de Elena Trifan
În curtea Mânăstirii „Sfântul Nicolae” se află, de fapt, două Biserici: „Sfântul Nicolae” şi „Adormirea Maicii Domnului”, ambele cu un colorit exterior luminos. Biserica „Sfântul Nicolae” este văruită în alb şi roz, ceea ce în ciuda vechimii, îi dă un aer de tinereţe şi prospeţime, iar Biserica „Adormirea Maicii Domnului” este văruită în alb.
Biserica „Sfântul Nicolae” a fost construită din piatră în anul 1819 pe locul unde în 1774 s-au pus bazele unui schit care a ars în întregime în anul 1788. Nu poate fi vizitată, deoarece este închisă pentru renovare. Slujbele se oficiază în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” situată pe un teren puţin mai înalt. Aceasta are altarul acoperit cu sculptură metalică aurie, cu motive florale. În partea superioară sunt icoane cu chipurile sfinţilor. În biserică este expusă şi o raclă cu moaştele celor 40 de Mucenici, ale Sfintei Ecaterina şi ale Sfântului Gheorghe. Pictura este veche, întunecată. Singura pictură mai luminoasă este portretul Sfintei Filofteia îmbrăcată în costum popular, cu un topor mic într-o mână şi cu un coş cu merinde în cealaltă.
În curte spiritul patriotic se împleteşte cu cel estetic şi cu cel gospodăresc. Câţiva păuni încântă prin penajul lor ingenios colorat, un grup statuar sculptat în lemn reprezintă un cerb şi câteva căprioare, în cimitir a fost înălţat un monument al eroilor. În incinta acestei mânăstiri te poţi retrage pentru izolare, linişte, rugăciune şi meditaţie, având totodată posibilitatea de a te bucura de măreţia peisajului înconjurător.
Spre seară avem posibilitatea de a vedea un nou miracol ceresc, asfinţitul de soare, un joc fascinant de forme şi culori: albastru indigo, alb, roşu pal sau roşu înflăcărat ce se separă şi se întrepătrund oferind un spectacol greu de definit. Albastrul indigo este străpuns de reflexe roşietice, dungi albe alternează cu altele indigo, completate uneori de un roşu cu nuanţe de roz, un cerc alb este înconjurat din toate părţile de o mare de jar sau albul ia forma unui râu ce se coboară din înaltul cerului asemenea unei cascade, la poalele lui profilându-se dungi roşietice până ce dispar total. Cerul întreg îmbracă o haină albastră cu nuanţe cenuşii.
