Mergem virtual pe urmele Împăratului, căci el rămâne cel mai bun simbol francez în opere de soi, cunoscându-l la extreme, ținem reduta Revoluției franceze, cu tricolorul sus și dorință de eliberare, iar la desert avem porție dublă, căci Delacroix ne pune altfel în lumină clarobscurul.
În peisajul hibernal, în fața căruia adăst spre a-i da unitatea de măsură, a-ți crede, poate, că e începutul sfârșitului gloriei napoleoniene. Ei bine, nu-s rusnaci, ci doar prusaci. E pe la 1807, începutul de an ce a condus marii victorii de la Eylau. Și nu e lupta, căci măcelul se sfârșise de-acum, doamna cu coasă secerase strașnic, preț de-o zi întreagă. Iar cei căzuți au congelat în stratul de omăt și chiar ninsese proaspăt, căci sângele a dispărut sub albul pur. E viziunea de
