Meniul zilei: preludiul tragediei la vechii greci - cu personaje mitologice, memento pentru realizarea arderii sufletului pe un alt fel de rug, al deșertăciunilor, într-o alegorie sublimă a unui trăitor cu pretenții intelectuale și, spre final, o lungă escapadă-n apele line ale Rinului, pe traseul romantic al vechilor castele.
Intrăm în forță cu o scenă puternică: Rubens dă viață pânzei cu ulei, multicolor, a două personaje puternice, fără discuție, însoțite de Amor - fără tolbă cu săgeți de dragoste.
Ea este Atalanta – conform vechilor legende ale Eladei, făptura suavă și totuși fermă, căci era strașnică vânatoreasă, deși mulți spun, că-i mai celebră pentru castitatea declarată. Ucisese chiar centaurii ce-i căutau plăceri vinovate, iar pe cel de acum – pe Meleager, îl fierbea la foc mic, nerăspunzând defel iubirii, pe care el o declara fățiș.
Homer ne povestește bine, și chiar Ovidiu îi descrie în Metamorfoze, deci clar că
