Dacă ajungi în Anvers, iar pașii te conduc spre Catedrala Notre-Dame, vei observa, la câțiva metri în fața ei, un grup statuar inedit: o sculptură din marmură albă, reprezentând un băiețel care își strânge în brațe prietenul necuvântător, pavajul servindu-le drept pătură. Nu este o întâmplare faptul că sculptura se află chiar în fața Catedralei: artistul Batist Vermeulen („Tist”) a imortalizat scena bazându-se pe narațiunea din romanul „Un câine din Flandra”, scris în 1872 de Maria Louise Ramée, o autoare engleză celebră sub pseudonimul Ouida.
Povestea tristă a celor doi protagoniști (băiețelul orfan Nello și cățelul său Patrasche) se derulează pe străzile acestui oraș. Într-una din zile, în timp ce vindea lapte, Nello găsește un cățel rănit și începe să îl îngrijească; îi pune numele Patrasche și din acel moment devin nedespărțiți. Fiind orfan și locuind doar cu bunicul său, pentru a câștiga câțiva bănuți, Nello hotărăște să participe la un concurs și pentru a-și realiza visul, acela de a admira operele lui Rubens din interiorul Catedralei Notre-Dame (accesibilă doar cu plata unei taxe de intrare). Din păcate, Nello nu câștigă concursul, locul întâi fiind ocupat de un alt băiat, cu mai puțin talent, dar cu influență. Pentru ca soarta să îi fie și mai potrivnică, bunicul său moare într-un accident, iar Nello este nevoit să se adăpostească cu Patrasche în Catedrală, după ce și-au pierdut casa. Este fericit că în sfârșit poate admira operele lui Rubens, dar, a doua zi dimineața, cei doi sunt găsiți morți de frig.
Acesta este motivul pentru care lucrarea s-a născut chiar în fața Catedralei, pentru ca cei doi să își găsească odihna veșnică într-o dulce îmbrățișare, chiar în fața locului atât de mult visat de micuțul Nello. O sculptură care impresionează prin legătura puternică de prietenie care se naște între un copil și un câine, dar care tulbură privitorul atunci când află povestea sfâșietoare din spatele ei.
