Dubaiul actual este echivalentul Egiptului antic. Piramidele sunt înlocuite de zgârie nori, piatra e preschimbata în otel și sticlă, dar deșertul e tot deșert, iar emirul e tot faraon. Doar în China am mai văzut atâta opulenta și încercare disperata de a epata. Dubaiul e un mare panou publicitar atârnat pe cea mai înaltă clădire din lume (Burj Khalifa), în care se reflecta cea mai mare fântână arteziană din lume, cu cea mai mare roata din lume (un fel de London eye, dar muuuult mai mare), cea mai mare insula artificială, cea mai mare gradina de flori naturale, cea mai.... Dorința faraonica a emirului Mahomed de a părea "cel mai cel" e tipica liderilor autocrati. Cică a început construirea unei noi clădiri de peste 1200 de m înălțime, doar ca răspuns unui emir ce si-a propus sa depășească Burj Khalifa. Acest tipar de gândire, guvernat de megalomanie, este vizibil și la simplii cetățeani. Isi turează "căluții" decapotabili pe șosele, ascultând muzica tare și scrutand cu privirea trotuarele (cautand apreciere). Am specificat cetățeni, pentru ca aceștia sunt privilegiații sistemului. Bărbații îmbrăcați în alb (îngerașii, cum le spune fratele meu), urmați la o distanță de soțiile imbracate în negru. Aceasta categorie de oameni sunt minoritari, dar angajați în posturile cheie din securitate si administrație. Marea majoritate a angajaților sunt indieni și pakistanezi ( cei mai mulți dintre ei trăind și muncind în condiții mizerabile). Sunt și angajații europeni, răsfățați cu salarii mari. Situația imi seamănă cumva cu cea a țiganilor gabori, ce își angajează români ca șoferi, la curățenie, etc. Dubaiul, imi lasă impresia, funcționează ca un stup de albine. Cu matca (în acest caz emirul), înconjurat de trântori si albine lucrătoare. Altfel spus e un fel de Sparta a vremurilor moderne, cu o mana de spartani razboinici ce exploatează o majoritate de perieci și hiloti.
Dincolo de aceste comparații, mai puțin prietenoase, trebuie apreciat felul în care au transformat resursa de sub nisip, petrolul, într-o splendoare urbană. Cat de sustenabila va fi aceasta după ce resursa fosila se va epuiza? Greu de zis! Prietenul meu, Habor Adrian crede ca este. Eu am câteva rezerve. Am impresia ca se construiește nu din necesități economice, asa cum se întâmplă intr-o democrație liberala, ci din necesități de imagine, asa cum se întâmplă intr-o dictatură.
