Pe 16 Iulie 2017 aterizam pentru prima data la Kiev. Ne-am cazat cu sotia la un hotel dragut de pe malul Niprului si am iesit la plimbare. In Poshtova Square, pe malul fluviului, oamenii dansau si fumau narghilele. In nicio capitala europeana nu mai vazusem oameni atat de relaxati si frumoși. M-am așezat la o terasa, mi-am luat o bere nefiltrată, și-am studiat lumea. Îi spuneam soției că ma simt ca in ”mitul pesterii” lui Platon, ca nebunul care a iesit la soare si se minunează de ce vede.
Cred că în Sophia Square, dar nu sunt sigur, am facut aceasta poză. Pe o clădire trona sloganul: ”Libertatea este religia noastră”. Oamenii astia iși iubesc tara, libertatea si valorile europene, cum o fac putini . Poporul acesta care acum luptă pentru viața lui si a noastra sunt precum locuitorii Atenei antice care se luptau acum 2500 de ani cu cel mai mare imperiu al acelor vremuri, Imperiul Persan. Atenienii atunci, la fel ca ucrainenii acum, luptau pentru libertate lor. Luptau impotriva tiraniei si pentru apararea democratiei. Vechii greci inventaseră democratia, aceasta formă imperfectă pe care o hulim multi. Avem dreptul să o blamăm, dar să nu uităm că în tiranie ai voie doar sa aplauzi. Am trăit vremea în care tata asculta pe ascuns radio Europa liberă și-și scrâșnea nervi-n măsele, iar în public vorbea ce trebuia. I s-a spus că dacă vrea să mănânce pâine comunistă, să-și vadă de treaba lui (Asta e dintr-un episod al studenției sale, pe care n-am să-l dezvolt aici). Am trăit vremea în care eram terorizati sa spunem altceva decât gândim. Nu vreau ca fiul meu să mai trăiască într-o astfel de lume. Pentru libertatea lui sunt dispus sa-mi dau viata. Si da! LIBERTATEA ESTE UNICA MEA RELIGIE.
