Butrint sau locul de care albanezii au de ce sa fie mandri

de Ioan Laslo
     Ca si alti turisti, am avut ceva strangere de inima cand am pasit pentru prima data pe tarmul albanez. Ma asteptam sa gasesc o tara saracacioasa cu o educatie minimala. Apoi am realizat cat de plini de prejudecati suntem noi, oamenii. Pentru ca am ajuns in portul Saranda , care s-a dovedit a fi o statiune moderna, cu hoteluri de calitate si o faleza splendida. Inca din port am fost tentati de gazdele noastre cu o excursie la site-ul arheologic Butrint, iar optiunea pentru aceasta s-a dovedit a fi extrem de fericita. Am pasit prin locuri incarcate de istorie, in care grecii, romanii, venetienii si mai apoi turcii si-au lasat amprenta i mod decisiv. Primele sapaturi au fost facute aici de italianul Luigi Ugolini inca din 1928, iar apoi arheologi germani, englezi si americani(desigur alaturi de cei albanezi) si-au dat mana pentru a scoate la lumina adevarate

Perithia, "satul fantoma" din I-la Corfu

de Ioan Laslo
       Vechea Perithia este parca un loc uitat de timp si incremenit in eternitate. Locatia sa, la picioarele celui mai inalt munte de pe insula, Pantokrator, era menita a-i apara pe localnici de atacurile piratilor veniti pe mare. De aici puteau vedea tot ce misca in port, fara a fi la randul lor vazuti. Azi vegheaza doar serpii (prezenti mai peste tot la soare pe pietrele insorite), dar in vremurile sale de glorie localitatea numara peste 2000 de locuitori. Acum casele sunt parasite, doar cateva taverne primind turistii care se aventureaza pana aici. Cei mai multi sunt in cautarea fantomelor din povestile preferate ale localnicilor de altadata. Mai mult, toate casele sunt de vanzare, iar preturile nu sunt neaparat prohibitive. Doua dintre ele au fost deja renovate de un englez si un suedez, aratand parca asa cum obisnuisera locurile prin Evul Mediu. Dar statul grec face tot posibilul sa readuca la viata acest loc devenit intre timp site protejat de Comunitatea Europeana. Este o oaza de liniste aflata la doar cativa kilometri de Acharavi, Roda si frumosul Sidari. Merita o vizita si, neaparat trebuie servit cel mai bun tzatziki la Taverna Capricorn, unde sunteti asteptati de o romanca inimoasa.

Costești – Cetățuie: prima reședință regală a Daciei

de Claudiu Padurean
      Una dintre cele mai importante cetăți din istoria regatului dac este cea de la Costești – Cetățuie. Unii istorici cred că aici s-ar fi aflat prima reședință regală, în adevăratul sens al cuvântului, folosită de monarhii daci. Cetatea a fost ridicată în secolul I î. Ch., iar după ce capitala Daciei a fost mutată la Sarmisegetuza, cetatea de la Costești – Cetățuie a preluat rolul de cel mai important element strategic din sistemul defensiv care proteja noua capitală.

      Fortificația este ridicată pe Apa Grădiștei. Platoul superior al dealului pe care este ridicată fortificația are altitudinea de 514 metri. Cetatea proteja și așezarea civilă de la poalele dealului, ai cărei locuitori puteau săse refugieze în interiorul fortificației, în caz de pericol. Sistemul defensiv cuprindea mai multe elemente.

Afla mai multe aici!

Câlnic – de la cetate nobiliară la biserică-cetate

de Claudiu Padurean
Una dintre cele mai interesante cetăți-biserici din sudul Transilvaniei este cea de la Câlnic. Este vorba de una dintre fortificațiile ridicate de sași în sudul Transilvaniei. Prima atestare documentară a cetății de la Câlnic datează din anul 1267. Este vorba de faptul că unul dintre greavii, adică dintre conducătorii comunității săsești, Chyl de Kelling, începuse ridicarea unui donjon, care servea drept turn-locuință. Donjonul a fost terminat în anul 1272. Construcția, mărită și întărită, rezistă și azi, cunoscută sub numele de Turnul Siegfried.

 Lângă acest turn medieval a fost ridicată și biserica, inițial romano-catolică, apoi evanghelică lutherană care servea atât familia nobiliară a greavilor de Kelling, cât și comunitatea. Inițial, turnul-locuință avea o înălțime de 14 metri. Ulterior, construcția a fost înălțată până la 20 de metri, iar într-o fază ulterioară, constructorii sași i-au adăugat și un acoperiș în pantă, cu înălțimea de șapte metri. Despre o cetate în adevăratul sens al cuvântului putem să vorbim doar după ce greavii de Câlnic, care cumpăraseră, între timp, și alte domenii, precum Blaj, Cut sau Vingard, au decis să înconjoare spațiul din jurul donjonului și al bisericii cu un zid de cetate. Este vorba de un zid de calcar, piatră de râu și cărămidă, înalt de șapte metri. Acest zid avea un turn de poartă. Pentru a face mai dificil accesul potențialilor năvălitori în incinta cetății, constructorii sași au amenajat o barbacană, adică un tunel fortificat de acces, care putea fi utilizat de apărătorii cetății. De asemenea, mai există și un al doilea turn de apărare. Prima incintă a

Afla mai multe aici!