s-a nascut acest fiu in anul de grazie 1474, in ziua de sase martie, patru ore inainte de revarsarea zorilor, intr-o luni. Zodie mare, de bunaseama, care a aratat indata ce om avea sa ajunga copilul, si ce geniu; pentru ca Mercur si Venus, aflati in a doua casa a lui Jupiter, s-au aratat binevoitori, prevestind ceea ce si avea sa se implineasca; nasterea acestui inalt si nobil spirit s-a petrecut in asa fel, incat a trebuit sa-i reuseasca absolut orice a intreprins, dar mai cu seama artele ce trezesc incantarea simturilor, ca pictura, sculptura si arhitectura" (Ascanio Condivi)

Citind acest text mi-am amintit ca este ziua de nastere a unui geniu renascentist: Michelangelo Buonaroti (6 martie 1475 - 18 februarie 1564). Nu exista iubitor de arta care sa nu ii aprecieze opera. De la sculpturi precum Pieta (foto, aflata in Catedrala Sf. Petru din Vatican), Moise (impresionant in San Pietro in Vicoli din Roma), Pieta Rondanini (azi piesa de rezistenta a colectiei de arta din Sforzesco de la Milano), David (dincolo de excelentele copii din Piazza della Signoria sau Piazzale Michelangelo, gasim originalul la Galeria del Academia din Florenta) la celebra Capela Sixtina, sau alte creatii de geniu ale arhitectului Michelangelo, toate poarta marca frumusetii perene. Superbe mi se par si sonetele sale!

Intr-o lume in care cheltuim energii pe lucruri minore si suntem zilnic bombardati de estetica uratului, a ne aminti de artisti precum Michelangelo ne poate oferi doza de optimism necesara pentru a merge mai departe. Este ceea ce va invit sa facem astazi, cand sarbatorim ziua venirii pe lume a unui fiu de pietrar. Dar ce a facut din piatra este o adevarata poveste perena!

Circuitul Italia D Amore, pe care nu o data am avut placerea sa il ghidez, ne ofera sansa de a lua contact cu creatiile marelui renascentist. 

Palatul Alhambra - minunea din Granada

 

de Marian Lisu

E visul transpus aievea, spectaculoasa realizare a minții și a mâinilor puse în slujba frumosului, mai frumos decât ce se făcuse vreodată altundeva.

Califii din Nasrid, iubitori de cuceriri dar și de realizări care să înfrunte timpul, ne vor lăsa aici una dintre maiestuoasele arhitecturi militare și utilitare, amprenta primară pe orașul din oraș fiind a lui Muhammad Ibn al-Ahmar. Regulile islamului fuseseră impuse Peninsulei Iberice, iar din Palatul palatelor va prelua ideile primului Mohamed, completând apoi minunea pe vremurile lui Iusuf și preț de patru secole după (până în XIV), în timpul lui Mohamed al V-lea.

Granada e cunoscută acum drept ultimul oraș musulman și primul spaniol, căci regii catolici duc la apogeu Reconquista, iar locul devine curte regală pentru Isabela de Castillia și Ferdinando al Aragonului. Dar nu vor distruge definitiv frumusețile plăsmuite, așa cum nici în faimoasa Cordoba se păstrează Mezquita.

Modelul maur al arhitecturii clădirilor vechiului emirat înființat în zona sudică spaniolă, special în prima jumătate de secol XIV, capătă formă prin prelucrarea pietrei și a lutului roșiatic – de unde și numele edificiului „Qalat al Hamra” (Castel Roșu), nuanță ce ne încântă privirea pe lungimea zidurilor groase, până în înaltul turnurilor semețe văzute dinspre Colina Sabica, din cartierul rezidențial.

Realizarea Medinei maure, îndărătul fortificațiilor impresionante, erau oarecum ascunse privirii muritorilor de rând. Multele săli dreptunghiulare, cu multele lor coloane și arce, aveau pereții împodobiți cu motive ale islamului – forme geometrice tridimensionale din cele mai diverse, flori nemaivăzute ori inscripții meșteșugite.

Pictura tavanelor și lemnul sculptat migălos completau splendoarea locului. Lui Iusuf îi datorăm grija pentru detalii. Pentru a păstra senzația de prospețime perpetuă sunt instalate arteziene, dar și bazine masive, dintre care cel mai apreciat este cel din Curtea Mirtilor, cu plante mari ce formau zid viu, cea înconjurată de Palatul Comares – apogeul arhitecturii ce stă la umbra celui mai înalt turn.

În Curtea Leilor interioarele sunt povești din 1001 de Nopți, cele 124 de coloane de marmură și arcadele lor decorate fiind reprezentarea Raiului într-o viziune maură. De vei sta la jumătatea spațiului colosal, vei simți instant că e ca o imagine ce pare reflectată în oglindă, căci e gândit identic pentru părțile laterale, până la cel mai mic detaliu. Și peste toate avem aici o sală a regilor, asemenea celorlalte surate din marile palate regale.

Palatul Nasrid era destinat nobilimii și își primea oaspeții de soi în zona Mexuarului, în Camera Ambasadorilor – spațiu menit să impresioneze diverșii emisari sau diplomați cu modelele viziunilor celor 7 ceruri ale islamului. Apoi, urmau sălile sau dormitoarele emirilor din Palatul Comares, dar și haremul Mirador de Dorava sau băile tradiționale.

Sub zidurile grele se află și o primă structură militară – Cazarma Gărzilor („Alcazaba”), spațiul adiacent care pe vremuri era folosit de apărători, cu camere diverse în centru, iar în laterale cu turnuri - Torre Puerta de Armas și Torre del Cubo, din înaltul cărora se văd cele mai complete și complexe panorame ale Alhambrei.

La doi pași găsim Palatul lui Carlos al V-lea, un colos dreptunghiular la exterior și circular înăuntru, cu scările lui monumentale și care găzduiește Muzeul Alhambra, loc în care aflăm detalii sau admirăm diferitele obiecte recâștigate timpului din vechile încăperi.

După preluarea spațiului drept curte regală de către „Regii Catolici”, se mai adaugă complexului frumoasa Biserică închinată Sf. Maria. În curtea mănăstirii devenită cu timpul hotel de lux, am găsit mormintele Isabelei și a lui Fernando, care dorm somnul greu alături, așa cum spunea dictonul vremurilor lor de glorie: „Tanto monta, monta tanto, Isabel como Fernando”, căci deveniseră un singur suflet deși separat în corpuri cu sex distinct, armonia existenței referindu-se la egalitatea deplină în stăpânire, drepturi și decizie.

Girona - Braavos din Game of Thrones

de Marian Lisu

„Girona m'enamora” (”Girona inspires me with love”) e eticheta care va rămâne peren în sufletele călătorilor însetați de frumosul universal ce ni-l înfățișează orașul de vis.

Pentru fanii serialelor de top e bine de știut dinainte că orașul vechi a fost cadrul perfect al multor scene din seria a șasea din Game of Thrones. E orașul Braavos, catedrala e reședința Marelui Sept de Baelor, pe străduțele de piatră o vedem deseori în film pe Arya Stark, iar în Băile Arabe își găsise scăparea. Și multe cadre din Debarcaderul Regelui sunt filmate aici, în mănăstire (Cetatea din Oldtown) e locul unde Jaime Lannister îl înfruntă pe High Sparrow, când voia să anuleze pedeapsa „mersului rușinii” pentru regina Margaery. Ce încântare!

Trecând cadrele ficțiunii, Girona are o rară moștenire istorică și culturală, căci trecutul său de mai bine de 2.500 de ani păstrează prezentului multe edificii etalon, vestigii neprețuite și o atmosferă de poveste unică.

Abordăm traseul din zona râului Onyar, de unde se obțin cele mai spectaculoase instantanee. Coloritul spectaculos al caselor, ce copiază valea râului, pun splendid în valoare cadrul general secund, cel cu bisericile și turnurile medievale, a căror reflexie în luciul de apă dublează spectacolul vizual.

Pont Pedra sau Podul Eiffel (Palanques Vermelles) sunt, de altfel, cele mai accesate căi pietonale peste albia lină, fiind intrările consacrate în vechiul cartier, cel plin de nestemate arhitecturale.

Orașul a reprezentat acum 2.500 de ani o importantă fortificație a ibericilor, căci se afla pe drumul Galiei, pe care ulterior romanii o cuceresc facil și o botează Oppidum Gerunda. Istoria îi perindă aici pe vizigoți și mai apoi pe musulmani (care au păstrat melodicitatea numelui – Jerunda).

Pe drumul șerpuit de piatră de râu, bătută cu modele geometrice sau florale, intrăm în prima catedrală din Girona, ce a funcționat până în secolul al X-lea. Un colos gotic cu o clopotniță înaltă pân’ la cer – Sant Feliu, de o poți vedea de oriunde în peisajul general. Din exterior pare castel, iar interiorul are nave gotice întunecate, cu nervuri zvelte.

La doar câțiva pași, la propriu, este Piața Catedralei cu multele sale trepte late, pe platoul pe care domină orizontul e marea catedrală ce intră în topul „Cele mai...”, căci are cea mai largă navă fără stâlpi de susținere din lume. Mileniul care a trecut peste ea îi sporește frumusețea goticului nemaivăzut altundeva, căci este cel care domina stilul romanic, în care se începuse edificiul, și rămăsese determinant în fața celui neo-clasic, ce dorise să adauge plusvaloare.

Nu trebuie ratat Tezaurul, aici nu ai de admirat numai cărți valoroase sau obiecte de cult deosebite, ci deține o relicvă de o importanță colosală. Tapiseria Creației, o ciudățenie pentru cercetătorii care au încercat să-i deslușească înțelesurile, în cadrul acesteia apărând zei și eroi mitologici, sfinți și obiceiuri, dar centrul tuturor lucrurilor era evident Mântuitorul.

În spatele zidurilor înalte, trecând pe lângă Băile Arabe, aflăm repede zona istorică din spatele zidurilor carolingiene. Frumoasa Biserică Sant Pere, în clasicul stil romanic consacrat, dar de dimensiuni impresionante, adăpostește și Muzeul Arheologic, iar în proximitate are alte biserici de piatră sau capele.

Urcăm zidurile fortăreței medievale, pentru a accesa turnurile de observație, de unde se văd Pirineii înzăpeziți și, în special, orașul de vis – zidurile romane se evidențiază rapid de cele carolingiene, dar sunt la fel de bine conservate.

Jos, ne pierdem la propriu printre străduțele neregulate, pietruite strașnic admirând arhitectura Cartierul evreiesc, cel mai bine conservat din lume, din secolul al X-lea și până la finele celui de-al XV-lea, căruia cei de aici îi spuneau El Call, păstrat exact ca acum cinci veacuri.

Găsim aici o altă bijuterie medievală – Biserica Sant Nicolau, care și-a pierdut rolul religios cedând spațiul interior culturii, însă valoarea construcției romanice este dată de bolta distinctă, multe coloane cu capiteluri sculptate și o cupolă grandioasă.

Și nu am luat în calcul doar turul patrimoniului în orașul vechi. Girona e spectaculoasă cu totul, în partea stângă a râului vei găsi o parte contemporană de neuitat și o alta modernă, cu viață socială intensă.

Anse Marron - cea mai izolata, salbatica si greu accesibila plaja din Seychelles

de Paul Drosu

Seychelles este un arhipelag in care nu este deosebit de complicat de ajuns. De aceea, sunt si ceva postari despre el, pe Net. Dar, odata ajuns aici, sunt zone deosebit de pitoresti si de putin frecventate, in care este greu sau chiar foarte greu de ajuns. Despre care, nu degeaba, sunt mai putine, catre deloc, postari. Cum este si aceasta minunata plaja, ANSE MARRON, printre cele mai (daca nu chiar "cea mai") greu accesibile, salbatice si izolate, dar si, probabil, cea mai frumoasa "Anse" (Golfulet cu plaja) din Seychelles. In limbajul creolo-frantuz de aici, "Anse" se refera la mici golfulete si plajele aferente, retrase si ascunse intre bolovanii uriasi specifici. Si, in plus, daca ajungi atunci cand trebuie, cum am facut si noi, o poti gasi complet pustie... Ceea ce, in Seychelles, nu este asa de uzual... 

O "ANSE" compusa din doua parti: prima formata din 2 minunate piscine naturale, "personale", separate si protejate de ocean prin "pereti" de bolovani de care se sparg valurile furioase ale Oceanului Indian, iar cealalta este o superba plaja cu apa neprotejata de bolovani, in care se pot imbaia cei curajosi si priceputi, caci curentii sunt deosebit de periculosi, ca si momentul in care ajungi, daca fluxul destul de mare este in crestere. 

Pentru a ajunge aici, trebuie sa faci nitel efort... Pana acolo vei trece, ca puscasii marini, prin apa, pe sub apa, prin padure, te vei catara pe stanci (Bouldering), pe sub stanci, prin mici stramtori intre stanci, cu apa care vine peste tine... Este foarte indicat sa se apeleze la serviciile unuia dintre cei 2-3 ghizi autorizati, caci drumul este destul de greu si, mai ales, intortocheat si se merge functie de ora fluxului si a refluxului…curentii sunt extrem de puternici si periculosi.

P.S. 1 - Piscine protejate de cel mai vechi granit de pe planeta, din care sunt formate niste insule oceanice. De altfel, singurele insule oceanice (in plin ocean) formate din granit si cele mai vechi insule de pe planeta (alaturi de Madagascar), provenind direct din super-continentul Gondwana! Granitul pe care il atingem are in jur de 750 de milioane de ani! Observati ca are o usoara tenta de roz.

P.S. 2 - Posibil si ca numele acestei "Anse" - "MARRON" (din argoul frantuzesc) sa fi aparut tot ca urmare a dificultatii accesului.

 

A doua jumatate a acestui golfulet magnific si destul de greu accesibil, Anse Marron, cu o plaja minunata si fara populatie omeneasca si o apa la fel de minunata, dar accesibila, in principiu, la distanta mai mare de tarm, doar celor obisnuiti cu inotul si balacitul in ape cu curenti puternici si periculosi, in preajma a tot felul de bolovani de granit, subacvatici sau semiacvatici. Caci granitul este o roca deosebit de dura...

Eu as recomanda Anse Marron celor carora le place sa faca miscare si vor sa vada si locuri fara multa omenire, chiar si in Seychelles. Drumul pana aici este minunat si divers si, in plus punctele de plecare/sosire pana la Anse Marron sunt alte 2 celebre plaje din insulita La Digue - "Anse Source d'Argent", recunoscuta ca fiind si cea mai fotografiata plaja din lume (insa, pentru mine, este deja prea turistizata) si "Grand Anse".

Cum spuneam si in postarea precedenta despre Anse Marron, ar fi indicat sa apelati la serviciile unuia dintre cei 2-3 ghizi autorizati, caci drumul este destul de greu si, mai ales, intortocheat si se merge functie de ora fluxului si a refluxului…curentii sunt extrem de puternici si periculosi.

Edinburgh - oras de vis in Tara Cimpoiului

de Andreea Bucur-Miklosi

     Edinburgh? Fără a enumera tot ce ştim legat de istoria Scoţiei sau de aşezarea geografică a oraşului, îl putem descrie ca un oraş vesel, plin de culori şi nuanţe, învăluit în sunete magice care îşi au izvorul în două surse: una este cea a faimosului cimpoi, care îţi încântă auzul, iar cealaltă se aude de la un grup de tineri foarte talentaţi care dau spectacole in Grădina Princes, cântând muzică de calitate, jazz şi incearcă modest, dar imperios a-şi vinde propriile CD-uri, care nici măcar nu costă o avere, 5 lire.

Noi oamenii suntem foarte diferiţi astfel într-o excursie sau călătorie fiecare căutăm altceva, după nevoile noastre psihologice. Eu am căutat liniştea, calmul, relaxarea, spectacolul, culorile fascinante si o frântură de istorie. Toate acestea le-am găsit în Parcul Princes. Este atât de relaxant să faci acolo o plimbare şi să admiri florile, care dau spectacol ochilor şi se întrec între ele în culori, odoare şi frumuseţe. Este o lume de poveste, natura este generoasă în Parcul Princes. Sunt o sumedenie de copaci, de tufişuri elegant tunse, diverse flori şi forme inedite. Vara este magică în Edinburgh, nu cred că am văzut un oraş mai frumos şi mai plin de flori. Dacă străbaţi toată aleea parcului, la capăt vei găsi nişte scări, de pe ale căror trepte poţi face un selfie foarte reuşit cu un fundal de vis sau de ce nu o poză de grup alături de ghidul dumneavoastră. Cine resimte nevoia de andrenalină, are ocazia să