Desi vremea la Napoli nu a fost cea mai grozavă, vântul făcându-si de cap, ne-am hotărât totusi sa vizitam Insula Capri. Ideea a fost bună in pofida faptului ca era sa nu mai avem cu ce ne intoarce spre Napoli (cum nu e plin sezon, circula putine ambarcațiuni dintr-o parte in alta).
Puțini stiu ca această insula, situată la câțiva km de Napoli, a devenit celebra în timpul Împăratului Tiberius. Acesta si-a construit aici reședința (actuala villa Jovis) si nu a mai plecat la Roma. A condus 10 ani imperiul din vila sa cocoțata pe stânci. Cum a fost posibil asta? Cum sa conduci lumea intr-o vreme fără mijloace moderne de comunicare? Ei bine! Când ai la dispoziție un sistem birocratic cum era cel roman orice era posibil. De la Capri la Roma mesajele ajungeau în 24 de ore. Dinspre insula erau transmise mesaje codate, prin intermediul unui far, înspre Sorrento. Desi situl arheologic era inchis astazi, am reușit sa ne strecuram înăuntru si sa facem cateva poze, inclusiv locului unde fusese instalat vechiul far. Mesajele erau preluate și trimise spre senatul de la Roma. În ciuda educației alese, Tiberius a fost dictator fără scrupule. Reședința sa era un loc special proiectat pentru plăcere. Condamnabil nu e hedonismul in care a ales sa-si trăiască viața, ci felul în care a inclus în povestea aceasta copii și alte ființe nevinovate. Cei care nu se supuneau dorințelor împăratului se spuneau legilor gravitației, de pe țărmul stancos al insulei. Plimbându-mă printre ruine ma gândeam la viata împăratului Tiberius, care a fost contemporana cu cea a lui Isus. Primul avea o lume intreaga la picioare. Dupa 2000 de ani, ilustru anonim, la vremea aceea, Isus este cel care are o lume întreaga la picioare.
Dacă ajungeți în zona, insula Capri nu trebuie ratată. Străduțele, înguste cat ai deschide brațele, serpuiesc printre vilele și grădinile de citrice. Locul este mult mai alb si mai salubru decat tot ce am vazut in ultimele 3 zile. Restaurantele și cafenelele sunt la tot pasul, iar vinul ireal de bun.
