Am plecat spre Alba-Iulia cu mari aștepări, fiindcă, în ultimul timp, am citit sau auzit numai lucruri bune despre acest „diamant șlefuit din inima țării”. Așa scria cineva și mi s-a părut puțin exagerat, dar acolo mi-am dat seama că nu e deloc așa. Nu numai că așteptările mele au fost împlinite, dar și depășite. O dovadă în plus că e adevărată vorba „omul sfințește locul”.
Hotelul
De fapt nu e un hotel, ci o pensiune aflată la câțiva kilometri de Alba-Iulia. Se numește Drumul dragostei și e un loc drăguț, curat, cu o curte plină de verdeață. Fiecare cameră are o mică terasă unde poți sta să te relaxezi (dacă te lasă vecinii :)). Are și o piscină care arată OK, n-am folosit-o, așa că nu pot emite o opinie despre asta. Mâncarea e gustoasă, deși cam scumpă, după părerea mea, iar meniul destul de sărăcăcios. Un mare dezavantaj e că nu poți servi micul dejun, nici măcar o cafea, înainte de ora 10. Și cum ești in the middle of nowhere, la marginea lanului de porumb, nu ai decât să aștepți să se facă ora la care se trezesc gazdele sau să pleci în drumul tău. Nu am vrut să așteptăm, așa că
Afla mai multe aici !
