de Claudiu Padurean
Una dintre cele mai frumoase stațiuni din România este Borsecul. Însă, în urmă cu câțiva ani, soarta acestei stațiuni părea să fie pecetluită. Borsecul rămăsese fără dotările necesare pentru a-i deservi pe turiști, activitățile industriale de tipul exploatărilor de travertine fuseseră închise, iar cele mai multe dintre unitățile turistice, prinse în vârtejul revendicărilor și retrocedărilor, erau lăsate în paragină, potrivit RomaniaLibera.ro.
Zeci de vile și de cabane, cu o arhitectură superbă, construite în perioada Imperiului Austro-Ungar și în cea a Regatului României, se degradau rapid, pentru că nimeni nu știe cine este, de fapt, proprietarul lor și cine ar trebui să investească pentru conservarea lor. În aceste condiții, Borsecul părea să devină un sat de munte, unde singura activitate viabilă este îmbutelierea apelor minerale. Însă, în ultimii ani, lucrurile s-au schimbat radical. Orășelul din Carpații Orientali a reușit să își revină cu ajutorul unor investiții de o valoare relativ mică, dar care au stimulat renașterea turismului.
Una dintre cele mai frumoase stațiuni din România este Borsecul. Însă, în urmă cu câțiva ani, soarta acestei stațiuni părea să fie pecetluită. Borsecul rămăsese fără dotările necesare pentru a-i deservi pe turiști, activitățile industriale de tipul exploatărilor de travertine fuseseră închise, iar cele mai multe dintre unitățile turistice, prinse în vârtejul revendicărilor și retrocedărilor, erau lăsate în paragină, potrivit RomaniaLibera.ro.
Zeci de vile și de cabane, cu o arhitectură superbă, construite în perioada Imperiului Austro-Ungar și în cea a Regatului României, se degradau rapid, pentru că nimeni nu știe cine este, de fapt, proprietarul lor și cine ar trebui să investească pentru conservarea lor. În aceste condiții, Borsecul părea să devină un sat de munte, unde singura activitate viabilă este îmbutelierea apelor minerale. Însă, în ultimii ani, lucrurile s-au schimbat radical. Orășelul din Carpații Orientali a reușit să își revină cu ajutorul unor investiții de o valoare relativ mică, dar care au stimulat renașterea turismului.
”În secolul al XIX-lea au fost create niște băi, care puneau în valoare
potențialul curativ al apelor minerale. Se numeau Băile O-Saros sau
Băile cu Nămol, deoarece exista și nămol cu rol benefic în tratarea
anumitor afecțiuni. În anii 1950, însă, aceste băi au fost închise. Noi
am reușit să reconstruim băile, cu respectarea arhitecturii inițiale.
Acum, în acest complex de tip wellness avem un bazin cu apă minerală
rece, cu o temperatură de 11 grade Celsius, un
Afla mai multe aici!
Nu pot decât să mă bucur nespus de mult de această știre! În urmă cu câțiva ani, pașii mi-au fost purtați pe la Borsec cu ocazia unor drumuri prin zonă. Ceea ce am văzut atunci (necunoscând stațiunea din vremea ei de glorie, acela fiind primul meu contact cu aceasta) mi-a provocat un sentimentsentiment de tristețe și de gol în stomac, gândindu-mă că uite, încă o bogăție a țării și implicit a noastră, ca nație, s-a dus pe apa sâmbetei (cum se spune). Acum, că am citit vestea cea bună, chiar dacă nu am ceva treabă în zonă, am să-mi fac drum pe-acolo, și nu doar în trecere, ci de data aceasta în calitate de turist! Bravo! Uite că se poate (când se vrea)...
RăspundețiȘtergere