Ziua națională a culturii române a fost stabilita mult mai târziu decât ar fi meritat dată fiind bogăția sa pe toate nivelurile și a reprezentanților ei de seamă care au excelat atât în țară cât și în străinătate, câteodată făcând chiar mari valuri, primind un grad de acceptare de seamă, mulți dintre ei naturalizați în țările unde s-au stabilit, au muncit și au creat pentru că, de ce să nu recunoaștem? Nimeni nu este profet în țara lui.
Ziua națională a României a fost stabilită în urma cu doar 11 ani iar anul acesta este la a zecea ediție. Cultura română se sărbătorește pe data de 15 ianuarie, dată la care îl sărbătorim și pe Mihai Eminescu, poetul național al României, data de 15 ianuarie fiind data de naștere, aproximativă a acestuia. Acest lucru este absolut normal și se încadrează în tendința zilelor culturii și în alte tari, în Portugalia Ziua națională a culturii coincide cu nașterea lui Luis de Camoes, cea mai marcantă personalitate a literaturii portugheze iar în Spania ziua culturii naționale corespunde cu moartea lui Miguel de Cervantes, unul dintre cei mai importanți scriitori la nivel internațional. Mihai Eminescu este unul dintre reprezentanții cei mai de seamă a curentului literar al romantismului în România dar și în lume.
În cele ce urmează voi face o scurtă trecere în revistă a celor mai importanți oameni de cultură români.
Dat fiind că primul și cel mai de seamănă prezentat anterior este un om de litere, poet, prozator, jurnalist etc voi continua în același domeniu. În lumea poetică dintr-un punct de vedere strict personal cei mai apropiați de geniul lui Eminescu sunt George Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi și Nichita Stănescu. Nichita Stănescu este poetul cu care am reușit să creez o legătură personală într-un mod fortuit, arbitrar. Fiind eleva a liceului Nichita Stănescu din București am participat la un concurs radiofonic în Ploieștiului său unde am reușit să mă evidențiez pozitiv sat fiind faptul că pe lângă detalii din viața sa personală m-am familiarizat cu opera sa. Avem și poeți dintre cei de os nobil, din neamurile care au domnit pe acest pământ românesc și aici o amintesc pe Martha Bibescu, naturalizată în Franța dar care nu a pierdut niciodată din vedere "românitatea sa" sau legătură cu Palatul de la Mogoșoaia pe care l-a salvat de la o moarte lentă.
În ceea ce privește literatura aceasta are multe ramificații și nu pretind ca într-un articol să cuprind sutele de ani de la Dimitrie Cantemir încoace.
Continuăm cu proza și dramaturgia, dintre scriitori mei preferați îi por menționa în ordine aleatorie pe Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Marin Preda, Camil Petrescu și Liviu Rebreanu. Deși nuvelistica și proza lungă romanul, este plină de opere ca niște nestemate trebuie să recunosc că românul meu de căpătâi a fost "Pădurea Spânzuraților" din mi multe motive cel principal fiind că sunt o romantică incurabilă iar mai apoi o patrioată din aceia care nu se îmbracă cu masca patriotismului de 1 Decembrie cu o ramă personalizată de pe Facebook, sunt dintre românii aceia patrioți tot anul. Trebuie sa recunosc c a am citit Pădurea Spânzuraților de minim trei ori în perioada liceului, am plâns de fiecare dată, de fiecare dată așteptăm un sfârșit fericit, acel sfârșit fericit pe care îl merită toate poveștile de dragoste.
De la proză trecem un pic și prin dramaturgie, înainte de Eugen Ionesco cu al său "teatru al absurdului" (Scaunele) a fost Ion Luca Caragiale și mai nimeni altcineva care să iasă indubitabil în față cu ceva nou, romanul din Regat (Moldova și Țara Românească) este parcă blocat în condeiul lui Caragiale.
În continuare voi menționa și o lume pe care din păcate nu o cunosc la fel de bine cum mi-ar plăcea, lumea filozofiei, aici trebuie menționat Emil Cioran, Mircea Eliade, care de asemeni a scris și "Istoria religiilor", o carte de căpătâi pentru fiecare bibliotecă la nivel internațional, Gabriel Liiceanu ca re momentan conduce una dintre editurile cele mai importante din România, editura Humanitas, de unde are acces la modul în care se formează o națiune drum, cum se șlefuiesc oamenii ca diamantele, mă rog, cei care citesc. Vorbind de editura Humanitas mi-am adus aminte și de istoricii Neagu Djuvara și Lucian Boia.
După cum vedeți literatura română este extrem de vastă și merită ca din când în când să mai aruncați o ochiadă din când în când printre autorii străini pe care îi citiți. La categoria autorilor contemporani voi menționa și numele Herta Muller și Mircea Cărtărescu, prima deja având un premiu Nobel pentru literatură datorită scrierilor despre viața în epoca comunistă cu tot ce presupunea ea, frică, paranoia, lipsuri samd iar cel de-al doilea, Cărtărescu, propus pentru premiul Nobel în 2020, unul dintre favoriți, nu a câștigat însă se află printre candidați și anul acesta.
În domeniul muzical voi menționa în primul rand pe George Enescu (Rapsodia Română) și Ciprian Porumbescu (Balada, muzica pentru imnurile multor națiuni) ambii extrem de talentați, compozitori de succes, primul și un mare violonist, cel de-al doilea faimos și pentru înzestrarea sa de compozitor chiar de la o vârstă precoce și deopotrivă pentru destinul său tragic, murind la vârsta de doar 30 de ani. Tot la acest capitol avem dirijori celebri precum Sergiu Celibidachi, instrumentiști și interpreți, voci de seamă precum Angela Gheorghiu.
In epoca contemporană s-a dezvoltat foarte mult și teatrul, teatrul de operetă, opera și baletul iar cinematografia română a devenit din ce în ce mai autentică, mai realistă. Majoritatea actorilor de teatru, prin versatilitatea lor se regăsesc și în seriale de televiziune și în proiecte cinematografice precum "3 luni, 4 săptămâni și două zile" regizat de talentatul Cristian Mungiu. Ne putem lauda chiar cu actori, scenariști și regizori care și-au găsit un loc și și-au creat un nume în producțiile occidentale.
Tot la capitolul cultură intră și artele plastice precum pictura și sculptura. Pictura românească nu s-a făcut mult remarcată în afara țării însă în țară cei mai importanți pictori sunt Nicolae Toniza, Camil Ressu, Theodor Pallady, Ștefan Luchian și Theodor Amann. La capitolul sculptură însă avem un reprezentant de seamă, unic, un artist care iese din tipar, un artist universal și anume Constantin Brâncuși. Are foarte multe sculpturi de renume mondial însă cele mai dragi nouă, sunt cele pe care maestrul însuși le-a făcut cadou orașului său natal, Târgu Jiu, acestea fiind "Masa Tăcerii", "Poarta sărutului" și "Coloana Infinitului".
Am speranța ca in urma acestui articol neînsemnat, în care prea puțin am putut transmite, să primiți un imbold de a cunoaște mai bine România și cultura sa, să ne prețuim valorile indiferent de domeniul în care activează, să fim mândri de noi și precum spunea Eminescu mereu în momentul în care saluta "Trăiască nația!".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu