”Supernova Planetarium” de la Slanic Prahova

 de Elena Trifan

O inovație modernă, de dată recentă, conferă un nou iz de originalitate renumitei saline de la Slănic Prahova, și anume cel mai mare planetariu din România, ”Supernova Planetarium”, realizat aici în împărăția sării la o adâncime de 208 metri, din inițiativa lui Dragoș Brașov, originar din București, inginer, pasionat de astronomie încă de când era elev, cu plăcerea de a construi telescoape în studenție, fost corporatist în domeniul bancar și în domeniul IT. În cele din urmă, pasiunea pentru astronomie a învins. În 1998 a înființat Asociația Astronomică ”Urania” cu sediul la Palatul Național al Copiilor. A inițiat și coordonat nenumărate expediții de observare a eclipselor totale de soare în Turcia, China, SUA și fiind un popularizator al astronomiei și al educației prin astronomie de peste 30 de ani, implicat în dezvoltarea turismului în regiune, urmează să devină membru în Asociația pentru Dezvoltarea Turismului Prahova, dar și la nivel național. Cu ocazia aniversării a 15 ani de când s-a lansat în România, Discovery l-a ales pentru promovarea zonei de astronomie, în cadrul emisiunii ”Efectul Discovery-Astronom.” De asemenea, la Palatul Copiilor din Ploiești a susținut cursuri pentru elevi pentru a-i antrena în tainele astronomiei, ale observațiilor astronomice practice.

În afară de înființarea și perfecționarea Planetariului de la Slănic, este preocupat de realizarea și a altor proiecte, cum ar fi construirea unui Observator Astronomic al Asociației pe platoul dintre Vălenii de Munte și Slănic, unde Institutul Astronomic al Academiei Române a intenționat să construiască un Observator Astronomic Național. Planetariul din salina Unirea de la Slănic, realizat printr-un proiect european are la bază un concept inovator ”Cerul de sub pământ.” A fost deschis oficial pe data de 19 iulie 2019, cu ocazia celebrării a 50 de ani de la prima aselenizare a omului și aniversării a 100 de ani de la înființarea Uniunii Astronomice Internaționale. Printre personalitățile participante la deschidere s-au aflat și cosmonautul Dumitru Prunariu, jurnalistul Alexandru Mironov, astronom doctor Magda Stavinschi, fost director al Institutului Astronomic al Academiei Române etc. Planetariul are un ecran sferic cu o lățime de 16 metri în diametru, 10 metri înălțime, o capacitate de aproximativ 170 de locuri, este dotat cu sisteme de proiecție laser 4 K și fotolii ergonomice. Prin intermediul proiecțiilor obișnuite sau 4 K interactive, pe care le poți viziona aici, într-un timp incredibil de scurt, ai acces la o adevărată enciclopedie cosmică. Teorii, instrumente de cunoaștere, forme de manifestare, transformări și regenerări, prezentate diacronic și sincronic simți că îți taie respirația, îți țin treze văzul și auzul. În planetariul din salina de la Slănic a fost organizat și un eveniment cultural unic în lume, denumit ”Sub cerul înstelat”, în cadrul căruia a fost recitată astropoezie, s-a cântat muzică astrofolk, s-a susținut concert de pian și muzică de operă. Evenimentul s-a bucurat de aprecierea Societății Internaționale de Astronomie fără Frontiere. Unic prin mărime și concepție, planetariul a suscitat interesul turiștilor, specialiștilor, unor instituții din țară și din străinătate. Cu ocazia deschiderii oficiale, președinta Uniunii Astronomice Internaționale a transmis un mesaj video de încurajare a activității planetariului, fiind încântată, în mod deosebit, de locul unde acesta a fost amplasat. De asemenea, a fost insclus pe o listă care prezintă cele 50 de fapte bune făcute în România în 2019. Recent, a fost descoperit inclusiv de polonezi care l-au invitat pe Dragoș Brașov să povestească despre minunea de sub pământ la un târg de turism industrial, specializat în saline și în mine. Planetariul este pregătit să primească turiști străini, multe dintre proiecte inclusiv cele interactive live fiind prezentate în mine în mai multe limbi străine: bulgară, turcă, poloneză, ebraică, engleză, franceză etc. Anul aceasta, Planetariul de la Slănic va aduce vizitatorilor un alt element de unicitate în Europa de Sud-Est și anume implementarea proiecțiilor 3 D 360 grade, care vor permite o imagine în profunzime de jur-împrejur și lansarea unui film cu proiecție 360 grade despre materia întunecată la care sunt asteptați inclusiv laureați ai Premiului Nobel. De asemenea, și-a propus să ofere cursuri legate de toate materiile din programa școlară, având în vedere că este un proiect versatil în care se poate proiecta 360 de grade orice fel de tip de informație, oferind senzația de imersie unică în România copiilor și elevilor participanți, ei putând astfel înțelege mai bine fenomenele lumii înconjurătoare.

Sorento - o bijuterie a Coastei Campania

     de Ioan Laslo

     Lumea este acum intr-o pauza. Nu face exceptie nici Campania, unde avioanele spre Napoli mai mult nu sunt, decat aterizeaza. Vor veni insa si vremuri mai bune si vom ajunge din nou la Sorento, adevarata bijuterie a zonei!

    Cei mai multi turisti care trec de Napoli spre Sorento isi doresc o vacanta relaxanta aici. Dar locatia este excelenta si pentru a lua vaporul spre I-la Capri si spre Sicilia sau, de ce nu?, masina spre Coasta Amalfi. Zona centrala a statiunii este departe de a fi linistita, insa exista si hoteluri mai retrase, unde puteti avea un sejur romantic in doi. Daca va cazati mai spre centru pregatiti si cardul, deoarece doamnele vor avea unde sa faca shopping, achizitionand lucruri de calitate la preturi piperate. Nu ratati insa peisajele absolut mirifice care va vor acapara de indata ce treceti de marele tunel. Pretutindeni, coasta arata splendid, iar Vezuviul care se profileaza dincolo de Golful Napoli vegheaza parca de la distanta. Cum vegheaza parca si celebrul Caruso, nascut la Napoli, dar care a decis sa-si petreaca sfarsitul vietii, interpretand cu patos "Torna a Sorriento". Slide show-ul este ilustrat cu aceasta bucata muzicala celebra, dar stiti cum e cu "drepturile de autor" astfel ca

Vizitați Pâltiniș, vizitați România!

de Catalin Popescu

 

Păltiniș are un farmec aparte care te cucerește. Este cea mai veche stațiune montană din România, este situată la altitudinea de 1442 m. Indiferent de sezon, in statiunea Păltiniș turiștii pot incerca experiențe nenumarate. Situată la numai 32 de kilometri de Sibiu, stațiunea se află in Munții Cindrel si este inconjurată de păduri dese de un farmec aparte. Dacă vă plac drumețiile si urcați pe Vârful Bătrana, veți avea parte de peisaje de poveste. Aerul proaspât și curat vă va insoti în drumetie. Dupa o zi petrecută pe munte vă puteți incălzi într-o pensiune sau la un foc de tabără, sau puteti degusta din preparatele tradiționale.Stațiunea Păltiniș oferă diverse posibilitați de distractie, atât pe timpul iernii câ și pe timpul verii. Au fost amenajate pârtii de schii cu grade de dificultate diferite, exista tunuri de zapada, nocturna, parc de distractie si pârtii de sanius.

Vizitați Pâltiniș, vizitați România!

Biserica Stavropoleos

de Ioan Laslo    Vizitarea Bisericii Manastirii Stavropoleos, situata in centrul vechi al Bucurestilor, in spatele Muzeului National de Istorie, a fost mereu o dorinta pentru mine. Desi am trecut prin zona de multe ori, am gasit mai greu o clipa de repaus pentru a intra. Dar, cand m-am decis sa renunt la altele si sa-i calc pragul, am fost pe deplin satisfacut.

  Bijuterie a stilului brancovenesc, biserica are monumentalitate, in pofida dimensiunilor ei reduse, iar curtea alaturata este o adevarata incantare. Este rezultatul celor 20 de ani de restaurare, finalizati in 2012, care i-au redat frumusetea de altadata. Am vizitat-o in plina iarna, admirandu-i frescele interioare si exterioare si icoanele imparatesti. 

     Biserica a fost gata in 1724, conform pisaniei in greceste si romaneste, fiind ctitorita de Ioanichie, cel care avea mai apoi sa fie ridicat la rang de mitropolit al Stavropolei, cu acceptul domnitorului fanariot Nicolae Mavrocordat si care isi are mormantul chiar aici.

     Redevenita manastire din 2008, locatia este perfecta pentru restauratorii de icoane, carti si obiecte liturgice, avand si o colectie de arta religioasa de o mare valoare.
    Trecatorul poate face un popas, fiind primit cu mare drag pentru a se reculege si a admira locatia.

Palatul Florescu-Ştirbey - Muzeul Oraşului Sinaia

 de Elena Trifan

Într-o zi de toamnă târzie am plecat într-o călătorie cu trenul de la Ploieşti la Sinaia. Soarele strălucea palid, singurele vieţuitoare, o turmă de oi albe la păscut. Copaci cu frunze galben-arămii sau arse de suflul toamnei. Nemiloasa toamnă a supt din arbori verdele plin de viaţă, le-a ars sufletul şi i-a lăsat goi în bătaia vântului şi a viscolului ce au să vină. Sufletul ei de zgură se teme de lumină şi căldură. Să fie oare o fiinţă atât de iubitoare de uscăciune? Vrea viaţă ascunsă în trunchiuri dorminde asemenea ursului în vizuină? Copacii au acumulat oare hrană destulă din belşugul verii? Din pădurea suferindă se mai înălţa doar câte un copac de un galben ruginit. Pe măsură ce trenul urca stâncile sure îşi arătau chipul trist. Soarele lucea anemic, fără să aducă în natură niciun zâmbet. 

Cu cât înaintam, chipul pădurii se tot întuneca. La Comarnic copacii nu mai sunt prăfuiţi de albul cenuşiu al Fabricii de Ciment; un câştig pentru sănătatea naturii şi a oamenilor, dar o pierdere pentru dezvoltarea localităţii şi a ţării întregi. Din loc în loc pâlcuri verzi de conifere spărgeau monotonia peisajului, creând mici oaze de viaţă plăpândă. Prahova cu străluciri argintii curgea limpede şi sârguincios la vale. În tren a început să se simtă aerul rece şi curat de munte. Cromatica pădurii devenea tot mai tristă. Peisajul era luminat doar de albul mestecenilor şi de strălucirea firavă a soarelui. Stâncile au devenit tot mai abrupte, cerul albastru cu nori cenuşii părea tot mai aproape, pădurile de foioase tot mai suferinde.

În Sinaia pădurea şi-a pierdut total chipul pastelat. Pe muntele opus gării se zăreau doar câţiva arbori de conifere verzi, fără a face viaţa să pulseze. În păduricea din faţa gării singura impresie de viaţă era dată de iedera care se căţăra pe copaci. Oraşul nu mai este plin de viaţa de odinioară. Pe muntele din spatele Hotelului Montana crestele erau acoperite de zăpadă şi se pierdeau în alburiul cerului. Din frumuseţea cromatică a toamnei se mai păstra doar chipul divers colorat în galben, alb, grena al crizantemelor de pe rondul din mijlocul străzilor ce se intersectează în centrul oraşului. În jurul prânzului soarele a devenit mai generos şi şi-a revărsat peste oraş lumina lui aurie, o bucurie pentru oameni, plante şi păsări. Un stol de porumbei zbura fâlfâind vesel din aripi, încercând parcă să se sincronizeze în mişcarea lor circulară cu forma rondului de flori. Soarele a dispărut repede şi ei şi-au încetat zborul.

O atracţie nouă pentru localnici şi pentru turişti o constituie Muzeul Oraşului Sinaia amenajat în Palatul Florescu-Ştirbey de pe Bulevardul Carol, nr. 28, cea mai veche clădire cu valoare arhitecturală a oraşului, inaugurat în anul 2015. Palatul Florescu-Ştirbey a fost construit în anii 1874-1875, fiind reşedinţa de vară a prinţesei Alina Ştirbey, fiica domnitorului Barbu Dimitrie Ştirbey, şi a soţului acesteia, generalul Ioan Emanuel Florescu. Palatul este construit din piatră, în stil romantic german, după proiectul arhitectului olandez Josef Iacob Schieffelleers.

În cele 13 săli ale sale de la parter şi de la subsol, muzeul şi-a propus să prezinte o sinteză a vieţii materiale şi spirituale a oraşului Sinaia, atât diacronic, cât şi sincronic, prin intermediul planşelor, hărţilor, tablourilor, machetelor, fotografiilor şi al diverselor obiecte de mobilier, de vestimentaţie sau specifice anumitor domenii de activitate. Astfel, la parter, trecut şi prezent stau faţă în faţă. În holul din mijloc sunt expuse planşe care prezintă istoria oraşului Sinaia, documente, obiecte de cult religios etc. În partea stângă se află Camera aristocratică, elegantă şi rafinată unde pot fi admirate costume de epocă, obiecte de mobilier, tabloul prinţului Dimitrie Ghica. În partea dreaptă se află imagini ale oraşului Sinaia în comunism.

Pe o scară de lemn poţi coborî pe trepte de istorie şi să faci cunoştinţă cu aspecte din trecutul oraşului: arborele genealogic al familiei Ştirbey, statuia generalului Ioan Emanuel Florescu, tabloul regelui Mihai I al României, trenul Venice Simplon Orient, Poiana Stânii Regale, Stâncile Franz Joseph, reproducere la scară a basoreliefului comemorativ montat la Stâncile lui Franz Joseph, vizitele Ducilor: Vladimir Alexandrovici al Rusiei, Alfred de Saxa-Coburg şi Gotha, Boris Vladimirovici al Rusiei, a Arhiducelui moştenitor Franz Ferdinand al Austro-Ungariei. De asemenea, poţi întâlni informaţii despre Cercetaşii României, primarii şi cetăţenii de onoare ai oraşului, personalităţi, oraşe înfrăţite cu Sinaia, Salvamont, sporturile de iarnă.

Două camere sunt dedicate Parcului Natural Bucegi, unde pe lângă macheta acestuia, sunt oferite şi informaţii teoretice despre el, floră, faună, păşunat. Piatra rece a pereţilor prinde viaţă printr-o impresionantă expoziţie de fotografii cu orhidee şi una cu trofee cinegetice. Nu există colţişor al muzeului care să nu fi fost valorificat, când ieşi dintr-o sală şi crezi că vizita s-a terminat, un alt spaţiu îţi oferă noi şi noi surprize. Obiectele obţinute prin strădania localnicilor au fost plasate cu inteligenţă şi bun gust, cu respect pentru mediul ambiant şi istoria lui, pentru un oraş nobiliar, emblematic pentru profilul geografic şi spiritual al poporului român. 

Ne-am întors spre casă la ora asfinţitului. El, regele Universului în zilele de vară, părea o simplă fiinţă bolnavă ce se lupta din răsputeri cu marea de petrol a cerului pentru a-şi arăta chipul plăpând ce încerca să-şi concentreze strălucirea într-un ochi incandescent ce părea mai degrabă coama dezordonată a unui leu. Era incapabil să ardă, să îşi arate măreţia cromatică. Treptat a început să prindă putere, să îşi mărească chipul difuz, să îmbrace atmosfera din tren în lumini şi umbre şi să trimită o vagă lumină aurie peste muntele advers. Pe măsură ce ne apropiam de Ploieşti, când ne aşteptam mai puţin privirile ne-au fost captivate de un senzaţional spectacol de culori al cerului. Soarele îşi arăta măiestria. O pată de un galben intens în centrul căreia se afla un ochi alb se profila la orizont. Dungi mov-vineţiu, galben şi roşcat alternau paralel cu ea.