Balcic - orasul de argint

    de Valentin Oanta

 Balcic, supranumit orașul de argint sau orașul alb datorită versanților din calcar ce înconjoară zona, (o adevărată simfonie in alb) este o destinație de vacanță foarte accesibilă românilor, unde se simt ca acasă. Este situat in regiunea Dobrici, la numai 65 km de Vama Veche, pe teritoriul Cadrilaterului retrocedat in 1940 Bulgariei.

In perioada interbelică a fost orașul pictorilor care i-au descoperit mirajul. Dintre aceștia îi amintesc pe Tonitza, Dărăscu, Ghiață, Steriadi, Storck, Lucian Grigorescu, Șirato etc. Unele dintre tablourile lor realizate acolo le puteți admira la muzeul de artă din Brașov. Tonitza spunea că ființele care iubesc cel mai mult Balcicul sunt pictorii și măgărușii. Azi rar mai poți vedea pictori și măgăruși pentru că locul caselor tătărăști și turcești din zona Mumcil a fost luat de vile mai noi, care păstrează totuși specificul local.

Prietenul meu de acolo, Borislav, mi-a vorbit intr-o română aproape perfectă de legendele vechii așezări, despre copila turcoaică Aișe, cu al său măgăruș Isa, cu mărgele albastre la gât, simbolul vechiului Balcic, despre cafeneaua lui Mamut cel înțelept, despre turcul Hagi Mehmet, despre tătăroaicele cu șalvari portocalii strânși pe gleznă, cu al lor salut la despărțire: gule, gule. La el am descoperit savoarea dulceții de smochine și țuica parfumată din aceleași fructe culese de pe plantația sa.

Pe Capitan Ștefano, un alt prieten bulgar, îl admir pentru priceperea sa de bucătar, retras la propria afacere, după slujba din marină. Și de la el am aflat lucruri interesante despre orașul vechi, despre exodul turcilor și multe alte amănunte pitorești, ca și de la prietenul Prodan.

Un moment important pentru viața artistică a micii așezări îl constituie înființarea Universității libere "Coasta de Argint", fondată de românul Octavian Moșescu, primar al Balcicului până în 1940, când a fost nevoit să predea orașul bulgarilor. Aici au conferențiat, printre alții Nicolae Iorga, Sadoveanu, Vianu, Pillat, Nenițescu, Camil Petrescu, Perpessicius.

Punctul major de interes al Balcicului îl constituie de departe castelul reginei Maria a României, soția regelui Ferdinand, castel denumit de regină Cuibul Singuratic, cu grădina sa botanică imensă, cu paraclisul "Stella Maris" în stil ortodox, cu cele șase case(!) destinate fiecărui copil al său și multe altele. Castelul este de fapt o vilă mai mare și combină elemente ale stilului otoman cu cel al caselor bulgărești. Cu pereți albi și acoperiș de țiglă roșie, vila are un minaret fără utilitate religioasă. Încăperile sunt mici și cochete, mobilate discret. Poți observa ușile sculptate, obiecte de uz casnic și o terasă cu vedere spre mare. Lângă castel se afla Grădină lui Alexandru, ginerele reginei, rege al Serbiei, apoi Aleea Secolelor, pavată cu 20 de pietre de moară, după numărul secolelor scurse .

Gradina botanică este remarcabilă prin varietatea de plante decorative, arbori și arbuști, totul completat cu statui, elemente decorative din piatră, fântâni, cascade, o moară pe apă etc.

Ar fi multe de spus, dar vă invit sa le descoperiți la viitoarea vizită. Merită.