Capriciul lui Gaudi, la Comillas

de Ioan Laslo

M-am asezat alaturi de Antonio Gaudi pentru a privi impreuna Il Capricho. Experienta a fost uluitoare. Pentru ca am incercat sa inteleg viziunea pe care a avut-o arhitectul lui Dumnezeu, asa cum il numesc unii.

Cladirea a fost proiectata la comanda client bogat, Máximo Díaz de Quijano si construita intre 1883-1885, fiind insa terminata dupa moartea proprietarului si devenind astfel resedinta de vara pentru numerosi oameni potenti economic si politic. Ea aparține perioadei orientaliste, de inceput a arhitectului. El Capricho ne permite să vedem toate fundamentale pe care se bazează Modernismul, care a anticipat ArtNouveaul european. Intrata în paragină după Războiul Civil Spaniol, în ciuda faptului că a fost declarata Monument Național în 1969, cladirea a fost vanduta de ultimul descendent al familiei López-Díaz de Quijano. A fost restaurată și transformată într-un restaurant în 1988. În cele din urmă , în 2009, clădirea a devenit muzeu si astazi poate fi vizitata si de turistii de pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei.

El Capricho este o lucrare în care Gaudí a propus la Comillas ceea ce pentru el era casa ideală. Răspunde unui studiu perfect al spațiilor, al utilizărilor, al climatului, fiind integrat în mediul său, dar și în gusturile și nevoile proprietarului. In 2010, incinta s-a redeschis ca muzeu, urmărindu-se să atingă două obiective: pe de o parte, să se realizeze o mai bună conservare a clădirii în sine, respectând pe câte posibil planul sau original și, pe de altă parte, să permită vizitatorilor să descopere într-un mod mai profund geniul care ascunde această construcție. Ideal este sa urmariti cu atentie pe monitoarele de la parterul vilei prezentarea vilei. Ea atrage atentia asupra unor amanunte care este posibil sa va scape altfel. Nu dureaza mult, dar mie mi se pare esentiala pentru o mai buna aprofundare a obiectivului. Dar El Capricho nu este doar un monument care poate fi vizitat pe tot parcursul anului, ci și o echipă umană care lucrează în fiecare zi pentru a investiga, a proteja și a face cunoscuta această mostră unică a geniului lui Gaudi. Profesionalismul muzeografilor spanioli  e prezent si de aceasta data...

Teatro Arriaga - templu al culturii basce

 

de Ioan Laslo

Cladire de patrimoniu, emblematica pentru Bilbao, Teatrul Arriaga poarta numele unui compozitor basc mereu comparat cu Mozart, datorita precocitatii sale. Joaqiun Rucoba, cel care a proiectat si fabuloasa cladire a Primariei din localitate este arhitectul care a folosit stilul neobaroc pentru cladirea initiata la 1890. Inspirat de Opera din Paris, Rucoba a adaugat elemente moderne pentru acea perioada. Fatada fastuoasa in stil eclectic ii da un aer de maiestuozitate. Holul este grandios, iar sala in forma de potcoava beneficiaza de aproximativ 1500 de locuri. Cladirea a trecut si prin incercari nefericite de tipul incendiilor sau inundatiilor (este construita in imediata vecinatate a Nervionului), dar astazi arata perfect, dupa ultimele reparatii efectuate in 1986. Povestile din spatele enumaratelor spectacole pot fi descoperite daca faceti un tur ghidat in interior. Sala, Scara Juan Crisóstomo Arriaga, foaierul, camera elisabetană, expoziția de costume de operă și zarzuela, sau Orient Express Lounge sunt tot atatea locuri memorabile pentru orice vizitator. Veti fi insotit de ghizi profesionisti care vor da plus valoare acestor tururi, iar explicatiile sunt oferite in basca, spaniola sau engleza. Desigur insa ca, de neratat este un spectacol in superba sala  cu catifea rosie care beneficiaza de o acustica deosebita. Fie ca optati pentru un spectacol de opera, zarzuela (un gen de opereta spaniola care a atins apogeul in secolul al XIX-lea), balet, un concert simfonic sau orice alt gen produs aici, satisfactia este maxima.

Campo dei Miracoli, cu celebrul Turn Inclinat din Pisa

 

de Ioan Laslo

Stilul arabesque, cu coloane complicat sculptate, care se sprijina pe arcade inalte si inguste caracterizeaza toate cele patru obiective de pe Campo dei Miracoli din Pisa. Celebrul turn inclinat, initiat in 1173, Duomo, finalizata si sfintita de Papa Gelasius al II-lea inca din 1118, cel mai mare Baptisteriu din Italia (ianugurat la 1153) si Campo Santo (Cimitirul Monumental), considerat de unii cel mai frumos din lume sunt fiecare dintre ele un obiectiv arhitectural de prima mana, dar constituie un tot unitar de neegalat in acelasi timp. Complexul este inconjurat de un zid medieval din caramida rosie. Se stie ca Pisa a avut multi dusmani (cei mai cunoscuti dintre ei fiind vecinii de la Florenta!), dar, desi orasul a fost atacat de multe ori, zona aceasta a ramas mereu neatinsa. Crezul localnicilor este ca e protejata de Divinitate. De aici si numele complexului. 

Am sa atasez niste filmari facute in zona, insotite de un comentariu live, pentru mai multe amanunte. Filmarea exterioara a celor patru edificii este insotita de una de interior in Duomo. Sper sa va faca placere si sa vizitam impreuna locatia, ea fiind introdusa in excursia "Italia D'Amore" descrisa pe larg, daca dati un click pe albastru.

Oviedo - locul unde cultura este coborata in strada!

de Ioan Laslo

    Mi-a placut intotdeauna Oviedo, un oras al elegantei si al bunului gust. De la strazile pavate astfel incat nimic sa nu iti fie nepotrivit, la celebra fabada care te asteapta aburinda pe masa, mergand printre statuile de bronz imprastiate parca peste tot pentru a aduce un omagiu in primul rand oamenilor care si-au pus amprenta asupra evolutiei orasului si oprindu-te, din loc in loc, pentru a admira un fapt de viata. Dar cel mai mult imi place la Oviedo faptul ca se doreste parca, prin toate mijloacele, aducerea culturii in strada. Este un concept care nu place elitistilor, dar care poate da culoare si finete unui intreg oras. Pentru ca Oviedo are muzee de calitate gratuite (este suficient sa intri la Muzeul de Arte Frumoase, sau la Muzeul de Arheologie al Asturiei), are numeroase edificii care iti incanta vazul si mai are Teatro Campoamor, locul unde muzica de buna calitate si spectacolele de dans se tin lant. Am avut ocazia sa vad concertele tinute in strada, in fata acestuia si va atasez o filmare facuta doar cu un simplu telefon:

 

    Adaugati una dintre cele mai frumoase catedrale din Spania, Piata care pare un centru cultural nu locul unde se vand produsele traditionale (degustarile de aici, branza, vinul si toate celelalte produse locale tind sa duca vizitatorul tot catre o experienta culturala), zona noua a orasului, plina de o eleganta discreta, parcurile (orasul este o adevarata gradina!) si veti intelege insufletirea mea. La fel cum, veti intelege de ce o sa revin cu amanunte. Deocamdata am vrut doar sa va fac pofta! Veniti la Oviedo! Putem sa il vizitam impreuna, daca va inscrieti pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei ! Cum? Dand un click pe numele sau!

Paris - inegalabilul oras al iubirii

de Anca Stefana Ciolacu

       Paris este orașul iubitorilor, al iubitorilor de artă, al iubitorilor de cultură, al iubitorilor de gastronomie, al iubitorilor de iubire. Orașul pe care nu ai cum să nu-l iubești, pe care-l poți vizita mereu și mereu, rămânând întotdeauna ceva nou și special de descoperit. Parisul îți deschide mii de porți, îți schimbă permanent starea de spirit, te îndeamnă să vrei mai mult și să visezi larg. În Paris te plimbi necontenit și trăiești intens, cu fiecare străduță pe care o parcurgi, cu fiecare pahar de vin pe care-l savurezi, cu fiecare pod, peste Sena, pe care te oprești.

Peste 15 milioane de turiști îl vizitează anual, iar iubitorii de artă și cultură nu se regăsesc în niciun oraș mai mult decât aici. Nu doar prin Luvru, cel mai vizitat muzeu de artă din lume, dar mai ales prin Musée D’Orsay care mie, cel puțin, mi-a plăcut mai mult. Oferă mai multă intimitate, tihnă și idea de spațiu cultural autentic, cu cea mai mare colecție de picturi impresioniste - Monet, Renoir, Manet, dar și peste 20 dintre picturile lui Van Gogh. Luvru nu înseamnă însă doar Mona Lisa care da, este mică și abia vizibilă printre zeci de

Piazza Navona - de la stadionul lui Domitian la elegantul loc de astazi

de Ioan Laslo

Am ajuns din nou la Roma si nu puteam rata o vizita in Piazza Navona, unul dintre cele mai elegante locuri din Cetatea Eterna. Vechiul stadion din vremea lui Domitian isi pastreaza forma ovoidala, insa gradenele au fost inlocuite cu o serie de cladiri care gazduiesc hoteluri, restaurante sau Basilica Santa Agnes. Bernini si-a lasat amprenta inimitabila prin Fantana celor Patru Fluvii, loc de intalnire pentru multi turisti. Am gasit piata mai putin populata decat de obicei, însă cu același farmec aparte. Dar cel mai bine este sa las imaginile sa vorbeasca. Am inregistrat live si comentariu de atmosfera, fara promter sau pregatire prealabila, ca de obicei. Bucurati-va de imagini, deoarece ele sunt mult mai graitoare decat orice alte cuvinte!

Intempo - cel mai inalt zgarie-nori rezidential din Europa

 

de Ioan Laslo

Benidorm, cea mai mare dintre statiunile de pe Costa Blanca, este cunoscut drept Manhattan-ul Europei, datorita numerosilor zgarie-nori care se afla acolo. Sunt mai mult de 80 de cladiri cu minim 25 de etaje. In iulie 2021 a fost finalizat si cel mai inalt ansamblu rezidential, dupa o munca de 17 ani. Cu 47 de etaje si putin peste 200 m inaltime, cladirea contine apartamente cu 2,3 si 4 camere (dar si spatii comune precum un spa, sala de sport, restaurant de dicat exclusiv rezidentilor etc), care au starnit desigur interesul celor iubitori de locatii exclusiviste. Desigur, cel mai tentant apartament este un penthouse aflat sus, intre cele doua turnuri gemene, in celebrul Diamant. Cladirea are si cel mai rapid lift din Spania, care poate ajunge la ultimul etaj in 52 de secunde. Am cautat curios pe site-urile de rezervari si posibilitatea de a inchiria un apartament aici, iar preturile variau undeva intre 750 si 1300 de euro/noapte. Un chilipir, nu? 

In apropiere, in zona plajei Poniente se afla si alte piese de arhitectura remarcabile, precum Delfin Tower, sau Sunset Beach. Se doreste astfel transformarea zonei intr-un nou Miami. Amenajarile din imediata zona a plajei sunt si ele de cea mai buna calitate. In partea opusa a statiunii, in zona plajei Levante se gasesc si spatii rezidentiale ceva mai accesibile. Nu ma pot abtine sa adaug si un filmulet de pe plaja din apropiere.

Castro Viejo sau Cartierul celor sapte strazi din Bilbao

 

de Ioan Laslo

Centrul vechi din Bilbao este de neratat! Deși orasul este extrem de modern astazi, totul a început în jurul a șapte străzi (initiate prin secolul al XV-lea) care astăzi alcătuiesc unul dintre cele mai interesante cartiere din oraș. Somera, Artecalle, Tendería, Belosticalle, Carnicería Vieja, Barrencalle și Barrencalle Barrena pot fi luate la pas, o varianta ideală pentru a vă bucura de o plimbare, învățând despre istoria orașului. In inima cartierului se afla Catedral de Santiago, biserica cea mai reprezentativa, renovata dupa catastrofalele inundatii din 1983 si redeschisa. Strazile pietruite sunt fie inchise circulatiei masinilor, fie cu trafic limitat, scopul fiind conservarea, pe cat e cu putinta a edificiilor din zona si accesul mai sigur pentru turisti. Predomina cladirile in stil gotic, insa am gasit si cladiri baroce, clasice sau neoclasice, cele mai multe dintre ele fiind viu colorate sau cu splendide balcoane metalice sau de lemn, care le pun fatadele in evidenta. Labirintul acesta a constituit centrul comercial si tot aici s-a aflat si vechiul port candva. Azi magazinele, cerveceriile sau locurile de achizitionat un suvenir abunda. Foarte aproape se afla si cea mai mare piata acoperita din Europa, Mercado de la Ribera. Haideti sa ne plimbam online, iar daca doriti sa vizitam Bilbao la fata locului impreuna, nu ezitati sa dati un click pentru inscriere pe numele excursiei Tara Bascilor si nordul Spaniei:

Puente dela Salve din Bilbao- util si estetic in acelasi timp

de Ioan Laslo

Desi este integrat perfect in peisajul urban al modernului Bilbao, Puente dela Salve (proiectat de arhitectul Juan Batanero) este unul dintre cele mai vechi din acea zona, fiind inaugurat in anul 1972. Atunci cand a fost construita cladirea superba care gazduieste Muzeul Guggenheim, arhitectii au gasit solutia perfecta a ingemanarii celor doua edificii. Azi, cea mai lunga sala a muzeului, de peste 130 m, este chiar pe sub structura podului si contine Sarpele, una dintre cele mai fascinante lucrari expuse. Mai mult, a fost adaugat un turn inalt cu acees si scari catre muzeu, direct de pe pod.

Cand marinarii au ajuns la portul Bilbao de la estuar, au cantat Salve, in onoarea Fecioarei din Begona, a carei biserica este vizibila din acel punct. De aici si numele structurii menita sa rezolve problema traficului intens din partea de nord a orasului. Podul are o inaltime de peste 23 de metri si permite trecerea navelor pe sub el (in momentul inaugurarii sale, nave de mari dimensiuni mai urcau inca pe Nervion spre Orasul vechi), iar lifturile de acces de la baza sa, inspre Campo Volantin asigura accesul pe pod pentru mai bine de 200.000 de persoane anual. Podul este primul din Spania cu sistem de bretele si punte metalica, iar porticul rosu  care il pune in evidenta a fost adaugat in 2006, cu acelasi scop de a-l integra vizual cu cladirea muzeului din apropiere (are aceleasi forme curbilinii). Dincolo de utilitatea lui, este si o opera estetica reusita, mai ales ca, in momentul ultimei sale renovari, in 2017, s-a optat pentru iluminarea sa cu leduri. Mergeti dupa ce se intuneca si veti avea acces la o locatie de vis. Nu intamplator, Puente dela Salve este locul de unde se fac cele mai multe fotografii in Bilbao!

Îmi place să lucrez în echipă și tocmai de aceea am apelat la sloganul prietenimereu4u

 

de Daniela Gorincioi

Ioan Laslo este ghid de turism din România, originar din județul Mureș. Ghidează grupuri de turiști în țările Europei și nu doar. Are un blog  de călătorii, prietenimereu4u.blogspot.com, unde scrie impresii de călătorii, inclusiv video. Pe pagina lui de facebook găsiți informații din călătorii. Totodată, vă puteți abona la canalul de youtube pentru a vedea materiale video despre călătorii în diferite orașe ale lumii. Ce înseamnă să fii ghid de turism, dar și ce sfaturi oferă unui călător, aflați în interviu.

Daniela Gorincioi: De unde vine pasiunea pentru călătorii? Care a fost motivația dvs în acest sens?

Ioan Laslo: Cred că fiecare om are această tentație de a vedea și altceva decât ceea ce știa până atunci. Unii și-o reprimă și au alte priorități. Eu am pus-o pe primul plan și nu regret asta, deoarece din fiecare călătorie mă întorc alt om, cu alte experiențe de viață și cu alte perspective. Și, cum se spune, pofta vine mâncând. Am avut ocazia să călătoresc și… pur și simplu am făcut-o!

DG: Sunteți originar din județul Mureș. Dacă tot vorbim despre călătorii, care sunt obiectivele turistice din județul Mureș?

IL: Zona în care m-am născut este prea puțin exploatată turistic și, poate tocmai de aceea, este extrem de ofertantă. Dincolo de Târgu-Mureș, care este un oraș încântător (poate puțini știu că are cele mai multe clădiri Art-nouveau din România!), ori Sighișoara, care este de mult o destinație internațională, avem Valea Mureșului Superior, care are peisaje de basm, cunoscuta stațiune Sovata (din ce în ce mai bine pusă în valoare, în ultimii ani!) câteva castele care au aparținut grofilor de altădată, și – cred cel mai important lucru – oameni speciali care te fac să te simți bine! Pentru că localnicii sunt aici extrem de educați și de primitori!

DG: De obicei, câte zile trebuie planificate în județul Mureș și ce ar trebui să luăm în considerare?

IL: Nu sunt adeptul turismului făcut pe fugă. Dar oamenii au diverse idei despre a vizita un loc. Unora le este suficientă o poza în centru, alții vor să intre în amănunte și să cunoască locurile sub toate aspectele lor. Prin urmare, nu va voi da un orizont de timp. Fiecare rămâne cat crede ca ii face plăcere. În mod sigur ai ce face aici, pentru ca zona este și activă cultural, fiind plină de evenimente și de tentații. Trebuie doar ca cineva de al locului să îți atragă atenția asupra lor. Când sunt acasă, în extrasezon, fac acest lucru cu mare plăcere. Dar, din aprilie și până în noiembrie sunt mai mult plecat pe alte meridiane.

DG: Sunteți ghid de turism și pentru alte țări. Care este experiența dvs în acest sens?

IL: Ghidez grupuri de turiști români de 17 ani, dar de 8 ani am făcut din asta activitatea mea principală. Lucrez pentru cel mai mare touroperator român și am învățat enorm de când sunt acolo. De fapt, cred ca saltul către a fi profesionist l-am făcut cu adevărat în acești ultimi 8 ani. Am niște colegi extraordinari și am șansa unor experiențe noi de fiecare dată. Îmi place să lucrez în echipă și, poate tocmai de aceea, am apelat la sloganul prietenimereu4u. Pentru ca de obicei echipajul este format din prieteni, care sunt în slujba turiștilor (adică pentru ei, 4u!). Cum viața este un continuu proces de învățare, nu ezit să iau din tot ce văd și să adaug experienței mele profesionale.

DG: În ce țări ați mers ca și ghid de turism?

IL: Am cam bătut în lung și în lat Europa. Sunt puține țări în care nu am ajuns pe Vechiul Continent. De aceea și am un portofoliu vast. Multe din călătorii le-am făcut pe cont propriu, ca să am timp să iau contact cu oamenii locului. Îmi place să aflu lucruri noi de la aceștia, nu de pe internet sau din ghiduri tipărite. De altfel, cred ca acest lucru da plus-valoare explicațiilor oferite de un ghid profesionist. Altfel, orice om are acces la informațiile generaliste. Îmi respect enorm de mult turiștii și tocmai de aceea cred că nivelul trebuie să fie unul extrem de ridicat.

DG: Care sunt locurile care v-au impresionat?

IL: O să râdeți, dar sunt impresionat mereu. Orice loc din lumea aceasta are ceva frumos. Trebuie doar să îți deschizi ochii și să nu treci indiferent. Iubesc enorm Italia, mai ales pentru elementele de cultură pe care le are, sunt încântat de Spania, unde fiecare provincie parcă este o altă țară, soarele Greciei este firesc să mă atragă… Mă simt extraordinar de bine în Polonia, unde parcă toate sunt exact așa cum ar trebui sa fie, mi-s dragi castelele Cehiei, sunt încântat de peisajele Austriei sau Elveției, îi respect pe sârbii cei hotărâți și… aș putea continua. Nu cred să fi fost undeva și să fi fost dezamăgit. Iar când ajung în locuri noi, cu atât mai mult, încerc să profit de orice posibilă experiență.

DG: Aveți un blog de călătorii, prietenimereu4u.blogspot.com Reușiți să relatați acolo postări despre obiectivele turistice. Ați menționat toate locurile pe care le-ați vizitat ori doar în funcție de context?

IL: Este firesc să scriu despre locurile pe care le vizitez și chiar să promovez anumite destinații, dar nu am o regulă anume. Scriu pur si simplu despre ceea ce îmi vine și ce îmi place. Mai mult, de ceva timp locul acela este plin și de materiale semnate de colaboratori, tocmai pentru ca vorbim de stiluri diferite și destinații cât mai variate. Acum mai bine de 10 ani, când am început acest proiect, am vrut să fie precum un ziar online (lucrasem în presa scrisă și aveam ambiția să fie cel puțin un material pe zi, cu rubricatură, etc.). De altfel, varianta de desktop așa este și structurată. De o vreme, însă, oamenii folosesc tot mai mult accesările de pe telefonul mobil, astfel că varianta destinată acestuia este ceva mai simplă ca design. În extrasezon, când dispun de timp mai mult, încerc să mă țin de cuvânt. Când sunt plecat, însă este mai greu, deoarece prioritatea o constituie atunci grupul de turiști pe care îl însoțesc.

DG: Cine sunt grupurile care merg cu dvs în călătorii?

IL: Însoțesc pe diverse programe grupurile Agenției Christian Tour, dar uneori mai colaborez și cu agenții mai mici, cu care lucram anterior contractului meu cu cel mai mare touroperator din tara noastră.

DG: Spuneți-ne top 5 sfaturi de luat în considerare de un călător?

IL: Nu îmi place să dau sfaturi, dar sunt câteva lucruri pe care le-aș transmite turiștilor. În primul rând să fie foarte atenți la ceea ce achiziționează, să citească atent toate condițiile contractului înainte să-l semneze. Avem de multe ori tendința să consideram că este firesc ceea ce dorim noi și să facem supoziția ca este exact așa. Iar atmosfera se strică atunci când ne exprimam frustrările și e păcat să mergem în locuri frumoase într-o astfel de dispoziție. Având un orizont de așteptare corect, e cu totul altceva. Apoi, să ia în considerare că în turism nu există în realitate cadouri. Totul se plătește într-un fel sau altul, deoarece agențiile de turism urmăresc profitul, nu sunt societăți de binefacere. Un preț corect pentru servicii corecte are uneori înțelesuri diferite, din păcate. Iar, daca totuși, lucrurile nu sunt exact așa cum se așteptau, să se bucure de ceea ce este frumos și sa lase pentru momentul întoarcerii restul. E păcat sa pierzi frumusețea destinației pentru ca nu ți-a plăcut mâncarea sau cine știe ce altceva. Cine știe dacă mai ai vreodată ocazia să ajungi exact acolo.

Și, cel mai important lucru, îi îndemn să călătorească! Sub orice forma și în orice situație posibilă. Lumea aceasta este atât de frumoasă, încât este păcat să nu cunoști măcar o mică parte din ea!

Gasiti materialul publicat pe https://ea.md/interviu-ioan-laslo-imi-place-sa-lucrez-in-echipa-si-tocmai-de-aceea-am-apelat-la-sloganul-prietenimereu4u/

Cu vaporetto, la Venetia

Cati dintre noi nu visam sa ne plimbam pe canalele Venetiei? Imaginatia starneste mereu romantismul fiecaruia si il asociem cu Orasul din Laguna. Turistii au placerea de a ajunge in Piazza San Marco, unde ii asteapta celebra Basilica, simbolul orasului, Libreria Sansoviana, Palatul Dogilor sau Museo Correr, iar de acolo pot face o plimbare lejera spre diverse alte locatii, interesante prin dispunerea lor. Stradutele intortochiate iti permit sa ajungi in diverse locuri, dar adevaratele sosele ale Venetiei sunt canalele. 

Azi va propun insa o alta perspectiva, profitand de filmarea pe care am facut-o cand ma intorceam din Venetia  catre locul in care ne astepta autocarul. Ziua cu lumina splendida mi-a permis o filmare clara, iar eu mi-am permis la randu-mi un mic comentariu live. Ulterior, am dat intaietate muzicii locale si am ales Orchestra Bagutti, care cred ca se potriveste excelent cu filmarea. 

Va astept pe circuitul Italia D Amore, pentru a trai pe viu aceasta experienta unica!

Bucataria traditionala din nordul Spaniei

de Livia Manzatu

Nordul Spaniei se mandreste cu o bogata istorie si cultura, peisaje spectaculoase, orase elegante si civilizate, precum si cu o delicioasa bucatarie traditionala. Aici, mai mult decat in oricare colt al Spaniei, veti trai o experienta gastronomica de neuitat, fie ca veti merge in renumitele “bodegas”, fie ca veti alege sa degustati preparate rafinate intr-unul din numeroasele restaurante cu stele Michelin (restaurantele din San Sebastian poarta mai multe stele Michelin decat Parisul, dar e drept ca pentru ele aveti nevoie de o rezervare prealabila, iar preturile sunt pe masura!). Oricare ar fi optiunea dumneavoastra, papilele gustative va vor multumi. De la basci, atat de renumiti pentru bucataria fina, la Asturia cu abundenta sa de peste, fructe de mare si legume, bucataria din nordul Spaniei se situeaza printre cele mai variate din Europa.

In programul “Tara Bascilor si nordul Spaniei” veti avea prilejul sa gustati unele dintre cele mai renumite preparate specifice celor trei provincii: Tara Bascilor, Asturia si Cantabria.

In Tara Bascilor vestitele gustari de tip tapas se numesc „pintxos”. Ele nu sunt un preparat in sine, ci constau in mai multe portii de mancare mici, ca niste aperitive. Preparatele pot fi reci (jamón serrano, queso manchego, masline etc.) sau calde (tortilla española, chiftelute etc). Sunt servite pe o felie mica de paine, cu o varietate de topping-uri, printre care: file de ansoa, somon, carnați, branză, omleta tortilla sau sunca. Multe sunt prinse cu o scobitoare si uneori sunt gandite sa fie inghitite dintr-o singura imbucatura. Prezentarea lor iti face mereu cu ochiul!

Nimic nu este mai „spaniol” decat celebrul jamón. Spre deosebire de prosciutto-ul italienesc, jamón-ul este o sunca de un rosu aprins. A devenit o adevarata arta taierea acestei sunci, iar cei care o fac sunt considerati adevarati artisti, deoarece doar cu multa experienta se poate obtine felia de jamón de grosime ideala, aproape transparenta. Jamón ibérico este cel mai bun tip de jamon, fiind un preparat uscat, pregatit din carnea porcilor negri iberici, special crescuti si hraniti cu ghinda pentru a da carnii o aroma distincta de nuci. Picioarele posterioare sunt sarate si uscate la aer timp de cel putin 36 de luni. Jamón ibérico este din acest motiv destul de piperat la pret. Este servit in felii foarte subtiri. Jamón ibérico este mai comun in zonele de munte, unde localnicii obisnuiesc sa sareze carnea si sa o lase la uscat. Merge de minune acompaniat de un pahar de vin rosu sec Rioja. Jamón serrano este mai ieftin decat jamón ibérico, dar gustul nu poate fi comparat. Ambele tipuri de jamón au arome aparte, pe care merita sa le incercati. Cu certitudine veti deveni fan-ul unuia dintre ele.

Tortilla de patatas – o mancare tipic spaniola, un fel de omleta preparata din cartofi si ceapa. Este servita de multe ori pe post de tapas. Exista si variante in care se foloseste jamon, fructe de mare sau alte ingrediente care o fac si ma gustoasa. De obicei, localnicii cer un pincho de tortilla, adica o felie. In cantabria exista si cele mai bune anchoa, numai bune pentru o gustarica. Ele sunt anchoas de santoña, care alaturi de un sidra de buna calitate poate fi degustata mai peste tot. Chorizo sunt carnati de porc, cu multa boia iute, preparati in intestinele naturale ale porcului. Se folosesc cu succes in fabada asturiana. Cum tot acolo intalnim si morcilla (aduce putin cu sangeretele nostru). Branzeturile locale sunt si ele delicioase si inregistrate ca produse de marca.

Fara discutie ca, in Asturia fabada este la mare pret. Ingredientul principal este fabas, un tip de fasole alba, care este gatita la foc mic cu costita de porc, chorizo si morcilla asturiana. Astfel se obtine o tocana consistenta. Este servita ca prim fel si are variante putin diferite in celelalte provincii nordice. De exemplu, pote are adaugat si cartof, precum si o serie de verdeturi locale, extrem de gustoase, in vreme ce in Cantabria, am gasit o alta varianta aparuta in meniuri sub numele simplu de cocina montaña. Oricare dintre variante este unprim fel de mancare extrem de consistent si de gustos. Tot la primul fel pot fi servite rabas de calamar (rondele) sau alte fructe de mare, de obicei prajite. Pentru cei care doresc ceva mai usor, ensalata rusa, sau spaghetele bolognese, desi specifice altor bucatarii, sunt des intalnite pe meniuri la primo.

La secundo, este neaparat sa faceti cunostiinta cu pestele si fructele de mare locale. Proaspete (de cele mai multe ori pescuite chiar in noaptea anterioara!) si gatite dupa retete locale vechi, ele constituie o adevarata experienta culinara de calitate. Lubina, merluza, sau pestele-spada sunt doar cateva dintre variante, iar langustele, homarii, scoicile si crevetii pot aparea pe orice platou cu fructe de mare. Desigur orezul este garnitura principala (pregatit in diverse feluri si cu numeroase condimente), dar daca nu esti mare fan poti adauga garnitura de cartofi sau legume diverse. Paella con mariscos nu lipseste nici aici, dar este important sa fiti cel putin doua persoane pentru a comanda. Daca totusi nu agreati produsele oferite de apa marii, gasiti excelent pregatit tot ce tine de carnea de vita sau de porc. Entrecot de ternera trebuie comandat in sange, medio sau bine prajit (in functie de gustul dumneavoastra), dar eu am preferat mereu al horno (la cuptor), cu sos de piper verde. Desigur exista si varianta carnii de porc. Localnicii adora chuleta de cerdo (cotletul de porc), cu diverse garnituri, dar exista si numeroase tocanite care va stau la dispozitie. De asemenea, va recomand cachopo (un fel de biftec, cu garnitura de cartofi la cuptor si ardei).

Nu se poate termina masa fara un postres (ceva dulce). Churros cn chocolata (gogosi fierbinti si delicioase, presarate cu scortisoara si zahar si insotite de un sos de ciocolata, sunt perfecte alaturi de o cafea aburinda ori de un ceai sau, de ce nu, de a fi savurate direct pe strada. Flan de casero se prepara din galbenusuri de ou, lapte, zahar, faina de porumb, lamaie, portocala si scortisoara. Peste crema se presara o cantitate generoasa de zahar, care apoi se flambeaza, astfel incat sa se obtina un strat subtire si dur.  Arroz con leche este o budinca simpla de orez facuta din laptele bogat si cremos provenit de la vacutele din Asturia si Cantabria. Laptele care nu este îmbuteliat este folosit în schimb pentru a produce unele dintre cele mai bune branzeturi din Spania. Laptele de vaca, oaie si capra este folosit pentru a face o branza cremoasa, moale, care este invelita in frunze de castan si depozitata in pesteri. De altfel tarta de quesso este un alt dulce care foloseste branza locala. 

Vinurile din zona sunt fabuloase. Fie ca vorbim despre vinurile cantabreze, usoare si mai ales albe, fie de cele din regiunea apropiata Rioja, provincie aflata tot in nordul Spaniei, celebra pentru cele peste 65.000 de hectare de vita-de-vie raspandite in cele 3 zone ale provinciei: Rioja Alta, Rioja Alavesa si Rioja Oriental. Productia de struguri a celor peste 16.000 de podgorii este impartita in cele peste 650 de crame, productia anuala fiind de peste 3 milioane de hectolitri. Fiecare terroir imprima o personalitate distincta vinurilor, situand Rioja la loc de cinste in preferintele iubitorilor acestei bauturi. In gama de vinuri predomina soiul Tempranillo, dar sunt apreciate deopotriva si cupajele din Tempranillo alaturi de struguri din soiurile Garnache, Graciano si Mazuelo. La cea mai mare cautare (si) aici. Marques de Murietta, Marques de Caceres, Faustino VII, Campo de Viejo, Beronia, Baron de Ley si numeroase altele sunt o garantie a calitatii. Ele pot fi servite fie invarianta crianza (mai noi), fie reserva (vin invechit) sau gran reserva (ceva mai scumpe, dar exceptionale!). 

Dar bautura traditionala in Asturia, imprumitata si de Cantabria si servita si in Tara Bascilor este sidra (cidrul de mere, o bautura tulbure, usor acra, cu un miros specific, produs dupa retete traditionale). Este imbuteliata in sticle inchise la culoare, iar barmanul face un adevarat spectacol din servirea ei: tinand sticla cu o mana deasupra capului, el toarna in paharul care este tinut cat mai jos, pentru a-l aera. Exista, desigur si localuri specifice numite sidrerii, unde se consuma aceasta bautura.

Bilbao - adevarata față a poporului basc

 de Ioan Laslo

Chiar daca, oficial, Victoria-Gasteiz este capitala Tarii Bascilor, orasul emblematic pentru aceasta provincie atat de spectaculoasa din Spania ramane Bilbao (sau Bilbo, cum ii spun bascii). 

Am avut placerea ca, pe parcursul mai multor sezoane, sa fiu ghidul celei mai mari agentii de turism din Romania pe un program in aceasta zona si pur si simplu m-am atasat de ea. Civilizatia, bunul gust, curatenia impecabila si educatia localnicilor m-au cucerit iremediabil. Imbinarea de vechi si nou, respectul pentru cei din jur, dorinta de a oferi frumosul sub toate aspectele sale nu au cum sa te lase indiferent. Ai acea senzatie ca totul este la locul lui si e facut sa faca localnicilor viata mai frumoasa. Si asta, pornind de la lucruri care par minore (imi place de exemplu ca nu e trecere de pietoni la care sa nu existe nivelare. Pare marunt, dar e un amanunt care evita disconfortul si chiar accidentele!)

Deoarece nu ma lasa inima sa inghesui totul intr-un singur material, am luat pe rand tentatiile acestui oras fabulos. Vom vorbi despre centrul vechi (Cartierul celor Sapte Strazi), Catedral de Santiago, Teatro Arriaga, Muzeul Guggenheim (cel care a generat o adevarata renastere a sperantelor poporului basc), Puente dela Salve, Estadio San Mames, Puente Biskaya, Zubizuri (construit dupa planurile ingeniosului Calatrava), sau Turnul Iberdrola. Totul despre un oras care are un plan de dezvoltare coerent si sustenabil, urmat pas cu pas, indiferent de vremelnicii conducatori politici. Poate si de aceea, Tara Bascilor a devenit in ultimii ani cea mai dezvoltata zona a Spaniei, intrecand Catalunia si sub aspectul venitului pe cap de locuitor. Tineti aproape ca avem despre ce vorbi! Deocamdata, sper ca am reusit sa va trezesc interesul! Dati un click pe albastru pentru fiecare obiectiv in parte! Iar daca vreti sa vizitam impreuna Bilbao, va puteti inscrie pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei, cu un click pe numele sau!

Florenta - punct de reper pentru iubitorii de arta

V-am pregatit o poveste de primavara, cu gandul ca intr-un alt anotimp sa ne putem revedea. Asa isi prezinta Melania Cotoi filmuletul prin care doreste sa ne apropiem de Orasul Renasterii. Ramane doar sa tastati play!

Los Raqueros atrag prin povestea lor turistii in Santander

de Ioan Laslo

Povestile urbane fac intotdeauna deliciul turistilor. Poti merge in diferite locuri ale lumii si trece indiferent, savurandu-ti mancarea, sau le poti da atentia cuvenita. E drept ca trebuie sa  existe cineva care sa ti le spuna. Intr-una din peregrinarile mele prin Santander (aflat la doar vreo 35 de kilometri de Comillas, locul cazarii noastre pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei), am avut ocazia sa stau de vorba cu un localnic in zona cheiurilor portuare si acesta mi-a atras atentia asupra unui grup statuar realizat de Juan Recoba Calderon, denumit Los Raqueros. Este format din patru figurine de bronz în mărime naturală, reprezentand micuții curajoși. Sunt situate lângă port, între Debarcader și Clubul Nautic. Unul stă în picioare, privind spre mare, alți doi stau sezand și al patrulea sare în mare. În plus, lângă ei, se află sau placă de bronz care explica motivele amplasarii acolo, in 1999. Am aflat de la localnic de orfanii care bantuiau in zona cheiului in secolele XIX - XX si se aruncau in apa pentru a aduna monedele aruncate de cei care acostau cu vasele in zona portuara a orasului. Domnul, ajuns la varsta senectutii, imi spunea ca erau ceva ce facea parte din viata fireasca a orasului pe atunci si ca au disparut "odata cu sosirea primei locomotive in Santander". Azi, termenul de "raqueros" este folosit de localnici pentru tot ce este "murdar, mizerabil, lipsit de calitate" (chiar si despre un vin prost se vorbeste cu acest apelativ). Inainte ca localnicul sa isi continue plimbarea zilnica, mi-a mai soptit, cu o reala emotie in glas, "știi, cândva, demult, și eu am fost un umil raqueros!" 

Putem vedea impreuna Santander, daca va inscrieti pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei , disponibil cand dati un click pe numele sau!

"Focurile Sfântului Ioan", la Alicante

de Ioan Laslo

Fiestele din diversele orașe ale Spaniei sunt un moment în care, cu mic, cu mare, toată populația urbei se distrează. De obicei, ele sunt legate de un sfânt catolic și au o tradiție îndelungată. Am scris anterior de Falas din Valencia, iar azi ii vine rândul orașului Alicante. 

Alicante sărbătorește sosirea verii cu "Focurile lui San Juan". Înconjurați de muzică, culoare, praf de pușcă și spectacol, mii de oameni ies în stradă pentru a experimenta acest festival care aduce un omagiu focului. Pentru a sărbători începutul verii, locuitorii din Alicante merg, în mod tradițional, la cina în mediul rural în penultima săptămână din iunie: mânanca produse tipice și, când vine miezul nopții, aprind focuri de tabără, dansează în jurul lor, lansează rachete și se scaldă în mare. Acest obicei a fost menținut de-a lungul timpului și, în 1928, a fost înființat oficial ca festivitățile "Hogueras de San Juan".

Timp de câteva zile, în fiecare an, se aduce un omagiu focului, în care principalii protagoniști sunt opere autentice de artă efemeră: „focurile”, figurile uriașe de carton și lemn care sunt arse în noaptea de San Juan. În luna mai, regina festivităților, așa-numita „Bellea del Foc” (Frumusețea Focului), este aleasă dintre candidatele prezentate de comisia fiecărui cartier. Festivitățile încep oficial cu plantà (așezarea) monumentalelor „focuri” care, cu aerul lor satiric, umplu străzile din Alicante cu ingeniozitate și bună dispoziție. În acea zi sunt instalate și „barăcile” , unde se țin sărbătorile populare și se degustă smochinele și coca tipice, un fel de empanada de ton, ceapă și nuci de pin. Printre cele mai reprezentative acte ale festivalului se numără Intrarea Trupelor și Comisiilor, cu „frumusețile” lor respective și domnișoarele de onoare îmbrăcate în costume tradiționale; ofranda florală către hramul orașului, Fecioara Remedioi și parada folclorică internațională, o procesiune colorată la care participă grupuri de dans din întreaga lume. În plus, în fiecare zi la două după-amiază, în Plaza de los Luceros au loc focuri de artificii : sunt „mascletàs” zgomotoase , care ar trebui să fie însoțite cu dopuri de urechi, având în vedere vuietul provocat de praful de pușcă și rachete. În sfârșit, la ora douăsprezece  noaptea, în ultima zi a fiestei din iunie, sosește „cremà”, momentul de vârf. După un extraordinar palmier alb de artificii, „focurile” răspândite în tot orașul ard de bucurie, dansuri și cântece, în același timp în care pompierii aruncă cu apă în participanți în ceea ce este cunoscut sub numele de „banyá”. Cu toate acestea, petrecerea nu s-a încheiat încă. Serile viitoare, pe plaja Postiguet are loc concursul de artificii, în timp ce zona veche a orașului prinde viață cu piața medievală și diversele sale spectacole. Este o adevărată bucurie, la care participă și numeroșii turiști aflați în vacanță pe Costa Blanca! Filmulețele de mai jos o sa va facă sa înțelegeți mult mai bine evenimentul... 

San Vicente de la Barquera - vechiul sat de pescari devenit o statiune superba

de Ioan Laslo

Cantabria, provincia spaniola cu iesire la Atlantic din nordul Spaniei abunda de locuri cu peisaje superbe. Aparata de caldura torida de briza Oceanului si brazdata de rauri scurte, izvorate din Cordilierii Cantabrici si care se varsa prin superbe estuare, zona este printre favoritele spaniolilor in a-si petrece concediile. Tot intr-un astfel de estuar se afla si San Vicente de la Barquera, statiune pe care o vizitam impreuna cu turistii Christian Tour, intr-o excursie optionala pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei.

Statiunea de azi a fost la baza un sat de pescari, pe care unii istorici chiar il identifica cu vechiul Encia din vremea romana. Portus Vereasueca se afla aici si este cert ca localitatea isi are denumirea de la un cunoscut martir aragonez de la inceputul secolului al XIII-lea. Originea sa este dovedita si azi de faptul ca pescuitul este, dupa turism, a doua ocupatie a localnicilor (in port exista mereu tiruri care sunt incarcate cu peste si ajung in diverse locuri din Spania), dar si de procesiunile din a doua duminica de dupa Pastele catolic (La Folia) si cea din 16 iulie (Procesiunea lui Carmen).

Plajele sale, Fuentes, Primera de San Vicente, El Rosal, El Tostadero, Merón și Gerra sunt de foarte buna calitate, iar in estuar gasim mereu barci colorate care fac delciul vizual al zonei. Biserica Santa Maria de los Angeles, construita in stil gotic in secolele XIII-XIV este situata in partea cea mai inalta a orasului, pe un pinten stancos si ofera o panorama spledida. In interiorul sau se afla si cripta familiei Marelui Inchizitor Corro (casa acestui localnic este azi sediul Primariei). Castel del Rey poate fi azi vizitat. Dateaza din secolul al XIV-lea (din vremea lui Alfonso I) si are o forma neregulata care urmareste relieful zonei. Este aproape un dreptunghi cu laturile de 55 pe 20m si facea parte din sistemul defensiv al orasului. In interior se afla o reusita expozitie de modele de nave medievale. De altfel resturi din zidul vechii fortificatii care inconjura orasul vechi se pastreaza si azi. De asemenea sunt vizibile si ruinele vechii manastiri franciscane. Interesante sunt si cele doua poduri: Puente Maza, cu 28 de arcuri dateaza din secolul al XVI-lea, in vreme ce Puente Parral a fost construit in secolul al XVIII-lea.

Excelenta bucatarie locala bazata pe peste si crustacee poate fi de asemenea o tentatie. Numeroase restaurante si terase domina zona portului si sunt recomandate turistilor. De altfel, noi am ajuns chiar pe la ora mesei sine-am bucurat din plin de bunatatile de aici.

Celebrele PATIO din Cordoba

de Marian Lisu

O suavă adiere împrăștie parfum diafan de flori de portocal. La trei pași în lateral, lămâii își revarsă mirosul proaspăt în nările scormonitoare de noi descoperiri prin largile curți interioare (Patio) ale vechilor conace sau case cochete înghesuite laolaltă pe străduțele șerpuinde ale vechiului cartier, La Juderia.

Cum să nu pui plusvaloare instantaneelor surprinse împrejurul Mezquitei, în special pe Calleja de las Flores!? Ori pe lângă marile biserici medievale, unde localnicii pioși împodobeau curțile pentru primirea oaspeților de soi, veniți în special în perioadele sărbătorilor care pun accent pe prezența florilor, pentru a crea arhitectura vegetală!?

Prin climatul specific, Andalucia avea perioade lungi cu temperaturi ridicate, populațiile de aici fiind oarecum obligate să-si ridice locuințe în jurul unei fântâni centrale (nu dintre cele forate, ci unele ce aveau apă prin acumulare). De aici apariția unor terase generoase, unde se putea sta la umbra pereților laterali în zilele toride.

Dacă la începutul existenței lor erau construite ca edificii cu destinație precisă (palate, conace, mănăstiri), casele normal gândite pentru traiul uzual vor deveni micul colț de Rai pe care cei care leneveau prelung în zona umbroasă le transformă în grădini în miniatură. Plante cățărătoare ce copiază relieful structurilor, ghivece meșteșugite atârnate în fel și chip, vase decorative ce susțin plante colosale sau simple jardiniere menite să poarte specii diferite, multicolore. Totul este într-o mare de alb dat de varul pereților interiori, care erau de la începuturi gândiți a fi cadrul ideal de a valorifica aranjamentele de orice fel, asemenea ecranului cinematografic ce susține claritatea peliculei. Plante decorative, colorate în tot spectrul paradisiac, laolaltă trandafiri și iasomie, crizanteme și mușcate curgătoare, poziționate tocmai să pună în valoare spațiul, indiferent de dimensiune.

În centrul teraselor stau mândre fântâni arteziene, unele menite să răcorească aerul în zilele toride, altele doar să potolească setea celor ce le trec pragul, spre admirația aranjamentelor și peisajului general creat cu pricepere și sârguință.

Cu timpul, devine un obicei ce se perpetuează din generații, iar anual (în luna mai) se organizează competiții de frumusețe, unde sunt admiși doar vreo 50 de participanți, unii de pe străduțele înguste, alții din micile piețe publice, restul din cochetele conace.

Pentru a înțelege spiritul amenajării Patios, am ales să parcurgem traseul interior Palacio de Viana, un conac făcut acum șase secole, păstrat impecabil. Nu doar interioarele lui sunt o atracție pentru cei curioși să treacă prin poarta timpului preț de secole de-a rândul, ci am pus accent pe percepția senzorială a grădinilor istorico-artistice (declarate monument național), un mix romanic și maur, în care ulterior sunt adăugate elemente baroce sau romantice. Obiceiul islamic completase cultura romană, adăugase edificiilor plante naturale pentru a crea senzația de răcoare, rezultatul fiind o fuziune culturală unică. Marmura, gresia și mozaicul erau preferate pentru execuția podelelor, etajele având deseori balcoane și spații mari pentru circulația aerului, dormitoarele bucurându-se de prezența baldachinelor. Sunt 12 asemenea spații interioare, niciuna neasemănându-se cu alta. Unele au curți distincte înconjurate de coloane, altele au fântâni, iar altele au arteziene. Aflăm rapid secretul diferențelor care dau unicitate: casele apropiate au fost cumpărate pe rând și integrate într-un întreg, fără a modifica definitiv vechile structuri și concepții arhitecturale.

Amurgul ne zorea oarecum pașii ce nu se lăsau purtați prea repede din zonele vaste, unde obiectivul flămând scurta linia orizontului, dar și detalii mărunte în zona limitrofă. Cum ar fi la piscina de gresie, cu arteziene laterale, unde mirosul crinilor la ora scăpătării era oarecum ireal sau la Patio al Arhivei. Ori la Patio de la Madama, acolo unde arhitectura se completa perfect cu peisajul floral, iar prezența statuilor tematice conferea spațiului de relaxare o senzație de întoarcere în timpurile legendelor cu zei și nimfe. Este astfel un exemplu monumental al curților andaluze, căci la Patio del Pozo, la Patio de los Jardineros și la Patio de la Alberca, care aveau inițial rol de grădini deservite de grădinari, iasomia albastră intră în rezonanță cu roșul mușcatelor ținute în ghivece stilizate. În plus, din loc în loc apar și vestigiile unor civilizații spulberate în colbul istoriei (ale vechilor greci sau romanilor imperiali).

Competițiile pentru amenajările din Patios sunt permanente de pe la începutul de secol XX, pe când în spațiile interioare începuseră să se țină spectacole de muzică și dans, acele cluburi de Flamenco, alt patrimoniu imaterial ce se prezintă călătorilor pasionați de tradiții locale unice.

Un colind deosebit!

Pentru ca apropie Craciunul, tin neaparat sa trec aici un colind din colectia "nestemate"! L-am colindat cu placere si anul acesta. Nu voi putea sa fiu la fiecare dintre usile Dumneavoastra dar...

...vreau sa vi-l dedic din suflet (din pacate, nu exista nicio inregistrare tocmai pentru ca este atat de rar colindat). Multumesc celor din Gheja-Ludus (judetul Mures) , de la care l-am invatat! De asemenea, multumesc tuturor elevilor mei, care l-au invatat si il colinda, ducandu-l mai departe! Pentru voi, pentru toti cei care iubiti Craciunul!

""Minune s-a intamplat : Cerul s-a inspaimantat

Si-n momentul sfant se-arata,Iisus ca o stea curata.

Doamne ,Doamne sfinte,Vesnice Parinte

Fi-ne noua indurat!

Mare Imparat vestit s-a nascut azi pe pamant

Si-a venit sa se-ntrepuna pentru cei ce I se-nchina

Doamne ,Doamne sfinte,Vesnice Parinte

Fi-ne noua indurat!

Ingerii din Cer cantand, Mi-l adora ca pe-un sfant

Ca El mai presus se-arata decat Maica Preacurata

Doamne ,Doamne sfinte,Vesnice Parinte

Fi-ne noua indurat!""

San Sebastian de pe Monte Iqueldo

 

de Ioan Laslo

Primul lucru pe care il fac atunci cand ajung la San Sebastian (Donostia, cum ii spun bascii) este sa urc pe Monte Iqueldo pentru cea mai frumoasa panorama asupra orasului. Si atunci cand sunt cu turistii nu o fac pe poteca, ci cu ajutorul celui mai vechi funicular din nordul Spaniei (si unul dintre primele din Peninsula Iberica). Urcusul insusi este o adevarata placere. 

Golful La Concha (Scoica) aflat inimediata apropiere este locaul care a facut celebra aceasta statiune, care devine ultraaglomerata in timpul sezonului estival. Forma sa da de fapt si forma orasului, asezat intre culmile stancoase. Vorbim despre capitala provinciei Guizpucoa (parte a Tarii Bascilor spaniola), peste 60 de kmp, locuiti de peste 185 000 de locuitori. Un oras cu o istorie fantastica, cu urcusuri si coborasuri, din al carui centru vechi a mai ramas putin deoarece a trecut printr-un incendiu devastator. Reconstruit insa, este astazi o adevarata perla la Atlantic si o destinatie de neratat.  Dar nu mi-am propus astazi sa intru amanuntit in ceea ce insemna orasul San Sebastian (desi aveti cateva amanunte in filmarea de mai jos), ci doar sa va ofer panorama sa splendida. Sus, pe Monte Iqueldo s-a construit si un parc de distractii, iar in week-end mai ales familii cu copii urca pentru a petrece timp de calitate. Fie ca ii urca pe cei mici in barcute, fac o vizita in Turnul Groazei, sau achizitioneaza diversele tentatii dulci... satisfactia este garantata. Asa cum v-am obisnuit, va ofer si doua filmari facute live din acea locatie, insotite de comentariu improvizat pe moment, dar care sper sa va fie de folos. 

Va astept in excursia Tara Bascilor si nordul Spaniei , care contine un optional spre San Sebastian!