Am ajuns din nou la Roma si nu puteam rata o vizita in Piazza Navona, unul dintre cele mai elegante locuri din Cetatea Eterna. Vechiul stadion din vremea lui Domitian isi pastreaza forma ovoidala, insa gradenele au fost inlocuite cu o serie de cladiri care gazduiesc hoteluri, restaurante sau Basilica Santa Agnes. Bernini si-a lasat amprenta inimitabila prin Fantana celor Patru Fluvii, loc de intalnire pentru multi turisti. Am gasit piata mai putin populata decat de obicei, însă cu același farmec aparte. Dar cel mai bine este sa las imaginile sa vorbeasca. Am inregistrat live si comentariu de atmosfera, fara promter sau pregatire prealabila, ca de obicei. Bucurati-va de imagini, deoarece ele sunt mult mai graitoare decat orice alte cuvinte!
Desi vremea la Napoli nu a fost cea mai grozavă, vântul făcându-si de cap, ne-am hotărât totusi sa vizitam Insula Capri. Ideea a fost bună in pofida faptului ca era sa nu mai avem cu ce ne intoarce spre Napoli (cum nu e plin sezon, circula putine ambarcațiuni dintr-o parte in alta).
Puțini stiu ca această insula, situată la câțiva km de Napoli, a devenit celebra în timpul Împăratului Tiberius. Acesta si-a construit aici reședința (actuala villa Jovis) si nu a mai plecat la Roma. A condus 10 ani imperiul din vila sa cocoțata pe stânci. Cum a fost posibil asta? Cum sa conduci lumea intr-o vreme fără mijloace moderne de comunicare? Ei bine! Când ai la dispoziție un sistem birocratic cum era cel roman orice era posibil. De la Capri la Roma mesajele ajungeau în 24 de ore. Dinspre insula erau transmise mesaje codate, prin intermediul unui far, înspre Sorrento. Desi situl arheologic era inchis astazi, am reușit sa ne strecuram înăuntru si sa facem cateva poze, inclusiv locului unde fusese instalat vechiul far. Mesajele erau preluate și trimise spre senatul de la Roma. În ciuda educației alese, Tiberius a fost dictator fără scrupule. Reședința sa era un loc special proiectat pentru plăcere. Condamnabil nu e hedonismul in care a ales sa-si trăiască viața, ci felul în care a inclus în povestea aceasta copii și alte ființe nevinovate. Cei care nu se supuneau dorințelor împăratului se spuneau legilor gravitației, de pe țărmul stancos al insulei. Plimbându-mă printre ruine ma gândeam la viata împăratului Tiberius, care a fost contemporana cu cea a lui Isus. Primul avea o lume intreaga la picioare. Dupa 2000 de ani, ilustru anonim, la vremea aceea, Isus este cel care are o lume întreaga la picioare.
Dacă ajungeți în zona, insula Capri nu trebuie ratată. Străduțele, înguste cat ai deschide brațele, serpuiesc printre vilele și grădinile de citrice. Locul este mult mai alb si mai salubru decat tot ce am vazut in ultimele 3 zile. Restaurantele și cafenelele sunt la tot pasul, iar vinul ireal de bun.
Ajunsi la Roma, e musai sa poposim si la Fontana di Trevi, unul dintre locurile cele mai cunoscute ale Cetatii Eterne.
Istoria locului incepe inca din vremea lui Marcus Agrippa, cel care, in 19 i.Hr. construieste Aqua Virgo, un apeduct subteran pornit de la un izvor aflat la 20 de km in estul Romei (sursa de apa a fost identificata de o tanara virgina, de aici si numele!), care se finaliza in locul intalnirii a trei drumuri (de aici, Trevi!), locul primelor bai publice romane pe atunci. Astfel, fantana este cea mai veche sursa de apa pentru centrul Romei.
In secolul al XV-lea in piata se afla un simplu bazin patrat, distrus de Bernini in secolul al XVII-lea, cand s-au facut planuri pentru remodelarea zonei. A mai trecut insa un secol pana cand, la 1732, arhitectul Nicola Salvi a castigat concursul initiat de Papa Clement al XII-lea si a inceput constructia maretei fantani de azi. Totul a durat 30 de ani si, dupa moartea lui Salvi, planurile au fost continuate de un alt arhitect, Giuseppe Pannini si inca zece sculptori. Trei papi s-au succedat intre timp, dar la 1762, ea a putut fi inaugurata.
Fantana construita din piatra de travertin este dominata de zeul Neptun, aflat intr-un car in forma de scoica tras de doi cai de mare si doi tritoni. Unul dintre cai este linistit, dar celalalt este salbatic, facandu-se aluzie la natura schimbatoare a marii. Zeul este flancat de statuile Sanatatii (in partea sa superioara apare fecioara care arata izvorul soldatilor) si Abundentei (deasupra ei se afla un basorelief al lui Agrippa care aproba planurile de constructie pentru vechiul apeduct). Intregul complex masoara 26m inaltime si 20m latime si utilizeaza aproape 3 milioane de metri cubi de apa in fiecare zi (azi apa este insa reciclata!)
Sunt convins ca fiecare dintre noi are in minte celebra scena din La dolce vita, cu Anita Ekberg și Marcello Mastroianni, facand baie noaptea in fantana. In timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial gospodinele se adunau aici pentru a isi spala rufele. Azi nu ai cum sa faci nici una , nici alta, dar poti arunca cu mana stanga, pe spate, peste umarul drept un banut, iar acest lucru se spune ca garanteaza ca te vei intoarce a Roma. Numerosii turisti fac astfel, intr-un mod elegant, o donatie Crucii Rosii italiene, deoarece in fiecare noapte banutii sunt adunati si sunt folositi pentru cei in nevoie.
Cea mai buna cale de a vedea (si) acest obiectiv este sa va inscrieti in excursia Italia D Amore, cu un click pe acest link! Va astept!
O vizita la Vatican face mereu placere, atat iubitorilor de cultura (Basilica San Pietro si Muzeele Vaticanului sunt locuri cu adevarat unice!), cat si credinciosilor (Sfantul Scaun a ramas un punct de reper mondial, indiferent de varianta crestina pe care o avem fiecare). Azi avem un motiv in plus sa ne gandim la Vatican, pentru ca se implinesc 93 de ani de la semnarea Tratatului Lateran (11 februarie 1923) de Pietro Gasparri- secretarul papei Pius XI și Benito Mussolini, prin care statul italian recunostea independenta Vaticanului si se rezolva problema romana. Denumirea tratatului vine de la locul in care s-a semnat documentul, Basilica San Giovani in Laterano din Roma, ramasa alaturi de alte cateva biserici, nu ntamplator, ca teritorii ale Statului Papal.
Am atasat un tur virtual al locatiei semnarii tratatului, biserica mai putin vizitata de turistii romani, dar absolut fabuloasa!
În urmă cu un an, Roma se închidea cu cod roșu,in perioada Sărbătorilor de iarnăm dar acum ‘’ Orașul etern’’ e parcă mai strălucitor decât în alți ani. ‘’Via del Corso’’ (bulevardul care străbate centrul Romei) este împodobită toată cu ghirlande luminoase.
Monumentele reprezentative și-au găsit și ele locul în strălucitoarea înșiruire de lumini: Colosseum, Fontana di Trevi, Panteonul sau Piețele faimoase ale Romei, Spagna și Navona luminează sărbătorile romanilor. În Piazza San Pietro a fost montat un brad uriaș, lângă el fiind amenajata ‘’scena Nașterii Mântuitorului’’. Scena Nașterii din acest an a fost creată de artiști peruvieni din Națiunea Chopcca a țării. Figurinele în mărime naturală sunt realizate din fibră de sticlă, lemn de maguey și ceramică și toate poartă costume tradiționale Chopcca. Cei Trei Magi aduc cadouri cu alimente tradiționale, inclusiv cereale indigene și quinoa și sunt însoțiți de lame în mărime naturală, iar pruncul Iisus este învelit într-o pătură tradițională din Huancavelica, regiunea comunităților Națiunii Chopcca din Peru.
În Italia, potrivit ultimelor reglementări, până la 31 decembrie se poate intra doar cu vaccin si test.
Astăzi, 19 noiembrie este Ziua Internațională a Toaletelor Publice. Roma are multe povești legate de acestea.
Pe Colina Palatină a existat un complex de toalete publice, construit în vremea împăratului Nero. Avea circa 50 de locuri, dispuse în trei rânduri. Si împaratul Vespasian isi leaga numele de toaletele publice din Roma Antică, el fiind cel care a introdus taxă pentru utilizarea lor. Unul dintre fii i-a reprosat ca ''lumea râde pe seama subiectului'', dar Vespasian a gasit un ''mod inteligent'' de a-i demonstra fiului său că se înșeală. L-a luat într-o toaletă publică, a aruncat o monedă și i-a spus să o ridice. L-a întrebat: ''A ce miroase?'' '' A nimic''- a fost raspunsul fiului. Atunci Vespasian a completat: ''Vezi, banii nu au miros''.
Astăzi, la Roma, se păstrează bine conservate toaletele publice din
După ce admirăm îndelung statuile dăltuite de Bernini, pe Podul istoric de pe vremea lui Hadrian, de-i zice Sant Angelo, la câteva minute de promenada pe malul Tibrului, găsim Muzeul Napoleonian.
Vizavi de Curtea Supremă (peste drumul de ape), la capatul podului Umberto I, se intră în Palatul Primoli, unde regresăm temporal, spre a cunoaște istoria dinastiei Bonaparte.
Palatul chiar a fost locuit de familia contelui Pietro Primoli, care a intrat în familie prin căsătoria cu Carlota Bonaparte, trăind anterior în proximitatea altor bonapartiste celebre: Matilde și Julia.
Puține sunt în vreme personaje care să fi influențat într-atât masa artiștilor (pictori, sculptori, graficieni, arhitecți, muzicieni), dar și politicieni, scriitori ori filozofi și istorici, precum marele Împărat, cel care dă Franței primul imperiu și o pune în secolul lui pe podiumul forțelor de temut ale umanității.
Avem la îndemână istoria familiei lui Napoleon, prin tablourile membrilor de vază, cu numele italice în galerii: Giuseppe (Joseph), Luiggi (Louis), Girolamo, Napoleone Luigi Bonaparte (Louis al II-lea), dar și pe Francesco – Il Re di Roma (Napoleon al II-lea).
Doamnele familiei sunt și ele prezente, prin reprezentări, obiecte personale, rochiile de gală, spicuiesc ceva nume: Caterina de Westfallia, Carlotta și Isabella Bonaparte, Maria Luisa de Austria și Josephine, Paolina sau Elisa Bonaparte.
O serie de obiecte personale dau un farmec aparte – de la o tabacheră cu monogramă, serviciul de cafea sau ceai, candelabre ale căror lumânări ardeau pe-atunci susținute de zeități, bijuterii personalizate cu miniaturi ale celor din marea familie etc.
În colecța obiectelor de artă decorativă își fac simțită prezența multe busturi marmorate, porțelanuri sau bronzuri valoroase, iar pentru pasionații de istorie, prin prisma adevărului a ceea ce s-a întâmplat pe fronturile marilor bătălii, sunt expuse inclusiv unele dintre acestea, în format mare.
Ni se perindă privirii colecția de arme (unele fiind capturi de război), costume de reprezentare, chipiuri, mobilierul regal, toate sunt prinse în inventarul camerelor tematice - care urmăresc evoluția în timp a perioadelor istorice: Primul și al II-lea Imperiu, perioada Regelui Romanilor, camera Paolinei, cea a Republicii romane, a Republicii Napolitane, dar și cele dedicate familiilor care au locuit în palat.
Am identificat și sonetul alegoric de la nunta Principesei Paolina (de Guastalla), sora lui Napoleon, cu principele Camilo Borghese, facut de Lucreția – Maria Letizia Ramolino (..tot mama, săraca!!), cunoscută în epocă drept Madame Mere, iar vila ce o vedeți în pictura veritabilă devine ulterior Galeria Borghese, locul cel mai bogat în artă din Eterna, despre care v-am povestit anterior – cei care au fost știu despre el, cei care nu - să meargă degrabă.
Roma, Galeriile Borghese, cele care-și leagă denumirea de cei care au dat numelui de ,,burghez” conotația reală. Istoria romanțată a edificiului are legătură cu urzelile papalității, pe vremea când nepotismul fincționa la înalte culmi în Cetatea papilor. Numele de Camillo este iar predestinat, unul facilitează ridicarea, altul o desăvârșește, la distanță de vreo două secole.
Primul e cardinalul vicar căruia conclavul îi scoate fum alb pe coșul Vaticanului, iar de aici nu-i vom mai spune Camillo Borghese, ci Papa Paul al V-lea. Prin ajutor susținut al nepotului Scipione (ajuns dealtfel cardinal) se constituie de către cel din urmă o vastă galerie de artă – pictură și sculptură, căci nu este doar amfitrion al frumosului, ci sponsor al unor nume rămase în topul acreației : Bernini și Caravaggio, ale căror lucrări erau cele mai îndelung admirate aici, fiind cele mai numeroase strânse laolată.
Celălat Camillo este prințul de Sulmona, cumnat al lui Napoleon, căci Paolina Bonaparte face cu
de Ioan Laslo
Orice microbist aflat la Roma trebuie neaparat sa calce pe Olimpico! Fie ca merge la un meci al nationalei Italiei, al Romei sau al lui Lazio, experienta este una foarte interesanta. Eu am avut ocazia sa prind un Lazio-Chievo, iar atmosfera de pe stadion a fost una deosebita. Ce regret este ca, datorita faptului ca prietenii mi-au spus ca suporterii laziali sunt periculosi, nu am luat bilete in peluza galeriei, unde atmosfera a fost una cu adevarat extraordinara. De altfel , filmuletul facut (cu scuzele de rigoare pentru calitate, dar mizez pe faptul ca va voi transmite atmosfera) va poate face sa intelegeti despre ce vorbesc. Iar, daca la inceput am cam luat putin in deradere "microbul" spectatorilor, odata cu desfasurarea meciului am fost convins si le-am dat perfecta dreptate. Dar iata clipul :
Inaugurat in 1937, dupa ce constructia sa a durat mai bine de 5 ani, Olimpico este departe de a fi un stadion modern cum multe sunt in Europa, dar
