Isola Bella – o “destinație superbissimă”

de Livia Manzatu

Motto:

Călătoria te învață că indiferent cât de multe cunoști, este mereu mai mult de învățat – The Cultureur.

Așa cum călătorului îi șade bine cu drumul, iată-mă din nou la drum, în vara acestui an, de data aceasta într-un circuit de două săptămâni în unele dintre cele mai fascinante locuri din nordul Italiei, circuit numit foarte sugestiv: “Destinații superbissime”, avându-l și de data aceasta drept ghid pe dl. Ioan Laslo.

Italia a fost și va rămâne o destinație de suflet, iar faptul că urma să ajungem la cele mai frumoase lacuri din nordul ei (Lago di Garda, Lago Como și Lago Maggiore) a insemnat pentru mine o bucurie imensă. Într-adevăr, ajungând acolo, am avut senzația că mă aflu într-un colț de Rai.

Fără îndoială, toate cele trei lacuri sunt superbe, dar Lago Maggiore cu a sa Isola Bella a devenit preferatul meu.

Isola Bella, împreună cu Isola Madre din apropiere și Isola dei Pescatori, formează un paradis care te seduce de la prima
vedere. Stresa – micuța localitate de unde ne-am îmbarcat pe vaporaș – a devenit o destinație de top a Italiei de Nord.

În trecut o stâncă stearpă din mijlocul lacului, locuită doar de câteva familii de pescari, Isola Bella a fost transformată într-un loc de vis începând cu secolul al XVII-lea la inițiativa familiei aristocratice Borromeo – una dintre cele mai potente familii ale Italiei, mulți membrii ai sai fiind ambasadori ai Lombardiei cat si cardinali ai bisericii catolice. Numele insulei a fost dat de contele de Borromeo din dragoste pentru soția sa Isabella.

Palatul Borromeo, construit în stil baroc, a fost primul care ne-a întâmpinat pe Insulă. Opulența arhitecturală a întrecut orice imaginație. Sala de Recepție cu faimosul clavecin, Sala Armelor, Sala Tronului, Sala Tapiseriilor, Camera lui Napoleon (cu un imens candelabru din sticlă de Murano datând din anul 1760), Biblioteca, Sala Frescelor și Pinacoteca (sau Galeria Generalului Berthier care conține peste 130 de tablouri), alături de mobilier de cea mai bună calitate, marmură, sculpturi și tapiserii flamande, erau tot atâtea motive să ne minunăm și să surprindem cu aparatele foto bogăția decorului. Despre Palat am aflat că a fost finalizat după cel de-al doilea razboi mondial, fiind rezultatul unei serii îndelungate de intervenții începute în 1632 de către Vitaliano al VI-lea Borromeo. Panorame extraordinare asupra lacului se puteau vedea de la ferestrele mari.

A urmat apoi vizitarea celor șase grote, splendid realizate de Vitaliano al VI-lea Borromeo împreună cu arhitectul Filippo Cagnola, destinate relaxării familiei Borromeo și a invitaților săi în zilele toride de vară, amplasate ideal lângă apă și îndreptate spre nord.

Turul Palatului s-a încheiat – cum se putea altfel? - cu vizitarea grădinii italiene de secol XVII, luxoasă, plină cu flori și plante exotice, bogat ornamentată cu statui și fântâni, având în centru Teatrul Massimo cu al său Unicorn – simbolul heraldic al familiei Borromeo. Văzută de pe apă, insula pare de forma unei nave care navighează pe luciul Lacului Maggiore, creând o priveliște de basm. Vedetele grădinii erau păunii albi care își expuneau turiștilor frumusețea penajului.

Vă invit să vă bucurați ochii și sufletul cu câteva imagini grupate într-un mic filmuleț, în acordurile unei melodii evergreen, foarte dragi mie: “Il Mondo”.