După ce admirăm îndelung statuile dăltuite de Bernini, pe Podul istoric de pe vremea lui Hadrian, de-i zice Sant Angelo, la câteva minute de promenada pe malul Tibrului, găsim Muzeul Napoleonian.
Vizavi de Curtea Supremă (peste drumul de ape), la capatul podului Umberto I, se intră în Palatul Primoli, unde regresăm temporal, spre a cunoaște istoria dinastiei Bonaparte.
Palatul chiar a fost locuit de familia contelui Pietro Primoli, care a intrat în familie prin căsătoria cu Carlota Bonaparte, trăind anterior în proximitatea altor bonapartiste celebre: Matilde și Julia.
Puține sunt în vreme personaje care să fi influențat într-atât masa artiștilor (pictori, sculptori, graficieni, arhitecți, muzicieni), dar și politicieni, scriitori ori filozofi și istorici, precum marele Împărat, cel care dă Franței primul imperiu și o pune în secolul lui pe podiumul forțelor de temut ale umanității.
Avem la îndemână istoria familiei lui Napoleon, prin tablourile membrilor de vază, cu numele italice în galerii: Giuseppe (Joseph), Luiggi (Louis), Girolamo, Napoleone Luigi Bonaparte (Louis al II-lea), dar și pe Francesco – Il Re di Roma (Napoleon al II-lea).
Doamnele familiei sunt și ele prezente, prin reprezentări, obiecte personale, rochiile de gală, spicuiesc ceva nume: Caterina de Westfallia, Carlotta și Isabella Bonaparte, Maria Luisa de Austria și Josephine, Paolina sau Elisa Bonaparte.
O serie de obiecte personale dau un farmec aparte – de la o tabacheră cu monogramă, serviciul de cafea sau ceai, candelabre ale căror lumânări ardeau pe-atunci susținute de zeități, bijuterii personalizate cu miniaturi ale celor din marea familie etc.
În colecța obiectelor de artă decorativă își fac simțită prezența multe busturi marmorate, porțelanuri sau bronzuri valoroase, iar pentru pasionații de istorie, prin prisma adevărului a ceea ce s-a întâmplat pe fronturile marilor bătălii, sunt expuse inclusiv unele dintre acestea, în format mare.
Ni se perindă privirii colecția de arme (unele fiind capturi de război), costume de reprezentare, chipiuri, mobilierul regal, toate sunt prinse în inventarul camerelor tematice - care urmăresc evoluția în timp a perioadelor istorice: Primul și al II-lea Imperiu, perioada Regelui Romanilor, camera Paolinei, cea a Republicii romane, a Republicii Napolitane, dar și cele dedicate familiilor care au locuit în palat.
Am identificat și sonetul alegoric de la nunta Principesei Paolina (de Guastalla), sora lui Napoleon, cu principele Camilo Borghese, facut de Lucreția – Maria Letizia Ramolino (..tot mama, săraca!!), cunoscută în epocă drept Madame Mere, iar vila ce o vedeți în pictura veritabilă devine ulterior Galeria Borghese, locul cel mai bogat în artă din Eterna, despre care v-am povestit anterior – cei care au fost știu despre el, cei care nu - să meargă degrabă.
