Nu vă gândiţi la eolienele care împânzesc astăzi Dobrogea noastră. Nu au nicio legătură cu subiectul poveştii noastre. Sau, de fapt, au una singură, vântul…
Acum mai bine de un secol, Dobrogea noastră era numită adesea şi Ţara Morilor de Vânt (astăzi denumirea te trimite automat la Olanda). Vă vine sau nu să credeţi, la începutul secolului XX existau de-a lungul provinciei istorice nu mai puţin de 742 de mori de vânt, dintre care 526 funcţionau în judeţul Tulcea şi 216 în judeţul Constanţa. Primele mori de vant dobrogene au fost atestate documentar încă din 1585. Erau mori de tot felul, rotunde (construcţii fixe) sau “căciulate”, clasice, cu pivot central, cu aripi de scândură cele mai multe, dar şi cu aripi de pânză, aşa cum astăzi se mai întâlnesc doar în Ţara Lalelelor.
Din toate aceste peste 700 de mori, astăzi, în Dobrogea nu mai găseşti niciuna…. Există totuşi două reproduceri, ce ne amintesc de acele vremuri: una – la intrarea în Microdelta din Constanţa iar cea de a doua, la intrarea în curtea mânăstirii tulcene Celic Dere. Morile veritabile de la 1900 au dispărut aproape în totalitate. Doar cinci dintre ele au supravieţuit timpului dar au fost mutate la Complexul Naţional Muzeal Astra din Sibiu, unde pot fi astăzi admirate. Patru dintre ele sunt din judeţul Tulcea iar una din judeţul Constanţa. Ne îndreptăm atenţia asupra acesteia din urmă. Este singura moară de vânt cu
Gasesti mai multe cu un click aici !
