Goslar - O altă mică aventură germană

     de Marian Lisu

    Goslar este burgul acela despre care, văzând câteva instantanee, îți spui că trebuie neapărat mers acolo cât mai curând. Oricum este o destinație obligatorie pentru romanticii incurabili, căci nici nu te-ai desprins de locul de poveste si deja ți-l reamintești îndelung și ai un motiv suplimentar să iubești definitiv Germania.

    E greu să descrii prin cuvinte limitate sentimentele trăite aici: e o oază de liniște și relaxare, pe valea cursului lin de apă, cu case jumătate piatră-jumătate lemn, pline de flori multicolore și oameni gospodari, dar și un furnicar de pasionați de frumos ce înghesuie piețele publice din fața Rathaus, unde stâm gură-cască la propriu așteptând spectacolul oferit de ceasul cu figurine, ori a muzicii de clopote venite de pe Kaiserringhaus.

    Construcția etalon (ce definește grandoarea) este Palatul Imperial, cu una dintre cele mai spectaculoase săli gândite vreodată de mintea omenească – Reichsaal, unde ne întâmpină, în frescă de excepție, marile momente ale istoriei locului.

    Relaxarea o facem în sunet de orgă, în atmosfera boemă, cu sonoritate medievală, înconjurați de gotic cu accente renascentiste, din Piața Bisericii St. Cosma și Damian.

Încărcați energetic, cu buna-dispoziție la purtător, am continuat așa: străzi, străduțe, alte străzi, mai multe străduțe, până la gara orașului, care pare mai dergrabă un castel în miniatură.

Neuschwanstein - castelul regelui din povesti

de Ioan Laslo
    Milioane de turisti viziteaza anual castelele construite de regele Ludwig al II-lea al Bavariei, personaj care, revoltat de cupiditatea si falsul lumii reale, s-a retras intr-o lume a viselor si a iluziei estetice. Regele mostenise de la tatal sau Castelul Berg si Hohenschwagau, contruind la randul sau Linderhof, Herrenchiemsee si Neuschwanstein. Acesta din urma este o adevarata versiune romantica a lumii medievale.

     Construit in apropiere de Fussen, castelul este de fapt un omagiu adus lui Richard Wagner, pe care regele l-a admirat foarte mult. De altfel, celebrul compozitor a avut ocazia sa-l cunoasca pe rege chiar la urcarea acestuia pe tron, in 1864. "Din pacate, este atat de chipes si sofisticat,atat de

Leipzig - o adevarata tentatie

Catalin Popescu este adeptul descrierii locurilor prin imagine. Pasii l-au dus la Leipzig si ne duce si pe noi acolo intr-un mod profesionist! Iata si descrierea clipului sau:

Leipzig is the most populous city in the German state of Saxony. With a population of 605,400 inhabitants as of 2021(1.1 million residents in the larger urban zone), it surpasses the Saxon capital of Dresden, and is Germany's eighth most populous city as well as the second most populous city in the area of former East Germany after (East) Berlin. Together with Halle (Saale), the largest city of the neighboring state of Saxony-Anhalt, the city forms the polycentric Leipzig-Halle Conurbation. Between the two cities (in Schkeuditz) lies Leipzig/Halle Airport. Leipzig has been a trade city since at least the time of the Holy Roman Empire. The city sits at the intersection of the Via Regia and the Via Imperia, two important medieval trade routes. Leipzig was once one of the major European center's of learning and culture in fields such as music and publishing. Leipzig today is an economic center, is rated as the most livable city in Germany by the GfK marketing research institution, and has the second-best future prospects of all cities in Germany according to the Hamburg Institute of International Economics.

Linderhof - castelul favorit al "regelui nebun"

    Peste 450 000 de turisti viziteaza anual castelul cel mai mic dintre cele construite in timpul lui Ludovic al II-lea al Bavariei si resedinta favorita a "regelui nebun". De altfel, Linderhof a fost singurul dintre castelele finalizate in timpul vietii acestuia si locul in care a locuit cel mai mult. Sali precum cea a tapiseriilor, a oglinzilor, sufrageria, dormitorul, camera de audiente constituie tot atatea motive de incantare pentru orice turist. Si cum o doamna deosebita mi-a pus la dispozitie un montaj foto pe care l-a realizat in urma vizitei sale acolo, cred ca cea mai buna dovada a frumusetii castelului si gradinilor sale o veti regasi pe muzica asortata impecabil in materialul care urmeaza:

Landesmuseum Niedersachsisches Hanovra

de Marian Lisu

Cum poate sparge bariera urii un gest de ne-nțeles, vedem roșu-figurat pe scaunul măreței Republici, care se stinge brusc – dând naștere Imperiului, iar mai apoi victoria unui alt personaj controversat, dar respectat.

Fabritius ne zugrăvește opera intitulată ,,Continența lui Scipio”, unde găsim exemplificarea sublimă a înfrânării dorinței de dominare totală, în virtutea principiilor care dau măsura unui adevărat lider militar.

Plecând de la scrierile lui Liviu, descriind istoriile Romei, ca regat – după evenimentele majore, ce ar fi putut schimba radical lumea cu totul căci Hannibal oprise măcelul fără să știe ce stârnea apoi. Măritul comandant roman Scipio, își câștigase de-acum renumele de ,,Africanul” – îl zdrobise la Zama pe Hannibal, spulberând Cartagina. Pentreu a nu mai exista nici pomenirea numelui orașului de care Eterna suferise îndelung,pleacă în Noua Cartagină, în zona spaniolă, unde distruge totul.

În scena de acum intervine momentul de luciditate, îmbinat cu o excelentă strategie militară – Scipio o eliberează pe Lucreția, salvată fiindu-i viața, prin luarea în robie, de frumusețea-i fără seamăn.

La picioarele comandantului, când armele încă nu se coborâseră, sunt părinții fetei rugând iertare. La spatele lor sunt daruri de răscumpărare, multe și

Muzeul Roemer & Pelizaeus

 de Marian Lisu

La Hildesheim, în Saxonia Inferioară a Germaniei, am avut șansa unor expoziții prezentate într-un mod original – Muzeul Roemer & Pelizaeus, fiind pus de mine în topul celor mai interesante ale Bătrânului Continent.

Conține egiptologie, artă japoneză (cu accent pe piese ceramice vechi de secole, produse în atelierele imperiale, carpete măiastru lucrate, haine meșteșugite ori instrumente muzicale) sau a zona peruviana(accentul fiind pe portul tradițional și obiectele cultului).

O expoziție ciudată rău a fost cea a păpușilor Voodoo la nivel global, cu expunerea în detaliu a zonelor geografice unde curentul influențase cultul macabru.

Galeriile egiptologiei sunt unele dintre cele mai aerisite și strașnic constituite, dintre cele vazute până acum, în primul rând că tratează detaliat aspectul mumificării multor specii cu

Hameln – orașul poveștilor cu final neașteptat

        de Marian Lisu

  Hameln este orașul poveștilor cu final neașteptat, locul unde magia face casă bună cu istoria.

Nu pierdem mult timp în zonele moderne și dăm fuga pe ,,Insulă”, de fapt secțiunea ce se scaldă de Weser în lateral, dar se înconjoară cu apa mică a Hamel-ului, ca într-o centură ce ține acolo medievalul.

    Clădirile sunt...ce să zic, vă las să vă faceți singuri o păraere, chair dacă instantaneele sunt doar o fracție minoră. Lume luminată, căci cei ce vin iau urma poveștii, transformându-se în detectivi de ocazie pentru câteva ceasuri.

       Șoarecii din pietrele străzilor duc spre reperele amintite în povestea cea mai cunoscută și tradusă internațional în 35 de limbi – Pied Piper din Hameln. În Muzeul orașului sunt de toate, pentru toți. Cei care iubesc istoria au parte de obiecte medievale, arme sau scrieri de secole, cei cu arheologia de vestigiile antichității sau preistoriei, cei atrași de istoria naturală de resturi de mamuți, rinoceri sau alte vietăți ciudate. Dar atracția o deține legenda, chiar a fost nevoie de o clădire din vecini să extindă spațiile expoziționale, atașând o pasarelă suspendată.

        Piața Bisericii Sf. Nicolae e locul curei de soare, platoul fiind aglomerat de gură-cască ce aruncă priviri în toate direcțiile. Și au ce să vadă, clădirile fiind o altă poveste frumoasă, cu arhitectură de astă dată.

Dom-ul din Koln si magicele momente de respiro...

     

 de Mircea Poeana

    Cand ajung in Koln primul drum il fac in piata catedralei.

Ma opresc la cativa pasi de grupul de acordeonisti care vorbesc ruseste.

Canonul in re major al lui Pachelbel pare a rasuna din sute de tuburi ale unor orgi eterice.

Privesc degetele uneori inghetate de ploaie si de vant si lucratura lor migaloasa pe clape mi se pare un spectacol fabulos.

Putin mai incolo, doi violonisti tineri replasmuiesc baladele care te conduc aerian in Secret Garden.

O muzica straveche venita de pe meleagurile celtice.

Mai fac cativa pasi.

Kambala Solo Djembe se cheama "toba", asa imi spune percutionistul venit de pe coastele Africii de Vest.

Ritmuri aproape de netalmacit in intelegerea mea europeana si cu toate astea magnetice.

Il salut pe amicul meu si las incet cativa banuti in palaria lui multicolora.

Ma indrept spre caldura Americii Latine, acolo, nu departe de Cafeneaua Merzenich.

Intr-o mana cu o gogoasa cu gem (Berliner...) si in alta cu espresso-ul cel de toate zilele dansez economic pe ritmuri de Cumbia, Joropo si El Vals Criollo.

Habar nu aveam eu de numele astea inainte de a schimba cateva vorbe cu magicienii din Columbia, Venezuela si Peru.

Gata, momentele de respiro au luat sfarsit.

Ma intorc repede in fata Domului.

"Hello, Sir, how is it going? Life is bombastik, isn't it?..."

Mica aventură germană – azi Valea Mijlocie a Rinului

de Marian Lisu

Denumită Mittelrhine, e pentru nația germană ceea ce reprezintă costierele (Amalfitana sau Ligurica pentru italieni) sau Riviera pentru franțuji.

Secțiunea de 65 km. ce leagă pe cale de ape Koblenz-ul de Mainz a presupus în micul nostru traseu Boppard , Sankt-Goar, cu celebra stâncă Loreley, Oberwesel și Bacharach, cea din urmă e mai interesantă (imaginile emblematice pentru zonă sunt majoritatea surprinse aici).

Cuvintele multe sunt de prisos, voi lăsa imaginile să vorbească.

Muză pentru făuritorii de arte frumoase, teren strașnic propice plantațiilor viticole, cu o geometrie aproape de perfecțiune (deh- meticulozitate nemțească), valea ține de stânga și de-a dreapta multe orășele (circa 60) dar și zeci de fortărețe, unele castele de poveste, mai greu sau mai ușor accesibile.

Semnele răutăților vremilor trecute (în special Războiul de 30 de ani, total nefast zonei) se văd și acum – unele sunt conservate ca ruine, spre neuitare.

Palatele din Mainz sau Koblenz necesită o aprofundare separat de minunățiile traseului, pentru că nu vom suporta atât de mult frumos concentrat într-un interval prea scurt.Catedrale vechi, biserici nenumărate și în stiluri nemaivăzute, case nobile sau micuțe clădiri familiale, toate sunt integrate perfect peisajului natural desăvârșit.

Când alegeți Germania ca destinație, nu vă puteți face o imagine a frumuseților de aici fără o trecere în revistă a Rinului de mijloc, zonă ușor accesibilă din Koln-Bonn, sau prin celălat hub Frankfurt pe Main.

Corvey - o altă mică aventură germană

 de Marian Lisu

Corvey nu e chiar zonă rezidențială, ci mai degrabă oază de liniște, îmbibată de istorie și credință creștină, veche de la înființarea Imperiului Roman de Apus. Chiar Charlemagne începuse lucrarea bisericii mânăstirii.

Pentru a le întări credința primilor trăitori aici de după anul 800, primul împărat al Dinastiei Ottoniene le dă drepturi și libertăți, ridicând fortificațiile strașnice care înconjoară complexul actual.

Devenit loc important de pelerinaj medieval, se dezvoltă constant și începe să prindă contur marele palat – landgravul Viktor, proaspăt duce de Ratibor și prinț de Corvey, edifică Schloss Corvey, o splendoare barocă impecabil conservată.

Trăirăm aici pacea și pietatea, plimbarea printre trandafirii parfumați sau la umbra vașnicilor plopi seculari recompensând efortul unei zile memorabile.

Wolfenbuttel – orașul cu un mix superb de elemente renascentiste

   

      de Marian Lisu 

     Wolfenbuttel – orașul cu un mix superb de elemente renascentiste sau baroce. Totul se face la pas, e atât de mult frumos concentrat că nu te superi după că ai rupt pantofiorii, ai tocit tocurile și ai dat kilometrajul cu mult peste ce propuseseși inițial.

   Zona vizitabilă e cea cuprinsă aproape într-un cerc de apele Oker-ului, nici prea lat, nici prea adânc, suficient să-ți dea senzația de răcoare și prospețime. Și casele de pe maluri sunt minunate, înconjurându-se din greu de o mare de verde crud.

    În Piața Primăriei ne întâmpină obiective diverse, Rathaus e de un albastru infinit, cu nuanțe în degrade, mare cât o zi de post popesc. Undeva să țină piața în echilibru e statuia de mari dimensiuni a lui Herzog August, cel care a pus bazele Bibliotecii celebre în toată lumea. În diagonală e marea Biserică Beatae Maria Virginis, ce domină platoul. Spre partea vestică a zonei găsim concentrația de muzee, dar perla coroanei e Platul orașului, un imens pătrat roșiatic, cu multe ferestre și o intrare colosală sub forma unui pod artizanat mărginit cu statui. Interioarele de vis păstrează parfumul epocilor trecute, dar sunt și expoziții moderne, că doar spațiu au din belsug.

Furstenberg - o alta aventura germana

 

 de Marian Lisu

    Furstenberg era, la începuturi, un fort la limita landului, de unde se observa și controla Valea Wesser-ului. Peisajul armonizează natura cu noile clădiri edificate în consacratul stil Renașerea Wesser, tipic german.

    Complexul palatului ducilor de Brunswich-Wolfenbuttel începe să crească – de la o cabană de vânătoare până la un producător important de porțelanuri, obiecte introduse rapid în elita societății europene.Nu era doar producție efectivă de vase cu largă destinație, căci se făceau aici opere de artă pe cuarțul topit în caolin.

    Ce plăcere trebuie să fi fost la palat când cei care-i treceau pragul erau serviți în serviciile de ceai, cafea sau ciocolată topită, în minunile produse și zugrăvite cu te miri ce imagini, toate încântătoare.

Restul e odihnă. Panorama de mult verde amestecat în nuanțele de albastru (cele acvatice și cele de văzduh), aerul adiind fân cosit sau plimbările lejere prin zona veche, cu case strașnice jumătate piatră-jumătate lemn - răsplată a efortului depus într-o toamnă cu temperaturi anormale (în sus).

Berlin - orasul cu muzee splendide

de Ioan Laslo

      Daca ajungi la Berlin, inevitabil ajungi si pe "Insula Muzeelor". Iar daca ai atins acest punct nu ai cum  sa ramai indiferent la atata valoare prezenta intr-un spatiu atat de concentrat. Fie ca esti pasionat de arta antica, fie ca iubesti modernitatea, ai de unde alege. Eu nu am rezistat tentatiei de a face o vizita amanuntita la Muzeul Pergamon, iar instantaneele surprinse acolo au aproape pretentia de a "cartografia" locul. Incepand cu Poarta Zeitei Ishtar si continuand cu sutele de artefacte de valoare inestimabila... totul mi-a luat vreo cinci ore bune. Castigate insa, nu "pierdute" cum mi-a "sugerat" un amic iubitor de "exterioare". Iar daca nu este destul, Altes Museum din apropiere poate completa "distractia". Eu va doresc vizita placuta si sper ca instantaneele montate mai sus sa va convinga!

Mica aventură germană – azi Lorsch

de Marian Lisu

I se mai spusese Karolingerstadt, căci atât de mult iubise Charlemagne locul acesta încât își stabilise sala tronului în prima basilică de pe culme.

Casele au un farmec aparte, nu prea seamănă între ele, dar toate sunt în aliniament, cele medievale fiind păstrate într-un fel... altfel.

S-au păstrat și hambarele, atelierele meșteșugărești și chiar elementele de decor vechi de nici proprietarii nu mai știu detaliile.

Micul centru istoric te copleșește prin frumusețea nuanțelor contrastante, la o privire panoramică observi că nici o zonă nu aduce cu alta.

Totuși, elementul primordial constă în complexul mănăstiresc, cu cele două vechi biserici (1300 anișori), iar jos, la distanță de un ceas mers lejer am descoperit satul de Ev mediu timpuriu, halele istorice pentru tutun, iar în cadrul muzeului dedicat locului o expoziție inedită, o istorie a tutunului de pe tot mapamondul, despre care localnicii se lăudau că ar fi cea mai complexă, cel puțin din țara lor.

Aventura germana - Baden Baden

de Marian Lisu

Era pe vremea imperială zona de relaxare a romanilor de soi, inclusiv a familiilor cezarilor.Caracalla are propria termă, accesibilă și acum.

Nu doar concentația de spa-uri aduce în Baden turisti de pretutindeni, ci și pasionați de jocuri de noroc, posesorii sau doritorii de mașini de epocă, protipendada rusă – aici e cel mai scump muzeu –Faberge, raportat la spațiul expozițional.

Promenada pe micul curs de apă Oss, Teatrul istoric, Cazinoul, cea mai frumoasă construcție cu frescă impresionantă Trinkhalle, galerii sau muzee de artă, străzi cu clădiri de excepție, localuri de ștaif, dar și standuri ieftine cu wurst sau krenwurst, asezonați cu maioneze sau sosuri, toate au fost suficiente motive să petrecem o zi memorabilă în stațiunea de vis, bine plasată și ușor accesibilă pentru zona vestică  de către români (cursă directă Baden-Timișoara, la oră mai mult decât decentă).

Mica aventură germană – azi Trier

de Marian Lisu

Știți ideea aceea cum că există universuri paralele?!?!

Asta se poate experimenta în cel mai vârstnic oraș german, căruia imperialii o numeau Roma secunda. Mai demult fusese Treveri – stăpânirea asigurând-o oareșce triburi galo-celtice.

În fapt, pe malurile importantului râu Mosela se înființase colonia Augusta Trevorum, bine gândită fiind amplasarea, căci asigura multă apărare naturală marginilor colosului.Legionarii găsiseră aici un oraș dezvoltat, așa cum istoricii scriau ,,Înainte de Roma, fusese Trier-ul”.

Belgica, regiunea căreia îi devine capitală este în timp zonă greu încercată în conflictele cu barbarii, deci urbea trebuia populată intens.

Cezarul Iulius începe opera, desăvârșirea o face Constantin - Marele aducător al creștinismului, de pe vremea căruia se ridică aici primele basilici.

Faptul că era al doilea oraș ca importanță se dovedește și în prezent, prin numeroasele obiective , aproape la tot pasul fiind îmbinate anticul, medievalul și contemporanul.

La oficiul de turism domnișorica ce ne-a prezentat traseele ,,obligatorii,, a spus că cel pe care ni-l fixasem e bun cam de 3 zile – noi, ambițioși, l-am epuizat înt-una, dar și el ne-a epuizat la rându-i.

Porta Nigra – poate cea mai impresionantă intrare făcută vreodată într-un oraș, Amfiteatrul (Coloseumul în colbul căruia se amesteca sânge uman cu cel de fiare aduse din toate colțurile lumii cunoscute pe-atunci), Palatul Imperial, Aula Palatina(Basilica lui Constantin), băile romane ( cele imperiale și Barbara), podul rămas acolo de două milenii, intens utilizat și azi, Columna lui Igel – și toate acestea la nivel macro, că de, erau pentru cele mai înalte ranguri.

În centrul vechi sunt concentrate bijuteriile dezvoltate în perioada medievală – Catedrala, cu un complex mănăstiresc pentru labirintul căruia îți trebuie musai hartă, și Biserica Fecioarei, ambele atât de frumoase și la interior cât și la exterior, elementelor de bază romanico-gotice anexândulise influențe franțuze.

E ușor de accesat din Luxemburg, e la mică distanță de Franța ca și de Belgia, așezarea germană fiind extremitatea Palatinatului Rhenaniei.

Mica aventură germană – azi Worms

de Marian Lisu

Locul unde nibelungii au cântat prima dată, e păstrat în memoria umanității prin marele zid ce înconjura în perioada medievală burgul.

Parte din acesta este foarte bine conservat și perfect integrat în modernismul ce urmau secolelor întunecate.

Orașul din interiorul orașului, reprezintă în fapt zona împrejmuită cu acest zid colosal, ce a lăsat noul să mai adăsteze nițel.Bine scos în evidență prin clădirile cu arhitectură diversă, te îmbie să-i descoperi profunzimea.

Burgul e vibrant, practic un furnicar permanent, excelent conenctat în direcțiile cu atracții, oferă un cadru perfect pentru toți pasionații de frumos: catedrala istorică e una dintre cele mai grandioase construcții de gen, necropolă regală în perioada în care împărații germanici nu-și stabiliseră o capitală fixă.

E orașul lui Luther, omniprezent prin urmele lăsate în bisericile protestante, în diversele locații publice sau în marele memorial.E al vechii comunități evreiești, poate cea mai veche din Europa, cu clădiri etalon pentru rememorarea istoriei oarecum complicate.

Mica aventură germană – azi Reichenau

de Marian Lisu

Evul Mediu așează pe cea mai mare insulă a Lacului Bodensee veche abație, oază a monahismului încă din anul 724.

Cu pictură primordială, tip frescă, biserici masive și bine structurate, impecabil păstrate timpului, rămâne un bastion al credinței stabilite cu regulile impuse de Imperiul Roman de Apus.

Am fost de veghe în lanul de flori multicolore, mai apoi printre serele impecabil îngrijite de frați în credință, am admirat și contemplat, am rămas muți în fața unor edificii unicat.Și am tras în piept aer pur, căci poluarea nu atinge insula, totul e liniște la superlativ, oamenii cordiali și serviabili (am făcut autostopul și ne-am descurcat de minune).

Linia credinței începe cu Biserica Sf. Gheorghe, unde se păstrează capul sfântului și unde există primele reprezentări de scene biblice, inclusiv a diavolului și iadului.E în centru e Munster (catedrala cu hram Sf. Fecioare și a SF. Marcu), cu palatul atașat și cu aer sobru, iar la extremitate e Biserica Sf. Petru și Pavel, cu tavanele de poveste.

De văzut într-o viață de călător, căci ține de istoria europeană, are o frumusețe răpitoare, iar apele clare ale lacului te împresoară la aceeași distanță de Germania ca și de Elveția, e magic....

Mica aventura germana :Heidelberg

de Marian Lisu
Cândva, urmăream un concert al lui Rieu în care artistul își pusese sufletul chezaș - ,,I lost my hart in Heidelberg”, dar nu puteam percepe magia pe de-a-ntregul.

Melodia germană de pe la 1925, era preluată în timp sub forma unui Fox-Trot pe vinil, apoi marș
militar al temutei oștiri, dar ideal sună pe ritmuri simfonice moderne.

Pentru a putea stabili obiectivele orașului vechi am urcat din prima la castel.De fapt la super-castel, căci e Creme de la creme în materie.Colosala construcție, pe meterezele muntelui din proximitatea râului Neckar, e accesibilă cu cremaliera de undeva de pe lângă piața publică, unde se află Rathaus(primăria) .

Pentru a înțelege rigurozitatea tipic nemțească recomand Muzeul interior, pe aripa dreaptă, cel al famaciei – cea mai laborioasă și mai bine structurată colecție de plante și recipiente medievale, ustensile ciudate sau alambicuri rudimentare, toate amplasate într-un cadru de

Mica aventură germană – azi Offenburg

de Marian Lisu

La marginea regiunii Baden-Wurttemberg și la doi pași de Strasbourg-ul franțuz găsim azi un orășel cochet, tăiat pe din două de râul Kinzig.

Are de toate cele: centru istoric medieval, palate, catedrală, biserici istorice, o imensă fortăreață, cu ziduri ce au copiat diferența naturală de nivel, naltă de parcă trebuia o scară spre cer s-o poți descoperi.

Parcul regal este impecabil îngrijit, deși nimeni nu-l păzește, nimeni nu distruge, ai aici (la liber) vestigii din perioada romană și epoca medievală, inclusiv resturile coloanelor cu stema veche a orașului – turnurile surori peste o poartă gotică.

Ca un dublu sistem de protecție, la bază trece un afluent denumit Muhlbah, ce curge ușor împreună cu pești nederanjați și rațe dolofane.

Ca și când nu ne săturasem de frumos, oamenii pe care îi îndrăgim ne-au oferit o seară germană, unde am petrecut clipe de neuitat, în muzici de fanfare sau DJ cu platane pe ritmuri retro, că de, avem și noi o vârstă...