Cu tact, fără trac si la trap spre Fântâna Brazilor! Colt cu …Valea lui Pavel :)) Doua cătune izolate. Imediata proximitate a Corund-ului. In “centru” aceeași clădire e magazin mixt, centru de colectare a laptelui, posta si birt. O uliță principala cu palcu-i regulamentar de case, dar și gospodarii dispersate. Din când in când privirea-ți cuprinde câte un micro-cimitir de familie. Si datorită lor casele nu sunt părăsite. Munca le e susținută și cămările chivernisite. Pe măsura iernilor lungi. Dar dorite. Mari iubitori de culmi aerisite. Privind de sus, de peste coama aruncată-n vant a iepei Csillag (Stea!), ilustrata aceasta vivantă, intelegi și de ce. Cand te naști cu mirosul fânețelor in nări e greu sa te arunci voluntar lumii dezlănțuite. Ti se mărturisește ca, cel puțin un urmaș nu va fi tocmai amator de oraș.
Pentru ca spațiul in care ți-e ușor sa te imaginezi alergând in nestire și care (mai) cunoaște a simplitatii mistuire, rămâne o Fericire in sine! (Mulțumiri Zoltán Pál pentru înlesnire!)
