de Ioan Laslo
Zi senina de toamna in momentul in care, dupa un drum de vreo 100 de kilometri cu autocarul am ajuns la Tomar. Eram nerabdator sa vad locatia in care vechii templieri (deveniti dupa desfiintarea Ordinului, la 1312, Cavalerii lui Cristos) si-au desfasurat activitatea. Iar nerabdarea s-a dovedit a fi pe deplin justificata. Chiar daca, din ratiuni de poandemie, cateva sali au fost inchise pentru public(ma refer aici la vechile chilii, la dormitoare, vizita s-a dovedit a fi una fascinanta. Nu e de mirare ca obiectivul este inscris in Patrimoniul Unesco inca din 1983.
Toate cele 16 curti interioare au o particularitate. Incepand cu Curtea Cimitirului, apoi cu Curtea Mare si toate celelalte, ai senzatia ca te intorci in timp,iar cavaleri cu manta alba pe care este brodata crucea rosie a templierilor, sau cea neagra a ordinului care i-a urmat te
