Sa vorbim despre Kiev - "Libertatea este religia noastră!"

de Ciprian Napradean

Pe 16 Iulie 2017 aterizam pentru prima data la Kiev. Ne-am cazat cu sotia la un hotel dragut de pe malul Niprului si am iesit la plimbare. In Poshtova Square, pe malul fluviului, oamenii dansau si fumau narghilele. In nicio capitala europeana nu mai vazusem oameni atat de relaxati si frumoși. M-am așezat la o terasa, mi-am luat o bere nefiltrată, și-am studiat lumea. Îi spuneam soției că ma simt ca in ”mitul pesterii” lui Platon, ca nebunul care a iesit la soare si se minunează de ce vede.

Cred că în Sophia Square, dar nu sunt sigur, am facut aceasta poză. Pe o clădire trona sloganul: ”Libertatea este religia noastră”. Oamenii astia iși iubesc tara, libertatea si valorile europene, cum o fac putini . Poporul acesta care acum luptă pentru viața lui si a noastra sunt precum locuitorii Atenei antice care se luptau acum 2500 de ani cu cel mai mare imperiu al acelor vremuri, Imperiul Persan. Atenienii atunci, la fel ca ucrainenii acum, luptau pentru libertate lor. Luptau impotriva tiraniei si pentru apararea democratiei. Vechii greci inventaseră democratia, aceasta formă imperfectă pe care o hulim multi. Avem dreptul să o blamăm, dar să nu uităm că în tiranie ai voie doar sa aplauzi. Am trăit vremea în care tata asculta pe ascuns radio Europa liberă și-și scrâșnea nervi-n măsele, iar în public vorbea ce trebuia. I s-a spus că dacă vrea să mănânce pâine comunistă, să-și vadă de treaba lui (Asta e dintr-un episod al studenției sale, pe care n-am să-l dezvolt aici). Am trăit vremea în care eram terorizati sa spunem altceva decât gândim. Nu vreau ca fiul meu să mai trăiască într-o astfel de lume. Pentru libertatea lui sunt dispus sa-mi dau viata. Si da! LIBERTATEA ESTE UNICA MEA RELIGIE.

Vila D'Este din Tivoli

de Ioan Laslo

       Inca din cele mai vechi timpuri, dealurile domoale de la Tivoli au fost o tentatie pentru cei care voiau sa evadeze din inghesuita Roma. Imparati si poeti, oameni de arta si nobili si-au facut aici vile de vacanta si un obicei din a se retrage departe de tumultul orasului. 

        Astazi, turistii sunt atrasi de frumusetile zonei si vara (mai ales)  profita de racoarea gradinilor Vilei D'Este, de frumusetea antica a Vilei Hadriana sau de peisajele extraordinare din gradinile Vilei Gregoriana (recomandata mai ales tinerilor iubitori de natura si cu picioare senatoase). Am incercat sa filmez cateva instantanee din Gradinile Vilei D'Este, insotite de un succint comentariu, pe acordurile baroce de la celebra fântână (un organist susține concerte la ore anunțate la întrare). Al doilea filmuleț ne introduce în interiorul vilei, acolo unde frescele ne taie respiratia:

Canal D'Amour, locul care face dragostea vesnica!

 de Ioan Laslo
       Canal D'Amour este locul de pe insula Corfu cel mai cautat de tinerii indragostiti. De ce? Grecii spun ca, daca inoti de mana cu partenerul/partenera prin canal, perechea va ramane una indestructibila. Eu nu am aici partenera de viata, dar o sa incerc sa inot de mana cu o localnica, poate mi-o schimb! (iubire, e o gluma nevinovata, doar stii asta! :) ). Trecand peste glume, locatia este intr-adevar extrem de romantica si ar cam trebui sa va grabiti sa profitati de ea, deoarece se spune ca, in cativa zeci de ani, sunt sanse minime ca locul sa nu devina o amintire, stancile urmand sa se prabuseasca datorita eroziunii apei. Suna chiar interesant : dragostea vesnica, dar locatia nu e perena! De obicei era invers,nu? :) 

      Sidari inseamna insa si altceva inafara de Canal D'Amour. Statiunea e 

 

micuta, dar plina de cluburi, taverne cochete si locuri de cazare relativ ieftine. Englezii , francezii si nemtii mai putin pretentiosi o prefera pentru peisaj si tentatiile prezente. Au nopti albe si zile linistite pe o plaja cu nisip foarte fin (raritate in Corfu) si o intrare in mare lina de tot. De aceea statiunea este excelenta si pentru familiile cu copii. Iar daca aveti pretentii mai ridicate, exista si cateva hoteluri mai selecte, cu servicii all inclusive (sa nu va asteptati vreodata la greci sa aveti all inclusiv de calitatea celui din Turcia - doar turcii au inventat genul acesta de servicii si l-au dus la gradul de arta). In apropiere se afla capitala administrativa a nordului insulei, Acharavi, asa ca sunteti aproape si de serviciile de extrema urgenta, banci, hipermarket sau medic. Convenabil, nu?  Vara e lunga! Iar sezonul tine pana la 1 octombrie.

Istanbul - dragoste la prima vedere

de Livia Mihaela Manzatu

Motto: „Călătorim nu pentru a fugi de viață, ci pentru ca viața să nu ne scape”(Anonim)

    Cele mai frumoase lucruri în viață se întâmplă atunci când te aștepți cel mai puțin. Fie că este vorba de o iubire nouă sau de o călătorie neplanificată, viața are mereu motive să te surprindă. Dar ce se întâmplă atunci când, pe neașteptate, ai ocazia să vizitezi, chiar și în vreme de pandemie, unul dintre cele mai mari și mai frumoase orașe din câte există? Accepți! Iată-mă din nou la drum, către o destinație nouă.

Istanbul a fost dragoste la prima vedere. Primul impact vizual a fost copleșitor la intrarea dinspre Edirne în această metropolă. Clădiri impresionante de birouri și blocuri de

Musee de la Ville de Bruxelles

de Marian Lisu

Musee de la Ville de Bruxelles, din splendidul edificiu numit Maison du Roi, aflat in Grande Place este bun de văzut chiar numai pentru a admira neo-goticul împins spre culmea creației, la limita Renascentismului timpuriu – scări colosale, vitralii mai ceva ca ale marilor catedrale, obiecte de mobilier unicat și multiple colecții de artă, sub multe forme de manifestare (pictură, sculptură, tapiserie, porțelanuri, hărți și machete etc.).

Vorbim aici despre alaiul unei nunți flamande, ne punem măști (nu d-astea medicale) și ne-nțolim ca Arlequin, apoi tânjim către normalitate, căci după ploaie vine soare, doar c-așa e viața – te ridică și te-așează.

Jan Brueghel cu „Cortegiul nunții” ne duce la începururi de secol XVII, dar nu vă minunați, căci mirele și tovarășii săi par la fel de nefericiți ca cei de-acum când iau drumul bisericii pentru pirostrii.

E ca o scenă de război, căci oștile stau față-n față, de fapt în laterale – cea a

Bungalow-ul de deasupra apei a fost inventat in Bora Bora

de Paul Drosu

     Intrebare: nu-i asa ca "overwater bungalow" (bungalowul deasupra apei) a fost "inventat" in... BORA BORA? Raspuns: DAAA... :D <3 Acestea sunt singurele tipuri de constructii turistice, pe apa sau pe uscat, din Bora Bora, si, in general, din Polinezia Franceza. SI daca pensula Maestrului a mai desenat si zambetul unui mic curcubeu... :) Desi in Bora Bora sunt prezente cele mai mari si mai cunoscute lanturi hoteliere din lume, nu o sa vedeti nicaieri constructii si hoteluri uriase din otel, beton sau sticla (doar in Papeete, capitala din Tahiti sunt cateva mici hoteluri de 1-2 etaje, insa pline de farmec colonial). In Polinezia Franceza, respectul pentru natura este atat de mare, cum in putine alte locuri din lume exista. Nu-i vorba ca-i ajuta si asezarea geografica, datorita careia numarul, atat al locuitorilor cat si al turistilor, este extrem de mic. :D Deci, de cate ori veti vedea prin lume un bungalow deasupra apei (sau, ideal, veti fi locatari in el :) ) sa stiti ca de aici, din Bora Bora a plecat totul...
 :D

Insula Lipari - cea mai mare dintre Insulele Eoliene

de Diana Stoica

In sudul Italiei, aproape de Sicilia, se afla insula Lipari. Face parte din arhipelagul Insulelor Eoliene. Sunt sapte la numar : Lipari, Vulcano, Salina, Stromboli, Filicudi, Alicudi si Panarea, cea mai mare fiind Lipari.

Denumirea  Insulelelor Eoliene provine din mitologia greaca. Se spune ca Ulise, in calatoria sa, spre Sicilia a descoperit insulele, iar Eol, pentru a-l proteja de eventuale pericolele i-a oferit in dar vanturile ce se aflau inchise in grotele arhipelagului, pentru a-i fi de ajutor in calatoriile sale. Echipajul sau, curios din fire, a desfacut sacul in care se aflau vanturile, iar nava a fost impinsa inapoi in port.

  Mai sunt cunoscute ca ,, cele sapte perle negre’, ,, gurile iadului’’ sau

Hurghada - o destinație ideala

de Daniel Stefan

De ce Hurghada ? Cine nu a fost niciodata in Hurghada, ar crede ca Hurghada, la fel ca si Antalya, inseamna doar resorturi si all inclusive. Nu, Hurghada nu inseamna doar atat, inseamna mult mai mult. Avand in vedere faptul ca este o statiune la Marea Rosie, o statiune ce se intinde pe o lungime de 100 de km., intr-adevar in marea sa majoritate cu resorturi si hoteluri de 4, 5 stele, poate oferii mult mai multe locuri unde sa petrecem o vacanta minunata. Hurghada este situata la jumatatea distantei dintre Cairo si Luxor, ceea ce o face o statiune atractiva pentru iubitori de istorie universala. Cine isi doreste un concediu dinamic, dar si cu perioade de odihna, pe marginea piscinei, nu exista o alta destinatie mai atractiva. Dar ce putem face concret aici, pe langa statul la piscina? Asa cum spuneam, Hurghada aflanduse la jumatatea distantei dintre doua obiective de o mare importanta pentru omenire, putem ajunge in excursii optionale de numai o zi, atat la Cairo cat si la Luxos. Dar ce putem vizita acolo ? Asta este intrebarea pe buzele tuturor celor care nu au mai fost pana acum in Egipt. Mergand in excursia optionala la Cairo, pe langa cele 3 piramide, vizitam si Muzeul de Egipto logie si cine doreste sa exporeze mai in amanunt, poate intra chiar si in camera mumiilor, vechi de 3, 4 mii de ani. Avand in vedere ca este o distanta de aproape 400 de km. din Hurghada pana la Cairo, plecarea se va face undeva la ora 4.30 dimineata. Nu va speriati ca micul dejun il veti primi de la receptie. La orice hotel aveti sejurul, primiti un pachetel cu sandwich-uri, fructe si suc. Pe la ora 7-8 veti face un popas pentru a lua micul dejun. De la acel popas puteti sa va cumparati apa, suc, snack-uri sau sa mergeti la toaleta. O data ajunsi in Cairo veti merge la Muzeul de Egiptologie. Dupa ce il vizitati puteti sa intrati contra cost si in sala mumiilor. Dupa aceasta experienta interesanta o sa luati pranzul la un restaurant din Cairo. Excursia continua dupa masa de pranz spre Giza, locul unde sunt cele trei piramide si Sfinxul. Aici o sa vizitati doua piramide in care puteti si intra, cei care au curaj. Dupa vizita se va urca pe un platou de unde se pot vedea cele trei piramide si de unde puteti face niste poze foarte frumoase. Urmeaza drumul spre hoteluri unde veti ajunge seara la cina.

O alta frumoasa excursie plina de istorie este cea la Luxor. Si aici plecarea este la 4.30 dimineata. Drumul este putin mai scurt, in jur de 300 km., dar nefiind autostrada, pe tot traseul, cum este spre Cairo, aceasta distanta se va parcurge in acelasi timp. Aceeasi oprire pentru mic dejun se va face, dar la alt popas de unde puteti cumpara aceleasi lucruri. Drumul continua pana in Valea Regilor, locul unde se afla mormintele faraonilor. In costul excursiei intra vizitarea a 3 morminte. Daca cineva doreste poate vizita contra cost mormantul lui Tutankamon si mormantul lui Ramses al III -lea. De aici se pleaca la Templul lui Hatshepsut, un loc deoasebit de frumos, de unde se poate vedea o panorama superba. Dupa ce o sa luati masa de pranz la unul din restaurantele aflate pe malul Nilului, veti traversa raul cu o barca cu motor. Pe partea cealalta va asteapta autocarul pentru a merge la Karnak. Aici ghidul va va prezenta toata istoria Egiptului, cea de acum 4000 de ani. De aici drumul spre hotel este tot la fel de lung ca si la dus, dar veti ajunge la masa de seara. Nu o sa regretati niciodata ca ati mers in aceasta excursie.

Dar daca am venit in Hurghada, trebuie sa ne bucuram de minunatiile pe care le ofera Marea Rosie. Dupa parerea mea este una dintre cele mai frumoase mari cu cea mai bogata fauna marina. Aici este Raiul scufundarilor. Hurghada este locul cel mai apropiat de Romania, unde putem admira coralii, la ei acasa. Zeci de specii de plante si pesti colorati, putem admira, fie mergand intr-o excursie de scufundari sau mergand doar in excursie pe Insula Paradise. In drum spre minunata insula, vaporul opreste deasupra unui recif de corali, unde putem face snorkeling. La doar opt metri sub noi, putem admira un mic Paradis format din corali, pesti colorati, pisici de mare si multe specii de plante marine. Aici inainte de a ne urca pe vas vom primii tot echipamentul de snorkeling, ochelari, teava si labe de scafandru. Nimic nu este mai frumos ca aceasta viata marina de aici din Marea Rosie. Pauza de scufundare dureaza cam 45 de minute dupa care se va merge pe Insula Paradise. Aici vom avea umbrele si sezlonguri si vom putea lua masa de pranz, inclusa in pret, la restaurantul de pe insula. Mancarea este foarte buna, masa tip bufet suedez. Sucurile si apa incluse in meniu. La ora 14:30 avem si un show pe insula cu un dervish rotitor si cu o dansatoare de belly dance. In jur de ora 15:00 se va face imbarcarea si pe la 15:30 se va ajunge inapoi in port. Pe toata durata excursiei exista un fotograf si cameraman, in acelasi timp, care va va fotografia si va filma. La sfarsit daca doriti sa cumparati un DVD cu filmarea si pozele puteti negocia cu el. Daca ma intrebati pe mine, merita, filmarea este inclusiv sub apa la reciful de corali.

Pentru cei care vor sa exploreze aceasta frumoasa lume minunata din Marea Rosie si nu doresc sau nu pot intra in apa, din diverse motive, avem o minunata excursie cu un submarin unicat in Marea Rosie, un submarin U-Boot. Doar doua submarine de acest tip exista aici. Plimbarea cu submarinul dureaza in jur de 45 de minute, timp in care acesta ajunge pana la 20 de metri adancime. Cu tot cu transferul de la hotel la port si retur, excursia dureaza maxim 3 ore si nu nDar cum in Egipt mergeti cu toata familia, deci si cu copii, cea mai frumoasa excursie pentru ei este cea la Delfinariu. Nici aceasta excursie nu este lunga, asa incat copii nu se vor plictisii pe drum. Delfinariul este in zona Makady Bay. Show-ul este foarte frumos, cu lei de mare si delphini si tine cam 50 de minute. In parcarea delfinariului va puteti plimba si cu camila. In functie de cat de bine va pricepeti la negociat, puteti sa faceti o plimbare cu toata familia la numai 10 dolari. La sfarsitul show-lui puteti sa faceti si poze cu delfinii. Puteti sa si inotati cu ei dar cu programare in prealabil si contra unei sume de bani separata de cea a excursiei.

Daca suntem la marginea Saharei nu putem sa nu facem un safari in desert. Exista mai multe tipuri de safari. Se poate face cu Jeep-uri decapotabile, cu ATV-uri sau cu buggy-uri. Jeep-ul si buggy-ul il puteti conduce, daca aveti carnet, 50 de km cat este drumul prin desert pana la un sat de beduini unde veti lua si masa de pranz si unde veti avea si un spectacol de belly dance. Drumul inapoi este tot prin desert si tot de 50 km.

Daca sunteti in Hurghada nu puteti pleca fara sa vizitati si orasul. Aici puteti vizita Biserica Copta din Dahar si Marea Moschee din oras. Aveti totodata si timp liber in portul de Yahturi si la magazinul de suveniruri cu preturi fixe din oras.

Sper ca v-ati convins ca Hurghada nu inseamana numai all inclusive si ca sunteti nerabdatori sa va programati un sejur in aceasta minunata statiune deschisa tot timpul anului. Ce trebuie sa mai stiti este ca fiecare hotel are cate o piscina cu apa incalzita pana la 28 de grade, deschisa din Octombrie pana in Mai. Toate aceste minunati sunt la numai 3.5 ore de zbor fata de Bucuresti.

Neuschwanstein - castelul regelui din povesti

de Ioan Laslo
    Milioane de turisti viziteaza anual castelele construite de regele Ludwig al II-lea al Bavariei, personaj care, revoltat de cupiditatea si falsul lumii reale, s-a retras intr-o lume a viselor si a iluziei estetice. Regele mostenise de la tatal sau Castelul Berg si Hohenschwagau, contruind la randul sau Linderhof, Herrenchiemsee si Neuschwanstein. Acesta din urma este o adevarata versiune romantica a lumii medievale.

     Construit in apropiere de Fussen, castelul este de fapt un omagiu adus lui Richard Wagner, pe care regele l-a admirat foarte mult. De altfel, celebrul compozitor a avut ocazia sa-l cunoasca pe rege chiar la urcarea acestuia pe tron, in 1864. "Din pacate, este atat de chipes si sofisticat,atat de

Piatra din Venetia care aduce noroc indragostitilor

de Ioan Laslo

Povestile Venetiei sunt nenumarate. Am ales azi una despre indragostiti, profitand de ziua pe care o sarbatorim. Este vorba de piatra care ofera noroc acestora, garantand fericirea in dragoste celor care o ating in perioada urmatorului an.

O gasim in apropierea  Basilicii San Giovanni din Bragora, in  Castello, Sottoportego dei Preti, si a fost pusa acolo dupa ce a fost gasita in Casa de Aur a Pescarului. Legenda spune ca pescarul a auzit strigate de ajutor intr-un moment in care isi recupera plasele de pescuit. Ele veneau de la sirena  Melusina, iar cei doi s-au casatorit si au avut trei copii. Sirena a fost insa lovita de un blestem, fiind transformata in sarpe, iar pescarul, gasind-o in casa a omorat instictiv sarpele pentru a-si salva copiii. Din acel moment insa, in resedinta lor mereu curata s-a instalat mizeria, iar pescarul a inteles ca o omorase pe Melusina.

Frumoasa sirena s-a intors insa din abis, chiar si dupa moarte pentru a-si ajuta familia.

Varsovia normala, in plina pandemie

 de Ioan Laslo

Am avut ocazia de a calatori si in plina pandemie. Am prins ferestre care ne-au permis sa ne satisfacem placerea de a ajunge in locuri frumoase si, chiar daca la noi lumea era siderata de ceea ce se intampla, am reusait sa descopar si oameni realisti, care au incercat sa isi duca viata mai departe cat mai normal cu putinta in conditiile date. E departe de mine gandul de a contesta masurile de la noi sau de a intra in vreo polemica. Dar nu puteam sa nu constat ca ,,iesind din cercul nostru stramt,,  lumea putea fi vazuta si altfel. Aflat la Varsovia m-am convins si vin sa va conving cu filmarea facuta acolo si pe dumneavoastra. Pentru ca eu m-am bucurat, pentru cateva zile, de normalitate intr-un moment in care pe toata media se vorbea apocaliptic. Iar daca prima filmare este pe esplanada din apropierea Palatului Regal, in cea de a doua va invit pe stradutele din Centrul Vechi, atat de frumos refacut de polonezi dupa catastrofalele bombardamente din Al doilea Razboi Mondial. Nu adaug aici mai multe, deoarece am comentariu live, cu emotia momentului pe filmari.

O poveste sfasietoare ilustrata la Anvers

de Livia Manzatu

Dacă ajungi în Anvers, iar pașii te conduc spre Catedrala Notre-Dame, vei observa, la câțiva metri în fața ei, un grup statuar inedit: o sculptură din marmură albă, reprezentând un băiețel care își strânge în brațe prietenul necuvântător, pavajul servindu-le drept pătură. Nu este o întâmplare faptul că sculptura se află chiar în fața Catedralei: artistul Batist Vermeulen („Tist”) a imortalizat scena bazându-se pe narațiunea din romanul „Un câine din Flandra”, scris în 1872 de Maria Louise Ramée, o autoare engleză celebră sub pseudonimul Ouida.

Povestea tristă a celor doi protagoniști (băiețelul orfan Nello și cățelul său Patrasche) se derulează pe străzile acestui oraș. Într-una din zile, în timp ce vindea lapte, Nello găsește un cățel rănit și începe să îl îngrijească; îi pune numele Patrasche și din acel moment devin nedespărțiți. Fiind orfan și locuind doar cu bunicul său, pentru a câștiga câțiva bănuți, Nello hotărăște să participe la un concurs și pentru a-și realiza visul, acela de a admira operele lui Rubens din interiorul Catedralei Notre-Dame (accesibilă doar cu plata unei taxe de intrare). Din păcate, Nello nu câștigă concursul, locul întâi fiind ocupat de un alt băiat, cu mai puțin talent, dar cu influență. Pentru ca soarta să îi fie și mai potrivnică, bunicul său moare într-un accident, iar Nello este nevoit să se adăpostească cu Patrasche în Catedrală, după ce și-au pierdut casa. Este fericit că în sfârșit poate admira operele lui Rubens, dar, a doua zi dimineața, cei doi sunt găsiți morți de frig.

Acesta este motivul pentru care lucrarea s-a născut chiar în fața Catedralei, pentru ca cei doi să își găsească odihna veșnică într-o dulce îmbrățișare, chiar în fața locului atât de mult visat de micuțul Nello. O sculptură care impresionează prin legătura puternică de prietenie care se naște între un copil și un câine, dar care tulbură privitorul atunci când află povestea sfâșietoare din spatele ei.

Plimbandu-ne pe Sena

 de Ioan Laslo

Cea mai comoda cale de a descoperi centrul Parisului este o plimbare pe Sena cu celebrele bateaux. Stiu ca am mai tratat subiectul aici si chiar va invit sa dati click pentru a vedea poze superbe de pe inserat(au o savoare deosebita), dar azi am descoperit doua filmari pe care le-am facut in cursul unei astfel de plimbari. Sunt insotite de comentariu live pe fundal, asa ca sper sa va faca placere sa calatorim impreuna! Muzeul Luvru, Palatul de Justitie, Notre Dame de Paris, Muzeul D Orsay, Podul Alexandru al III-lea, Grand Palais, Place Concorde, Turnul Eiffel, Pont Neuf si multe altele ne stau la dispozitie!

Vechiul Carlsbad (azi Karlovy Vary) isi pastreaza frumusetea

de Ludmila Ciobanu

Când regele Boemiei și Împăratul romano-german Carol al IV-lea a fondat Karlovy Vary de astăzi, cu siguranță nu avea idee că înființează un centru spa care va dobândi într-o zi o reputație mondială. În următoarele șase secole, orașul a înflorit și a decazut, în funcție de faptul că Europa era în vreme de pace, sau era zguduită de războaie sau epidemii de ciumă. Fața orașului Karlovy Vary a fost, de asemenea, grav afectată de incendii și inundații pe scară largă. După fiecare dezastru însă, orașul s-a îmbrăcat în haine noi și mai frumoase si mai elegante. Karlovy Vary a atins apogeul celebrității în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. La acea vreme, orașul a dobândit cea mai mare parte a arhitecturii sale unice, care încă se armonizează admirabil cu frumusețea naturii înconjurătoare. În afară de frumusețea și istoria bogată a orașului, izvoarele de aici creează, în primul rând, o resursă naturală unică de vindecare. Celebrul izvor Vřídlo a fost cântat de poeți din vremurile trecute și mulți pacienți l-au privit cu ultima speranță de vindecare. Laudele celor cărora izvoarele Karlovy Vary le-au redat sănătatea au răspândit faima și reputația orașului în întreaga lume. Va invit si pe dumneavoastra sa o vizitati si nu veti regreta!

Sfinxul - o adevarata legenda a Romaniei

Iulian Stefan este ghid profesionist de turism si promoveaza, cu orice ocazie, frumusetile Romaniei. Sfinxul este probabil una dintre cele mai cunoscute imagini a tarii noastre, iar povestile spuse la baza lui de un om cu har sunt menite sa il dezvaluie tuturor. Adaugam si imaginile, excelent sincronizate cu povestea, de un adevarat artist, Alin Tzone si va invitam sa vedeti rezultatul. Sunt convins o sa va faca mare placere sa il vizualizati!

Vaticanul aniverseaza azi 93 de ani

 de Ioan Laslo

O vizita la Vatican face mereu placere, atat iubitorilor de cultura (Basilica San Pietro si Muzeele Vaticanului sunt locuri cu adevarat unice!), cat si credinciosilor (Sfantul Scaun a ramas un punct de reper mondial, indiferent de varianta crestina pe care o avem fiecare). Azi avem un motiv in plus sa ne gandim la Vatican, pentru ca se implinesc 93 de ani de la semnarea Tratatului Lateran (11 februarie 1923) de Pietro Gasparri- secretarul papei Pius XI și Benito Mussolini, prin care statul italian recunostea independenta Vaticanului si se rezolva problema romana. Denumirea tratatului vine de la locul in care s-a semnat documentul, Basilica San Giovani in Laterano din Roma, ramasa alaturi de alte cateva biserici, nu ntamplator, ca teritorii ale Statului Papal. 

Am atasat un tur virtual al locatiei semnarii tratatului, biserica mai putin vizitata de turistii romani, dar absolut fabuloasa!

Iulian Stefan ne prezinta Cappadocia

Live-urile colegilor mei de la Christian Tour au devenit adevarate evenimente media. Astazi, Iulian Stefan, ghid profesionist de turism ne prezinta Cappadocia - Patria dervisilor rotitori:

Chinta royala africana - leul, bivolul, elefantul african, leopardul si rinocerul

de Paul Drosu

Celebrii "BIG 5", chinta royala africana - leul, bivolul, elefantul african, leopardul si rinocerul (negru)!

Unul din cele cateva sfaturi pe care le dau eu celor care ar fi dispusi sa ma asculte si sa tina cont (cat de cat) de sugestiile mele (ABSOLUT DEZINTERESATE ) este si acela ca merita facut orice sacrificiu financiar pentru a ajunge in marile parcuri si rezervatii africane, pentru a vedea pe viu, cat inca mai este (foarte putin) timp, aceste animale superbe - marii pradatori si prazile lor ierbivore, plus atatea alte animale, pasari, reptile... Stiu foarte multe lucruri despre acest subiect, si, cum sunt vorbaret, as putea vorbi mult. Dezastrul este cumplit, braconajul endemic si

Villa Carlotta - bijuteria de pe Lacul Como

de Ioan Laslo
  "Gratia si sublimul se combina aici intr-un grad de neegalat" considera Stendhal in "Chartreuse de Parme"(Manastirea de la Parma), cand deschidea celebrul sau roman in aceasta locatie. Dupa ce vizitase Villa Carlotta, scriitorul francez a ramas indragostit de aceasta vila burgheza din nordul Italiei, care ofera peisaje splendide catre Lacul Como si are niste gradini de vis. Daca vizita la Roma, cu tentatiile ei, v-a obosit, merita sa o luati spre nordul Italiei, unde Lacul Como va asteapta pentru o bine-meritata vacanta.

  Vila este construita in 1690 pentru marchizul milanez Giorgio Clerici in mijlocul unui domeniu ce masoara peste 70.000 de metri patrati. La 1843 ea a constituit dat de nunta din partea principesei Marianna a Prusiei catre fiica sa, Carlotta, ducesa de Saxa-Meiningen. De atunci vila poarta numele sau.

      Cladirea sobra a devenit un adevarat centru de arta a secolului XIX, o vizita interioara fiind o incantare pentru iubitorii de gen. Lucrari de Canova, Thorvaldsen si Hayez  fac o concurenta fericita intrarii cu a sa scara impozanta si terase. Fantana de la intrare te duce , de asemenea cu gandul la un loc al desfatarii.

      Dar adevarata placere o traiesti in gradinile ce inconjoara vila. Rododendroni si azalee, camelii si

Sicilia mai puţin cunoscutã - Piazza Armerina

 de Valentin Oanta

Continuam explorarea Siciliei mai putin cunoscute, poposind in Piazza Armerina, un oraș cu o referință arheologică datorată prezenţei uneia dintre cele mai frumoase așezări romane ce au ajuns până la noi. Oraşul s-a dezvoltat aproape de Villa Casale, cea care a fost distrusă de Guillaume II în 1161 deoarece îi adăpostise pe rebeli. Apoi, a fost reconstruită pe locul unde se află azi.

Centrul urban este dominat de Dom. La origine, în secolul al XV-lea, era un edificiu cãruia, în 1604 i-au fost adăugate si alte elemente. Portalul este baroc, iar campanilla conservă structura originală catalană gotică. Altarul principal este îmbogățit cu un tabernaclu cu masa Madonei Victoria.

Vila Romană Casale este un ansamblu de o mare importanţă arheologică datorită mozaicurilor sale de paviment, printre cele mai frumoase ale romanității. Era o reşedinţă de ţarã şi de vânătoare, locuită pânã în sec.XII, când s-a scufundat datorită unei alunecări de teren. A fost recuperată aproape integral în sec.XX. Ansamblul este compus dintr-o intrare, o zonă termală, o bazilică şi apartamente private, iar mozaicurile sunt opera unor meșteri africani. Din atrium, acoperit în parte de mozaicuri, se trece în vestibul, decorat de asemenea cu mozaicuri, apoi în periptor, având o coloană din marmură, un bazin central şi decoraţii de mozaic. Regăsim mozaicuri şi în partea septentrională, precum sala micii vânători. În sala gimnastelor, denumită şi "Sala celor zece fete", descoperim tinere îmbrăcate în costume asemănătoare bikinilor actuali, care practică diferite jocuri. În sala situată lângă fântâna centrală îl observăm pe Orfeu, iar în partea de sud se află partea destinată locuitului, de asemenea ornate cu mozaicuri. Alte săli din partea orientală prezintă teme mitologice iar "peripterul eliptic" este constituit dintr-o curte cu un portic, în mijloc aflându-se o fântână. Aici găsim alte scene din mozaic ce reproduc personaje aflate la pescuit sau la culesul viilor. Din Triclinium-ul decorat cu mozaicuri reprezentând scene mitologice se trece în "Salonul circului", aici mozaicurile reprezentând scene de competiție de la circul Massimo din Roma. Urmează Frigidarium, Trepidarium şi Calidarium, care conservă încă urmele evidente ale sistemului de încălzire.

Vã invit cu căldură să descoperiți aceste minunăţii ale unei Sicilii mai puţin cunoscute.

Prin Parcul National Ceahlau

de Raluca Sofian

Mi-a parut delicioasa (și mi-a rămas peste timp draga) replica scriitoarei Reggie Nadelson referitoare la călătorii. Desi nu e tocmai genul de afirmatie pe care sa o simți, fără prealabile ajustări, pliabilă propriului crez. Dar, detine tușa aceea echilibrata de cinism care poate scoate o părere, sau alta, din anonimat. Citind din memorie, menționa ca anticiparea și ulterior amintirea ar fi cel mai bun lucru legat de o călătorie. Si ca “realitatea are mai curând de a face cu pierderea bagajelor”.

Cum sa nu zambesti instant?! Clenciul e ca te supune, placutului supliciu de a contracara. Dar nu intr-atât de radical pe cât ai înclina.

Departe de a fi, mereu, strategia ideală, de buna seama ca anticiparile ne stau in fire tuturor. Aici totul e clar. Dar, la capitolul “bagaj” nuanțele devin fluide, nu-i așa? Poate pentru ca “bagaj” e un cuvânt deschis atâtor conotații subversive. 

Cred ca exista drumuri al căror unic scop e acela de a face pierdute niște bagaje. Așa cum exista escapade in care le poți rătăci voluntar. Sau amaneta temporar. La capătul opus vin locurile in care paleta tentațiilor impune noi și imprevizibile achiziții intr-ale spațiilor de depozitare. Și in fine, altele in care, odată ajuns la locul faptei, îți zici ca n-are niciun rost sa abandonezi si valiza, când e ceva mai practic sa golesti conținutul și sa umpli “golul”, încă fragil, cu …altceva. Pana la urma cred sincer ca schimbările voluntare de loc sunt, fiecare in parte, un veritabil troc. Uneori asertiv social. Alteori (si) implicit emoțional. Iar in aceste condiții, amintirea e nimic altceva decât steaua cu coada menită a-l sedimenta.

In ceea ce ma privește calatoriile s-au împărțit dintotdeauna in narative și nu prea. Cele Narative au doua chei: o destinație sau un sir de destinații urbane si un grad crescut de socializare. Concret despre itinerariile făcute in grup, cu liste precise sau mai puțin precise de interes, tentația de a povesti imi da insistent ghes. Cele cu Nu prea pun natura, solitarul, basca o doza buna de introvertire drept paravan. E categoria in care un drum nu poate fi calificat. Cea care pune aripi trairilor si piedica peniței. Delicat.

Așadar, am atins Ceahlăul cu pasul încă o dat’! Informativ-descriptiv :)) nimic spectacular! Durau- Cabana Fantanele- Poiana Nican-Cascada Duruitoarea-Durau. Introspectiv? Vartej activ. Dar cum sa descrii coerent și cu emfaza, senzorialitatea intr-o fraza? Pentru ca dincolo de vama trăirii mai e loc doar de Foto-sintaxa, port acum asupra-mi o valiza goală in care înghesui imagini și senzații volatile. Un rece topit fost zăpada. Textura mușchiului. Scoarțe fără copaci. Copaci fără sorți. Reflector de lumina printre trunchiuri. Alb psihotic. Reflex gotic. Lemn coloana. Piatra. (Su)port de vazduh, seva, gheata și gust. August!

San Gimignano - o destinatie care nu trebuie ratată

de Maricela Stupar

“Lumea este o carte, iar cei care nu călătoresc nu pot citi decât o pagină din ea”, spunea Sfântul Augustin.

Italia este una dintre cele mai frumoase și interesante țări de pe Pământ.  Este o destinație de vacanță perfectă pentru arhitectura acestei țări, pentru istoria ei, pentru natura și oamenii săi, pentru plajele superbe, pentru vinurile și gastronomia mediteraneană.     

San Gimignano delle Belle Torri este un oraș medieval, construit inițial de etrusci, în secolul al III-lea, inconjurat de ziduri fortificate, iar porțile de intrare in cetate îi conduc pe turisti într-un loc unde pare că timpul s-a oprit.

Se află la aproximativ 50 de kilometri sud-vest de Florența, la jumătatea distanței dintre Florența și Sienna. Face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO (așa cum de altfel sunt

O zi în Lisabona

de Livia-Mihaela Manzatu
(Acest articol este rezultatul provocării pe care am acceptat-o din partea lui Ioan Laslo, un ghid excepțional și un om deosebit, care m-a îndemnat să aștern impresiile despre Lisabona și căruia i-l dedic!)

Căutând un citat cu care să încep acest prim articol de călătorie, cel mai potrivit l-am găsit pe al lui Ibn Battuta: “Călătoritul te lasă fără cuvinte, iar ulterior te transformă într-un povestitor“. Dacă îmi voi descoperi talentul la scris impresii de călătorie, acest articol nu va rămâne cu siguranță unicul! Un circuit oferă călătorului ocazia de a descoperi în doar câteva zile locuri minunate – pe fugă, ce-i drept -, dându-i apoi prilejul de a le savura pe îndelete în city break-uri.

Portugalia se afla de ceva vreme pe lista destinațiilor ce trebuiau obligatoriu “bifate”, astfel încât am hotărât să o vizitez într-un circuit organizat de către cea mai prestigioasă agenție românească de turism: Christian Tour. Am vizitat pe rând: Porto, Coimbra, Fatima, Alcobaça, Batalha, Obidos, Nazare, Tomar, Evora, Braga, Cabo da Roca, Cascais, Estoril, Sintra, Lisabona.

Portugalia este o țară foarte ofertantă, cu multe simboluri; este de ajuns să vezi un simbol și gândul te duce imediat la ea: toate clădirile sunt îmbracate in azulejos pentru a le proteja fațadele de aerul sărat al Atlanticului, dar și pentru a le înfrumuseța; în privința gastronomiei cele multe preparate din pește oceanic sunt din cod, care în meniurile restaurantelor apare sub numele de bacalhau; să nu uităm de vinul de Porto, de muzica fado care a luat naștere aici, de

Palatul Alhambra

de Ioan Laslo

        Andalusia inseamna, in primul rand, civilizatia araba! Si spun corect CIVILIZATIE, deoarece arabii au adus aici cu adevarat plus-valoare. Tot ce are mai frumos Spania in sudul ei este pana la urma creatia acestora. Am avut placerea sa particip impreuna cu turistii la cateva "ture" prin Sevilla, Granada, Malaga sau Cordoba si am inteles ce insemna sa ai inaintasi culti si creativi. Desigur ca "cireasa de pe tort" este Alhambra, unde orice iubitor de frumos trebuie sa ajunga. Iar, daca individual este mai complicat (trebuie sa vedeti cozile la casele de bilete si rapiditatea cu care se epuizeaza acestea inca de la prima ora a diminetii!), cand ai in spate o agentie de turism si un ghid cu adevarat profesionist cum este colegul meu Sorin S. Slavu, lucrurile par mult mai simple! Placute sunt in mod sigur! 

         Nici nu stiu daca m-au impresionat mai mult arabescurile si decoratiile interioarelor sau gradinile puse in valoare fantastic. Este clar ca nu ai cum sa descri aceasta frumusete asa ca...am sa va las sa o vedeti cu ochii vostri in montajul care urmeaza (cu un fond sonor adecvat , desigur)! Al doilea videoclip este o privire asupra Alhambrei de pe Monte San Nicholas, de unde perspectiva este deosebita. Un grup de gitanos locali au asigurat fondul sonor.

Londra - o tentatie permanenta!

de Ioan Laslo
      Daca ai ajuns o singura data la Londra, este imposibil sa nu vrei sa revii! Felul in care ti se face loc sa treci pe strada, eleganta localnicilor imbracati in tweed englezesc, lumea cosmopolita din Trafalgare Square, inghesuiala de la schimbarea garzii Palatului Buckingham, croaziera pe Tamisa pentru a descoperi locul de unde se da ora exacta, Greenwich, o noapte in cluburile din Soho (cu sau fara curcubeu la intrare :)) ), cateva ore petrecute in Galeria Nationala,  British Museum sau Victoria and Albert Museum, eleganta de la receptia hotelului aparent modest in care te-ai cazat, o plimbare prin unul din enormele parcuri inverzite si pline de pasari sau animale aflate in libertate, o convorbire telefonica dintr-o cabina rosie, sau o plimbare cu nu mai putin celebrele autobuze rosii etajate...si lista ar putea continua inca mult si bine... sunt tot atatea motive care te fac sa fii tentat sa revii! Daca doriti sa vedeti acest oras magnific , exista multiple variante.

Peisaj de tundră în inima Ardealului - Tinovul Mohos

de Elena Trifan

În timpul unei călătorii efectuate, în toamna anului 2021, în județul Harghita, am avut ocazia de a cunoaște aspecte acvatice inedite ale peisajului românesc. După cum foarte bine se știe, din călătoriile noastre în zona respectivă este nelipsit Lacul Sfânta

Ana, cel mai mare lac de origine vulcanică din România, format cu 42000 de ani în urmă, pe fundul

craterului unui vulcan din masivul Ciomatu Mare. Pentru a ajunge la el am parcurs ultima parte a drumului pe jos, prin inima pădurii, bucurându-ne de aerul ei curat, protejați de copacii ei înalți, viguroși, antrenându-ne în discuții plăcute și relaxante. Lacul ne-a oferit un frumos spectacol cromatic, prin culoarea lui verde închis, forma circulară, înconjurată de copaci de diverse specii, mărimi și culori, de la verdele deschis al foioaselor, cu ușoare tente aurii, la verdele închis al brazilor, care pot fi priviți atât la suprafață, cât și reflectați etajat în adâncul apei. La plecare, ne-am întors cu autocarul și ni s-a oferit o mare surpriză și mi s-a îndeplinit o dorință mai veche, de a vedea un urs adevărat, dar să fiu în siguranță. Pe marginea drumului un urs stătea cu botul pe labe. Era însă diferit de tot ceea ce știam eu despre urși. Ghidul nostru Ioan Sebastian Laslo și șoferul au avut amabilitatea și au oprit autocarul pentru a-l putea privi și fotografia. Era greu să îți dai seama dacă era bolnav, înfometat, se prefăcea ca să stârnească mila pentru a fi întrajutorat sau poate era rezultatul intruziunii greșite a omului în natură. Noi am plecat și și-a întors capul rugător după autocar. Ce am fi simțit dacă ne ieșea în cale la venire, când ne-am deplasat pe jos???

Cea mai mare surpriză ne-au oferit-o însă cele două formațiuni acvatice, din județul Harghita: Tinovul Mohoș și Tinovul de la Fântâna Brazilor. Ambele sunt arii naturale protejate și accesul în interiorul lor se face numai cu ghid autorizat, om al locului, bun cunoscător al tainelor acestuia, netemător de animalele sălbatice, foarte generos în a oferi informații a căror prezentare o îmbină cu un umor fin și plăcut. Cuvântul ”tinov” cu sensul lui din dicționar ”mlaștină oligotrofă” nu îți spune aproape nimic.

Trebuie să mergi să vizitezi aceste spații ca să îți dai seama că te afli în fața unui miracol al naturii. Tinovul Mohoș se află în apropierea Lacului Sfânta Ana și s-a format acum vreo 50.000 de ani, prin

acumularea apei într-un crater vulcanic. Deasupra ei s-a depozitat cenușa exploziilor vulcanice repetate și a prafului de la Lacul Sfânta Ana. Pe ea a crescut mușchi care s-a transformat în turbă pe care s-a dezvoltat o vegetație specifică tundrei. A fost introdus în circuitul turistic în anul 2000. Deplasarea în interiorul lui se face pe o punte din scânduri groase și trunchiuri de copaci tăiați transversal, înjghebată pe vechea cărare a urșilor. Ni s-a atras atenția să pătrundem în lumea tundrei numai dacă nu avem probleme de echilibru fizic și dacă simțim că pot să apară, să renunțăm. Toți eram curioși să vedem cum arată această lume a tundrei rătăcită în lumea noastră, așa că nu a renunțat nimeni. În realitate, nu am riscat nimic, a trebuit să fim doar foarte atenți pe unde călcăm, mai ales că cu toții aveam aparatele de fotografiat gata să capteze imagini inedite și incredibile. Ce am găsit, de fapt, aici? Un spațiu izolat, înconjurat de munți împăduriți, la margine cu arbori mai înalți și în interior mai scunzi, dintre care foarte mulți erau uscați. Este pinul siberian, care se dezoltă foarte greu și nu atinge înălțimi prea mari. Cauza uscării lui: larvele insectelor și cățăratul urșilor.

Temperatura medie anuală este de 6-7 grade, ceea ce a permis dezvoltarea aici, pe un sol foarte sărac a unei vegetații specifice tundrei, alcătuite din mușchi, o iarbă specifică parcă smârcurilor noastre, afinul roșu, rozmarinul sălbatic, bumbăcărița, roua cerului, o plantă carnivoră. Ne-au fost prezentate efectele lor terapeutice, dar și toxice, precum cele ale rozmarinului sălbatic. Pe suprafața acestui tinov există și două lacuri cu apă acidă, care nu permite creșterea peștilor. Primul lac are o adâncime de 17 metri, o parte de-a lui este acoperită cu mușchi, cealaltă este foarte transparentă și se reflectă în ea pinii de pe margine. Cel de-al doilea lac are o adâncime de 22 de metri și apa foarte limpede.

Am avut impresia că trăim într-un spațiu ireal, de poveste, specific altei lumi, de a cărui veridicitate călăuza noastră a încercat să ne convingă scufundând un baltag într-un orificiu făcut în mușchi. Pe el s-a depus turbă plină de apă pe care a stors-o. Mie mi-a amintit de o lecție predată elevilor la școală, înainte de 1990, ”Mări sub pustiuri”, de D.R. Popescu. Vizita noastră s-a terminat, ne-am întors pe un drum forestier, străjuit de brazi și nu ne-a venit să credem că la distanță de câțiva metri există două peisaje atât de diferite, unul de tundră, cu mușchi și pini uscați, relicvă a unei epoci glaciare, altul cu brazi puternici, de un verde matur, încât nu mai știam care este realitatea. Deși deasupra noastră cerul era însorit, plin de nori alburii, cu nuanțe de petrol, simțeam nevoia să mă întorc în lumea de poveste, cu enigmele ei, cu specificul ei aproape legendar. Am simțit că România mai are multe minuni care se vor descoperite și valorificate, fie în scopuri industriale, fie turistice, fie de cercetare.

Prapastiile Zarnestiului - frumusetea la indemana tuturor

O plimbare usoara din oras duce catre Prapastiile Zarnestiului, un loc in care linistea, piatra si zapada au facut casa comuna. Pe drum, am facut scurt popas la Fantana lui Botorog, pentru a umple sticlele cu apa si a face un scurt timing...

Prapastiile Zarnestiului sunt un canion ingust, aflat in interiorul Parcului National Piatra Craiului. Ele se adauga la Cheile Dambovicioarei, Cheile Brusturetului si Cheile Dambovitei, situate pe teritoriul judetului Arges. Se poate ajunge chiar cu masina pana in apropierea lor, punct in care o bariera iti bareaza calea si ai ocazia sa le admiri in voie pietonal. Filmerea pe care am facut-o inregistreaza starea pe care am trait-o in acest loc fabulos.

In apropierea Zarnestiului mai puteti fi tentati de Rezervatia de ursi Libearty (vizita se poate face cu o programare telefonica), Schitul de la Coltul Chiliilor (destul de greu accesibil, fiind necesara coborarea tot mai adanca in maruntaiele stancii), iubitorii de adrenalina avand la dispozitie Wolf Parc (patru trasee de aventura si sase tiroliene va stau la dispozitie aici!). Noi am preferat sa ne aruncam pana la Rasnov, tentatia fiind desigur Cetatea. Despre starea ei actuala, in curand!