Variatia ovoida a somajului sferei

 

de Ioan Laslo

Ne este dat de multe ori sa auzim lucruri ciudate, iar calatorind am avut ocazia sa vad si sa aud o sumedenie. Azi va aduc in atentie una dintre ele. Este opera de arta a lui Jorge Oteiza (unul din cei mai de seama reprezentanti ai scolii basce de sculptura moderna), a carei copie supradimensionata este expusa in fata Primariei din Bilbao . Titlul ei face de obicei deliciul turistilor: Variatia ovoida a somajului sferei. Cei 6m diametru si aproape 8m inaltime scot in evidenta o sculptura din otel invechit si arata o tensiune intre static si dinamic. Chiar si localizarea ei intre  raul Nervion si superba cladire a Primariei orasului isi are un rol bine definit. 

În golul moale al râului care se termină/Cedila semnează în albastrul cerului/Deasupra orașului în interiorul pământului/Materia strălucește/În sfera prafului brutal/Cercul înconjoară cheiurile/În noduri se găsește un nor în interiorul vidului dedesubtul spațiilor/Izbucnirile roșii/În marea de raze/Soarele a visat/La toate nopțile lui pierdute/La toate aceste strigăte de întuneric/Soarele s-a dat/Mândru ca fata ideală/Într-un punct luminos/Cercul s-a mișcat/În cel mai scurt timp/El pozează acolo/Dar deja nu mai este/Ideea a dispărut/Râul s-a închis/Și cerul/Și materialul/Și noaptea/Și vremea/Și strigătele/Și oamenii/Și mările/Lumii și valurile/Doar fata/Doar un cheu/Un râs (Jacky Lavauzelle)

Prin Bucurestiul mai putin stiut – Muzeul Storck

de Rodica

        Bucuresti, inceput de martie si de primavara, o zi calduta de duminica, in care soarele bland invaluia totul. Imi incoltise in minte, de ceva timp, o idee: sa colind muzeele mici si casele memoriale din Bucuresti, sa le aflu povestea ascunsa dincolo de ziduri si de exponate, povestea celor care au locuit si au creat acolo unde acum, pentru noi, sunt locuri de vizitat dar care, pentru ei, erau “acasa”.

    Am ales pur si simplu la intamplare, doar pentru ca mi-a placut cum suna: Muzeul Storck. Google, cautare adresa: str Vasile Alecsandri nr. 16, in apropiere de Piata Victoriei. Nu am vrut sa aflu prea multe amanunte, imi doream sa fiu surprinsa. Am citit doar ca a fost casa unor artisti: el – sculptor, ea – pictorita. Deci, nu avea cum altfel, trebuia sa fie un loc frumos. In afara de asta, in anul 2004 cladirea fusese declarata monument istoric, inseamna ca era ceva deosebit la ea.

       Si intr-adevar, acel “ceva” ni s-a aratat ochilor de cum am zarit-o, pentru ca iesea in evidenta dintre toate celelalte case, cu arhitectura ei de factura germanica si fatada zugravita in rosu pompeian. Nu mai ramanea decat sa-i aflam istoria. Costul unui bilet este absolut derizoriu: 5 lei/pers, iar pentru turul ghidat am mai platit 6 lei. Am avut placerea ca ghid sa ne fie un om al artelor frumoase, pictorul Dinu Mihai Falcoianu, care ne-a facut o prezentare foarte frumoasa si detaliata a vietii si creatiei artistice a intregii familii Storck si a povestii din spatele lucrarilor expuse.

       Casa familiei Storck a fost construita la inceputul secolului 20, intre anii 1911-1913 chiar dupa planurile celor doi artisti, care si-au proiectat spatii de lucru individuale, separate de 

Afla mai multe dand un click aici !