Canada și tiparele Europei Occidentale adaptate spațiilor largi

de Ciprian Napradean

Am ajuns în Canada având în minte câteva preconcepții: amerindienii rămași fara bizoni si pământ (dupa afacerile cu fețele palide), o SUA mai prietenoasă si cu volan pe stânga, monster truck- uri ce consuma o cisternă până le scoti din parcare, un cuibușor liniștit al loialiștilor coroanei britanice, Marile Lacuri, o Franță (in special Quebec-ul) și o Mare Britanie (in special restul) care încearcă o căsnicie de ochii lumii, steagul curcubeu la concurenta cu frunza de arțar si, dacă nu-mi scotocesc mai tare mintea, cam atât. A urmat o săptămână în care am parcurs aproape 3000 de km, mare parte din ei pe drumuri naționale, si ne-am dat seama ca nu am văzut nici măcar degetul mic de la piciorul Canadei. Nici nu cred ca voi mai fi suficient de curios încât sa revin. Asta pentru simplul motiv că Pământul e prea mare pentru a-l îmbrățișa de două ori cu o singură viață. Motive ca voi sa ajungeți în Canada sunt destule: regăsiți aici tiparele civilizația Europei Occidentale adaptată spațiilor largi, un cosmopolitism extraordinar (ce determina o mare efervescență culturală), oameni toleranți și binevoitori trăind in armonie cu mediu înconjurător, frumuseți naturale și o infrastructură rutiera care să le facă accesibile. Pentru ca sunt un gurmand, în dreptul mâncării pun un mare minus. Micul dejun englezesc îl consider o batjocură de bună dimineața. Apoi burgeri, pizza și sandwich-uri pana la noapte bună. Și problema aceasta are însă o rezolvare rezonabilă (restaurante italiene, chinezești,  turcești, etc). Noi am mâncat excelent la unul arab.

Toronto - un oraș cosmopolit

de Ciprian Napradean 

Dacă un extraterestru ar ateriza pe planeta noastră si ar avea de ales un singur oraș pentru a-l vizita, cu siguranță ar alege Toronto. Asta pentru simplul motiv ca este orașul cel mai cosmopolit de pe Pământ, prin urmare aici ne-ar putea observa pe toți. Toate națiile, religiile și tipologiile umane se întâlnesc aici și conviețuiesc excelent (cel puțin aparent). Aseară s-au bucurat cu toți de Halloween întrecându-se in a lua moartea la mișto. Dacă în acest acvariu mic reușesc să conviețuiască toate speciile de pești,  nu e ciudat că nu o pot face în ocean și se războiesc in permanență? Secretul este însă toleranța. De când am ajuns în Toronto am rămas uimit de multitudinea de stegulețe curcubeu (inclusiv pe o biserică). Asta înseamnă insa acceptarea celuilalt, a credințelor si valorilor lui. La Muzeul de Științe din Toronto am atins o piatră veche de 4 miliarde de ani ce conține primele urme de viață bacteriană. Acele ființe mici au pornit o poveste ce se scrie încă și ea va continua mult după ce noi vom fi apus ca specie. Lipsa de toleranța și gena noastră egoista poate grăbi acel moment. Imi vine in minte o replică din "Pescărușul", a lui Anton Cehov, care intr-o scena suprarealistă de după sfârșitul lumii spunea ceva de genul: "Cât ești de frumoasa Lună și nu mai e nimeni să-ți admire frumusețea".