Bierica Arbore sau cum arhitectura moldovenească îmbină influențele orientale cu cele occidentale

de Claudiu Padurean
Unul dintre cele mai spectaculoase monumente de arhitectură moldovenească este Biserica Arbore. Acest lăcaș de cult îmbină tradiția bizantină a lăcașurilor de cult cu influențele occidentale, filtrate de Polonia catolică. Ea a fost ridicată de hatmanul Luca Arbore, comandantul armatei Moldovei în timpul voievodului Ștefan cel Mare, declarat sfânt de către Biserica Ortodoxă Română. Din anul 1993, această biserică face parte din patrimoniul UNESCO.
Ctitorul acestei biserici, Luca Arbore, făcea parte din înalta aristocrație a Moldovei. Tatăl său fusese comandantul Cetății Neamț. Din anul 1486, Luca Arbore a devenit comandantul garnizoanei din capitala Moldovei, Suceava, și unul dintre oamenii de încredere ai lui Ștefan cel Mare, apoi a primit rangul de hatman, adică de comandant al armatei principatului. El și-a păstrat poziția de comandant și sub domnia fiului lui Ștefan cel Mare, Bogdan cel Orb. Apoi, a devenit regent al Moldovei în prima perioadă a domniei nepotului lui Ștefan cel Mare, Ștefăniță Vodă. Mai târziu, însă, Ștefăniță Vodă l-a ucis pe Luca Arbore, împreună cu fiii acestuia, Toader și Nichita, pe care i-a acuzat de trădare. Amintirea acestora este păstrată de vechea biserică ridicată în satul Arbore. Inițial, a fost o întreagă reședință aristocratică, din care nu a mai rămas decât biserica. Aceasta a fost construită pe ruinele unui schit ortodox anterior. Lucrările de construire au

Aflii mai multe aici!

Câlnic – de la cetate nobiliară la biserică-cetate

de Claudiu Padurean
Una dintre cele mai interesante cetăți-biserici din sudul Transilvaniei este cea de la Câlnic. Este vorba de una dintre fortificațiile ridicate de sași în sudul Transilvaniei. Prima atestare documentară a cetății de la Câlnic datează din anul 1267. Este vorba de faptul că unul dintre greavii, adică dintre conducătorii comunității săsești, Chyl de Kelling, începuse ridicarea unui donjon, care servea drept turn-locuință. Donjonul a fost terminat în anul 1272. Construcția, mărită și întărită, rezistă și azi, cunoscută sub numele de Turnul Siegfried.

 Lângă acest turn medieval a fost ridicată și biserica, inițial romano-catolică, apoi evanghelică lutherană care servea atât familia nobiliară a greavilor de Kelling, cât și comunitatea. Inițial, turnul-locuință avea o înălțime de 14 metri. Ulterior, construcția a fost înălțată până la 20 de metri, iar într-o fază ulterioară, constructorii sași i-au adăugat și un acoperiș în pantă, cu înălțimea de șapte metri. Despre o cetate în adevăratul sens al cuvântului putem să vorbim doar după ce greavii de Câlnic, care cumpăraseră, între timp, și alte domenii, precum Blaj, Cut sau Vingard, au decis să înconjoare spațiul din jurul donjonului și al bisericii cu un zid de cetate. Este vorba de un zid de calcar, piatră de râu și cărămidă, înalt de șapte metri. Acest zid avea un turn de poartă. Pentru a face mai dificil accesul potențialilor năvălitori în incinta cetății, constructorii sași au amenajat o barbacană, adică un tunel fortificat de acces, care putea fi utilizat de apărătorii cetății. De asemenea, mai există și un al doilea turn de apărare. Prima incintă a

Afla mai multe aici!

Mănăstirea Moldovița, cea mai frumoasă ctitorie a lui Petru Rareș

de Claudiu Padurean
Una dintre cele mai frumoase mănăstiri din Europa este rodul cooperării meșterilor din Moldova și din Transilvania, din perioada principelui Petru Rareș, voievodul Moldovei, care deținea feude importante și în Transilvania. Mănăstirea Moldovița este una dintre cele mai sunlime expresii ale goticului moldovenesc. În zona Moldovița, un prim lăcaș de cult a fost ridicat pe vremea voievodului Alexandru cel Bun, în primii ani ai secolului al XV-lea. Însă acest lăcaș de cult a fost distrus, iar în anul 1532, voievodul Petru Rareș a decis să înceapă ridicarea unei noi mănăstiri, cu hramul Buna Vestire.
Mănăstirea îmbină elemente gotice și bizantine, iar la ridicarea ei au participat meșteri pietrari din Transilvania, probabil din Bistrița. Biserica are un plan tilobat, în formă de cruce bizantină. Ea dispune de un pridvor deschis, apoi urmează pronaosul, deasupra căruia se înalță o calotă susținută de opt arcuri întretăiate. Încăperea este iluminată de patru ferestre. Urmează camera mortuară, unde se află mormintele unor persoanlități, precum episcopul Efrem al Rădăuților, iar deasupra camerei mormintelor se află o încăpere secretă, tainița. Apoi, vizitatorii intră în naos, deasupra căruia se înalță o turlă, cu formă circulară pe interior și octogonală pe exterior, iar la final urmează încăperea altarului, despărțită de naos cu un iconostas bogat ornamentat. Biserica a fost pictată în anul 1537, de către cel mai

Afla mai multe aici!

"Catedrala de lemn” de la Budești – Josani

de Claudiu Padurean
Biserica de la Budești Josani este o mostră magnifică a sintezei culturale greco-catolice din Maramureș. Lăcașul de cult îmbină tradiții orientale și occidentale, într-o armonie perfectă. Practic, este vorba de cea mai mare biserică de lemn dintre cele aflate în patrimoniul UNESCO. Biserica a fost ridicată în anul 1643, pe o colină care domină satul. Localitatea a fost atestată în anul 1361, atunci când făcea parte dintr-un cnezat românesc, atestat printr-o diplomă emisă de regele Ludovic de Anjou. Prosperitatea de care se bucurau localnicii le-a permis acestora să finanțeze această construcție deosebit de impozantă. Lungimea bisericii este de 18 metri, lățimea de 8 metri, iar înălțimea turnului este de 26 de metri.

Planul bisericii este dreptunghiular, cu absida altarului poligonală. Spațiul altarului este acoperit de o semicalotă, naosul are o boltă semicilindrică, iar pronaosul susține, cu grinzile sale masive, turnul – clopotniță. Fleșa turnului este înconjurată de alte patru turnulețe, un element arhitectural unic printre bisericile de lemn din Maramureș.
În interior sunt păstrate zalele lui Pintea Viteazul, unul dintre legendarii haiduci ai Maramureșului, un adevărat Robin Hood pentru români. Pintea Viteazul a murit în timpul Războiului Curuților, în anul 1703.Pictura murală a fost realizată în două etape principale. Prima a fost executată în anul 1762, de către un artist cu origini poloneze, Alexandru Poneholschi. Sunt remarcabile picturile cu Isus înconjurat de cei 12 apostoli sau cea cu Isus arhiereu, încadrat de Fecioara Maria și Sfântul Ioan Botezătorul. Scenele pictate sunt despărțite de dungi colorate. Absida altarului a fost pictată în anul 1812 de către artistul Ianoș Opriș. Aceste picturi au fost realizate în manieră barocă. Este superbă icoana ”Încoronarea Mariei”. Cele două părți ale culturii ilustrează perfect modul în care curentele artistice occidentale, receptate prin intermediul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, au transformat vechile canoane ale artei bizantine. În interiorul bisericii este păstrată și o valoroasă colecție de icoane pe sticlă, unele dintre ele provenite din biserici mult mai vechi.

Afla mai multe pe  http://unescoinromania.ro/ !