de Raluca Sofian
Pe-un picior de plai, pe-o gura de estuar (Bou Regreg), mângâiat (destul de frenetic, nu prea lin) de unda Atlanticului, Rabatul e “excepția de la regula”. Înclinata spre proiecte de anvergura (vezi Le Grand Theatre/ Opera, moștenirea arhitectei anglo-irakiene Zaha Hadid) Capitala impresionează prin infrastructura, deschiderea spre cultura și precum (pre)zice orice brosura turistică, reședința regală! Bine regele detine zeci de alte “modeste” dependințe si locuințe toate păzite si militarizate din frica suprema de atentate. La Rabat e cea…uzuala. Niciunde, niciuna nu se vizitează dar daca astrele se favorabil aliniază dispui in calitatea-ți de turist, de o dispensa rară si intri barem prin curtea princiara. Dincolo de magnolii in floare marturisesc ca n-am găsit-o peste poate de fermecătoare, in ciuda opulentelor moderniste mai mult decât grăitoare. (Senzația a fost de mausoleu cladit pentru vreun semizeu. )
Ce adevarat fascinant —după sute de kilometri de ariditate—este “aurul verde”. Din urbe și din imediata proximitate. Pădurile de conifere, eucalipt acacia si desigur Maamora cu vestitii sai stejari de pluta sunt o fara de rabat :)) reduta.
Cât despre kasbah, Udayas kasbah! e pur și simplu minunat! Cu usile sale personalizate, cu briza marina rătăcind pe străduțe, terasele suspendate cu ceaiuri și dulciuri marocane, cu, in fine, comunitatea deloc minimalista de feline…Treci, te bucuri si pleci cu suspine
