Lisabona nu a
fost nici primul, nici macar unul dintre ultimele oraşe pe care le-am văzut în
timpul călătoriilor mele. Nu ştiu de ce m-am oprit tocmai la el. Poate datorită
senzaţiei de bine pe care o am de fiecare dată, când mă gândesc sau când
revăd poze din cele 3 zile petrecute acolo.
Lisabona nu este
un oraş al unui singur obiectiv turistic, nu are o Sagrada Familia a
Barcelonei. Lisabona este oraşul străduţelor înguste şi lungi, al teraselor
ascunse de flori la pervazuri, al tramvaiului vechi care urcă şi coboară din
Alfama în Bairro Alto. Oraşul celor 3
cartiere care îl definesc: Alfama - cel mai vechi, de fapt un labirint de
străduţe colorate; Bairro Alto – sus pe deal, după cum îi spune şi numele,
oferă o panoramă aurie a Lisabonei la apus şi Belem, de-a lungul fluviului
Tejo, adăposeşte majoritatea monumentelor şi obiectivelor de vizitat.
Dintre toate, Belem
mi s-a părut un mic oraş, de sine stătător. Un orăşel port, de fapt, cu o cromatică
diferită de restul Lisabonei. Asociat cu era marilor descoperiri şi traversat
de fluviul Tejo, Belem adăposteşte o mare parte din monumentele turistice.
Mănăstirea Jeronimos, deosebită prin stilul manuelit şi prin
