Rabat - capitala regala a Marocului

de Raluca Sofian

Pe-un picior de plai, pe-o gura de estuar (Bou Regreg), mângâiat (destul de frenetic, nu prea lin) de unda Atlanticului, Rabatul e “excepția de la regula”. Înclinata spre proiecte de anvergura (vezi Le Grand Theatre/ Opera, moștenirea arhitectei anglo-irakiene Zaha Hadid) Capitala impresionează prin infrastructura, deschiderea spre cultura și precum (pre)zice orice brosura turistică, reședința regală! Bine regele detine zeci de alte “modeste” dependințe si locuințe toate păzite si militarizate din frica suprema de atentate. La Rabat e cea…uzuala. Niciunde, niciuna nu se vizitează dar daca astrele se favorabil aliniază dispui in calitatea-ți de turist, de o dispensa rară si intri barem prin curtea princiara. Dincolo de magnolii in floare marturisesc ca n-am găsit-o peste poate de fermecătoare, in ciuda opulentelor moderniste mai mult decât grăitoare. (Senzația a fost de mausoleu cladit pentru vreun semizeu. )

Ce adevarat fascinant —după sute de kilometri de ariditate—este “aurul verde”. Din urbe și din imediata proximitate. Pădurile de conifere, eucalipt acacia si desigur Maamora cu vestitii sai stejari de pluta sunt o fara de rabat :)) reduta.

Cât despre kasbah, Udayas kasbah! e pur și simplu minunat! Cu usile sale personalizate, cu briza marina rătăcind pe străduțe, terasele suspendate cu ceaiuri și dulciuri marocane, cu, in fine, comunitatea deloc minimalista de feline…Treci, te bucuri si pleci cu suspine

Tăbăcariile din Fes

 

de Raluca Sofian

Cu sau fără vreun fir de menta proaspăta introdus sub masca, tăbăcăria tipic marocana devine o ispita aproape subînțeleasă. Accentul cade evident pe eventualele achizitii finale dar adevarul e ca picanteriile din culise, demonstrațiile tipice “marketingului” local si mai ales spectacolul curtii interioare sunt tot atâtea motive pro-vizitare.

Ce se afla in vasele ales-inghesuite unele-ntr-altele ca separeurile unui fagure de miere? Piei înmuiate! Unele scufundate spre curățare, intr-o soluție minune a carei rețeta venită din vremuri seculare e păstrată ca atare: urina de vaca, var nestins, apa și sare.

Altele, tot scufundate, dar ajunse in faza a doua de preparare, sunt procesate in găinaț de porumbel dizolvat in apa. Devin maleabile și suficient de “absorbante” pentru a treia etapa. Ei bine capitolul vopselurilor tradiționale e magie curată! Exista câte o explicație viabila pentru fiecare colorata pata. E drept ca rosu-mac, galben-turmeric, verde-menta, albastru de Indigofera, maro-cedru sau ocru henna mai rezolva azi doar parțial problema. Iată de ce o manufactura conforma rețetei “de casa” devine cu atât mai valoroasa!

Volubilis - un loc in Maroc

 

de Raluca Sofian

Centru comercial cartaginez, fosta capitala de regat berber dar mai ales impresionanta reședința administrativă a provinciei romane Mauritania-Tingitana. Impartasind soarta Sarmisegetuselor noastre (comoda sursa de materiale de construcție pentru așezările învecinate) structura anilor săi de glorie e încă vizibila. Iar memoria imprevizibila. Cert e ca latina a supraviețuit cu mult retragerii romane, mixul multicultural de berberi, greci sau evrei continuând sa o vorbească pana la venirea arabilor. Prin ce fascinează mai exact, cel mai mai cunoscut sit arheologic al Marocului? Un top inevitabil subiectiv ar fi:

1. Mozaicurile. De la carul Amfitriei tras de un cal de mare sau fiarele îmblânzite nu atât de Orfeu cât de lira lui, răpirea lui Hilas, îmbăierea Dianei, Bachus înconjurat de anotimpuri sau cursa carelor de lupta la imaginea parodica din Casa Acrobatului. O pastila geniala despre mărire și decădere de vreme ce Acrobatul—îndeobște “desultor”, sărind Atletic de pe un armăsar pe altul—-călărește acum pe dos un măgar, in timp ce tine in mâna un cantharus (pocal)

2. Fațada cu nu mai puțin de 12 coloane a Palatului Gordian (reședința guvernatorului)

3. Decumanus maximus sau “bulevardul” principal al orașului delimitat spectaculos de un Arc de Triumf și Poarta Tanger.

Impresii din Maroc

de Raluca Sofian

Un loc in Maroc. Ca un castel de nisip? La Aït-ben-Haddou perisabilitatea nu e o ruta ci un bun motiv de deruta. Nemarcate de pragmatismul materialelor inovatoare, ksarurile marocane te întâmpina cu imperfecte dar admirabile ziduri protectoare, rânduri de contraforți, incredibile porți, migălos decorate și volubile străduțe spiralate. In anticamera desertului imaginea vie a satului berber sfideaza Timpul. Oricum ai întoarce enunțul si-ai încerca sa-i dejoci sensurile :))

Cinematografia le-a imortalizat prin ecranizări memorabile precum Gladiatorul, Iisus din Nazareth, Lawrence al Arabiei sau Cleopatra. Turiștii le intrerup ades, cu frenezie și și cu zgomot, tăcerile. Dar prin valul de pământ rosu starnit de vant, învelit in țesăturile-i uimitoare care te îmbata, îmbata, îmbata! de culoare, împodobit cu lămpi manufacturiate și vase cu misterioase simboluri emailate, cu rutina-i simpla și încăperile menite sa ofere adăpost nu orgolios post, sub cerul clar sau tintuit cu stele, ksar-ul e melos in urcuș. Tu fa-ți sufletul Arcuș!

Malta veche este, in primul rand, Mdina!

 de Madalina Dumitrache

     Pe sfarsit de vara, am calatorit spre cea mai sudica insula a Europei, Malta, fara prea mult entuziasm sau mari asteptari, deoarece nu ma documentasem si nu stiam mai nimic despre aceasta tara. Odata ajunsa aici, am simtit din primele clipe ca ma aflu pe un alt continent si anume, cel african – un sentiment nou, interesant.

Printre obiectivele turistice, era inclusa si cetatea Mdina – vechea capitala, in varsta de cateva mii de ani,  construita de fenicieni, ce are nu mai mult de 300 de locuitori si numai cateva automobile ce apartin localnicilor – ca si particularitate, acestea fiind inlocuite cu succes de calesti, care asigura plimbarea prin oras. La Mdina se ajunge, trecand prin orasul Rabat, in care, nu datorita denumirii, am avut

Varza de Marakesh

de Butterfly

    Iote pozna ca am ajuns destul de devreme pe aeroportul nou nout, abia scos din tipla al Marakesh-ului si dupa ce am completat formularele de intrare in tara cu singurul pix al grupului, ne-am bucurat sa ne dezmortim picioarele dupa un zbor de aproape 4 ore.Afara, soare cu dinti si un zambet larg marocan de intampinare din partea ghidului local, baiat fain si saritor. Ne incarca intr-un microbuz si ne duce prin orasul curat si cu niste copaci foarte bine “coafati”, pana in apropiere de hotelul in care vom locui pe parcursul acestei vacante. Va voi povesti despre el intr-un articol separat. Ce va voi spune acum este ca hotelul nostru era plasat ultra-central, in piata principala a Marakesh-ului, piata pe numele ei Jemaa el-Fnaa, la doi pasi de Medina sau bazarul local adica in buricul targului, in inima pulsanta a orasului.

Dupa cazare am fugit urgent sa luam aer marocan la purtator si ne-am afundat adanc pe stradutele animate. Am schimbat ceva euroi la o casa de schimb recomandata de ghid si am constatat cu mult haz ca de pe bancnotele marocanilor ne zambea gales… Borcea!

Pentru ca matele noastre dansau lambada cerand de 

Citeste continuarea cu un click aici !