Tradiția Adventului își are originea în timpuri îndepărtate, in tradițiile "păgâne" europene, când se aprindeau lumânări/ focuri pe durata iernii, reprezentând lumina și căldura soarelui așteptat în primăvară. Pentru a ajuta enoriașii, cei mai mulți dintre ei agricultori, calendarul Bisericii era la început unul pe anotimpuri, îmbinând sărbătorile proprii cu ritualurile și muncile credincioșilor.
In emisfera nordică, Adventul coincide cu iarna, cu zilele întunecate și reci care preced Crăciunul. Au fost înlocuite, prin sărbătoarea Nașterii Domnului, Saturnaliile, Dies Natalis Solis Invictus, festivități romane ce sărbătoreau solstițiul de iarnă.
Inelul sau coroana din ramuri ale unui copac cu frunze perene (cel mai adesea brad sau pin) este un simbol mult mai vechi decât creștinismul in nordul Europei.
Coroana de Advent are formă circulară. Cercul este un simbol universal, relaționat cu ciclul neîntrerupt al anotimpurilor, iar frunzele perene și lumânările simbolizează victoria vieții în mijlocul iernii întunecate și reci. In tradiție creștină, cercul simbolizează iubirea fără început și sfârșit.
Unii vorbesc despre utilizarea coroanei in obiceiurile creștine încă din Evul Mediu, alții susțin că
