de Ciprian Napradean
Am ajuns în Canada având în minte câteva preconcepții: amerindienii rămași fara bizoni si pământ (dupa afacerile cu fețele palide), o SUA mai prietenoasă si cu volan pe stânga, monster truck- uri ce consuma o cisternă până le scoti din parcare, un cuibușor liniștit al loialiștilor coroanei britanice, Marile Lacuri, o Franță (in special Quebec-ul) și o Mare Britanie (in special restul) care încearcă o căsnicie de ochii lumii, steagul curcubeu la concurenta cu frunza de arțar si, dacă nu-mi scotocesc mai tare mintea, cam atât. A urmat o săptămână în care am parcurs aproape 3000 de km, mare parte din ei pe drumuri naționale, si ne-am dat seama ca nu am văzut nici măcar degetul mic de la piciorul Canadei. Nici nu cred ca voi mai fi suficient de curios încât sa revin. Asta pentru simplul motiv că Pământul e prea mare pentru a-l îmbrățișa de două ori cu o singură viață. Motive ca voi sa ajungeți în Canada sunt destule: regăsiți aici tiparele civilizația Europei Occidentale adaptată spațiilor largi, un cosmopolitism extraordinar (ce determina o mare efervescență culturală), oameni toleranți și binevoitori trăind in armonie cu mediu înconjurător, frumuseți naturale și o infrastructură rutiera care să le facă accesibile. Pentru ca sunt un gurmand, în dreptul mâncării pun un mare minus. Micul dejun englezesc îl consider o batjocură de bună dimineața. Apoi burgeri, pizza și sandwich-uri pana la noapte bună. Și problema aceasta are însă o rezolvare rezonabilă (restaurante italiene, chinezești, turcești, etc). Noi am mâncat excelent la unul arab.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu