Se afișează postările cu eticheta amfiteatru. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta amfiteatru. Afișați toate postările

miercuri, 1 martie 2023

Ansamblul arheologic din Tarragona,Catalunia,Spania

de Marian Lisu

De vei căuta gloria și decăderea Eternei, aici e locul ideal să simți cu adevărat ce a însemnat puterea imperială, în cel mai bine păstrat oraș ce ilustrează perfect nu doar arhitectura militară, ci și planificarea urbană. Undeva lângă țărmul scăldat de Mediterană, dar pe pământ iberic.
Tarragona de acum e un oraș splendid, un mix de culturi într-un amalgam de construcții diferite, dar care lasă privitorului destul cât să înțeleagă ceea ce exista aici încă de acum 2200 de ani.
Doar la umbra înaltelor ziduri defensive, păstrate impecabil timpului în secțiuni complete (dintre care cea mai importantă are circa 850 de metri), ai imaginea completă și complexă a gândirii strategice care a sistematizat aria ce urma să fie acoperită cu mândre edificii. Inginerii antichității și-au dat mâna cu iluștrii constructori lăsând posterității pavăza de piatră cimentată ce urcă hăt... în culmea dealului semeț.
Pentru a documenta trecutul romanic, accesăm locurile unde se păstrează vestigiile ce pomenesc numele celor mai însemnate personalități ce au trecut pe-aici, dar și locurile în care somnul de veci al celor înhumați fusese tulburat vremelnic de munca neobosită a arheologilor și antropologilor, scormonitori după cât mai multe detalii care să pună în lumină grandoarea.
Muzeele te poartă în urmă cu mai bine de două milenii, când inscripțiile îi pomenesc pe celebrii frați-generali Scipio (din care mai cunoscut e Publius „Africanul”, care-l învinge pe Hanibal în bătălia de pe câmpia Zama), pe Cezarul Iulius, pe Pompei, dar cel mai celebru e chiar Augustus.
Căci atât de mult l-au îndrăgit supușii pe Octavian încât i-au ridicat primul templu din Imperiu, chiar sus coama dealului din centrul orașului. Acolo unde acum se află măreața Catedrala Santa Tecla, cea începută acum vreo nouă veacuri în stil romanic, dar terminată gotic, chiar peste marele Templu al lui Augustus. La câțiva pași stau martori muți coloanele romane, ce susțineau arcadele acoperișurilor dinspre îngustele străduțe din piatră, ramificate ca un sistem sangvin și o fac plecând de aici – ca inimă a vechiului oraș roman.
Numele dat inițial de Tarraco este înlocuit de Iulius Cezar sub denumirea Colonia Iulia Urbs Triumphalis Tarraco, drept capitală a provinciei Hispania Citerior.
Pe Via Augusta mergem agale să găsim Muzeul Arheologic, undeva în zona de promenadă, chiar pe malul mării. Înăuntru aflăm cum s-au făcut descoperirile, ce au dezvăluit artefactele și multele vestigii puse fain în valoare în vitrinele interactive. Ne este prezentată și zeița protectoare a gladiatorilor ce căutau glorie în luptele sângeroase din Circul Roman, edificiu pe care îl descoperim ceva mai sus, la scurtă distanță.
Bolțile ce susțineau tribune în aliniament mai sunt și acum în picioare, strașnic protejați de structura metalică. Ele oferă privitorilor posibilitatea de a accesa facil mega structura, în părțile laterale fiind depozitate resturile de coloane.
La doi pași e vasta Plaza del Rey, de unde se poate intra în măruntaiele complexului palatului, spre cea mai înaltă structură – Turnul Pretorienilor (El Pretori). Forumul e realizarea împăratului Vespasian și avea rol multiplu (sală de consiliu, trezorerie, templu, sală de audiențe).
Avantajul urcării în înalt este că de aici ai cea mai completă imagine a orașului spre Balconul Mediteranei, cu vederi fabuloase peste drumul de ape, înspre capitala Imperiului.
Amfiteatrul care se vede pe linia plajei avea o capacitate de circa 15.000 de locuri și este bine conservat, iar noaptea pus în evidență de o lumină galbenă ce-l inundă spectaculos.
Cunoașterea Necropolei paleo-creștină, cea de secol III, ne dezvăluie perspectivele îmbrățișării aici a noii religii impuse în Imperiu, căci avem inclusiv ruinele unui prime biserici. Muzeul de aici are și el un rol important, având expuse statui, basoreliefuri, sarcofage și pietre funerare cu inscripții latine, ce au reprezentat izvor de cunoaștere a vieții din Hispania.
Pentru o imagine completă a peisajului romanității din Tarraco se pot vizita și Apeductul Les Ferreres (pe care localnicii l-au botezat diabolic Pont del Diable), Arc de Bera (pe sub care trecea triumfal trupele „pacificatoare”), cât și ruinele bine scoase la lumină ale unei foste vile romane, iar ca monument funerar, Turnul Los Escipiones (al lui Scipio). Rămasă conservată este și vechea carieră romană Medol, unde se pot vedea blocurile tăiate rămase neridicate.