La limita landului Renania-Palatinat, scăldat de Rin, e orașul preaiubit de împărații germani ce și-au stabilit aici necropola.Frederic Barbarossa, conducător al cruciadei are aici tot neamul spre veșnică hodină, ca dealtfel o serie de Salieri sau Stauferi, per total vreo 13.
Pentru a intra direct în atmosfera medievală, undeva pe lângă gară, am pătruns în măruntaiele Adenauerpark, unde pe lângă vechea capelă, strașnic păstrată, erau o sumedenie de morminte de cavaleri, cu nume pompoase.
Liniștea relativă a vechilor cartiere se risipește treptat spre bulevardul central, din zona Altportel (vechea poartă) și spre Rathaus – până în zona Domului colosal.Cum despre acesta găsiți detalii elocvente, insist pe o scurtă prezentare a două biserici etalon pentru istoria relativ recentă a urbei : cea mai frumoasă din câte s-au văzut e Gedaechtniskirche (v-am închis, nu-i așa?!?!?) cea a protestanților, cu lumini feerice și înaltă de sfâșie cerul, iar vis-a-vis, e catolica Sf. Joseph Kirche, o altă bijuterie arhitectonică, cu stil diferit.
Muzeul de istorie –al Palatinatului, este unul dintre cele mai bine structurate, cu secții diferite pentru a împăca toate gusturile celor interesați, iar două dintre aripi sunt rezervate expozițiilor temporare, toate de o calitate excepțională.
Au cartier vechi evreiesc, bun de vizitat pentru o înțelegere cât mai completă a adevărului istoric și a prigoanei ce urma în secolele ce urmau evului întunecat.
Clădirile de pe bulevardul Maximilianstrabe sunt o încântare pentru pupilele dilatate maxim, paleta coloristică e bine armonizată, magazinele sunt integrate în spații ce nu deranjează aliniamentul vremilor trecute de-acum, palatele grele pot fi accesate lejer, dar interioarele sunt destinate funcțiilor publice.Chiar și Rathaus are la subsol restaurant și bar, dar primarul nu era acolo...
