M-am trezit de dimineata la Salzburg.
Am intrat intr-o cofetarie nu departe de casa unde s-a nascut Mozart si am baut un espresso dublu (blasfemie!) insotit de un croissant ca pe vremea cand Inalta Poarta se pleca in fata Barocului.
Am strabatut usor strazile pana am ajuns langa cimitirul unde s-a ascuns familia von Trapp: Liesl, Friedrich, Louisa, Kurt, Brigitta, Marta si Gretl, zvarluga aia mica...
Am trecut apoi podul peste Salzach si l-am salutat cu veneratie pe Domnul Herbert von Karajan, care scruta raul si nu prea m-a bagat in seama.
Tocmai cand sa intru in gradinile Palatului Mirabell m-a oprit un tanar zvelt, dar cam palid.
- Nu am dormit toata noaptea! Tocmai am terminat Concertul pentru vioară nr. 2 în Re major, K. 211...
Nu am inteles mai nimic, nu sunt un fin cunoscator al
