Ieşisem târziu, după amiază, pe
Glory Beach, gândind să prind ultimile raze de soare pentru puţină plajă şi,
fireşte, pentru a mă scălda în apele calde ale Laut Cina Selentan, cum îi spun malaiezienii, ceea ce pentru orice orang putih înseamnă Marea Chinei de
Sud. Glory Beach care, fie vorba între noi, numai glorioasă nu este, se află la
mică distanţă de Port Dickson (asta,
pentru a vă face o idee, cam pe ce meleaguri s-a derulat povestea pe care am sa
v-o spun).
Umblând agale de-a lungul malului,
privirile mi s-au oprit deodată asupra unei încleştări teribile, a cărei unică
miză era prelungirea sau curmarea existenţei. Să nu vă închipuiţi că am asistat
la vreo bătălie între doi monştri, nici la un desant al vreunor trupe pe
teritoriul inamic. Câtuşi de puţin. Cele două vietăţi erau cât se poate de
mărunteAfla mai multe pe http://rosestravel.blogratuit.ro/Rose-s-b1/Clipa-unui-pestisor-b1-p29.htm