Innsbruck – Perla de la poalele Alpilor

de Ileana Stefan

      Zilele vacantei noastre minunate s-au scurs cu viteza nisipului luat de vant…Lasam in urma spectaculoasa Elvetia si principatul bogat Liechtenstein. Acumulasem  atatea amintiri frumoase  si poze mii si mii. Dar cel mai mult, castigasem cunostinte si experiente despre atatea si atatea obiective turistice din toate locurile pe care le vizitasem. Asadar, in drumul spre casa, am repatruns in Austria, trecand prin alte si alte locuri de poveste tiroleza, de data aceasta. Primul a fost Innsbruck.

Innsbruck este un oras austriac de top, situat in sud-vestul tarii, marginit la vest de raul Inn, fiind capitala binecunoscutei provincii Tirol. De fapt, raul Inn traverseaza orasul de la vest la est, de unde si numele de Innsbruck, ceea ce inseamna “pod peste Inn”. Este foarte cunoscut pentru practicarea sporturilor de iarna, cu precadere, a schiului. Orasul a gazduit pana acum 2 editii ale Jocurilor Olimpice de iarna.

Iata-ne ajunsi, asadar la Innsbruck putin inainte de miezul zilei. Vremea a fost din nou excelenta pentru plimbari, poate chiar prea calda pentru sprinturile noastre zilnice dintr-un loc intr-altul. Pe toata perioada acestui circuit am avut numai vreme insorita si foarte calda pentru locurile montane prin care am tot haladuit. Dar totul a fost 

Afla mai multe cu un click pe https://bucuriadeacalatori.wordpress.com/2014/05/14/innsbruck-perla-de-la-poalele-alpilor/

Sapte cărți de călătorie altfel

de Dorina Danila

      Le-am numit cărți de călătorie altfel pentru că sunt, de fapt, romane, dar personajele lor călătoresc prin lume, iar destinațiile în care ajung sunt descrise într-un mod care te face să-ți dorești neapărat să ajungi să vezi și tu locurile respective. Cel puțin pe mine mă inspiră mai mult decât ghidurile de călătorie, cel puțin în alegerea destinației de călătorie. Dacă vrei mai multe detalii, dă click pe titlul fiecări cărți.

                1. Inferno – Dan Brown 

Pașii (și aventurile) îl poartă pe Robert Langdon, personajul principal al romanului prin Florența, Veneția și Istanbul. Odată ajuns în Veneția, nu putea să rateze Piața San Marco.

„Spre deosebire de majoritatea piețelor publice din Europa, San Marco nu avea formă pătrată, ci în L. Latura mai scurtă, numită piazzetta, făcea legătura între mare și bazilica San Marco. În capătul ei, în unghi de nouăzeci de grade, începea latura mai lungă, de la bazilică până la Muzeul Correr. În mod ciudat, în loc să fie dreptunghiulară, piața avea forma unui trapez neregulat, îngustându-se considerabil la unul dintre capete. datorită acestei iluzii, piața părea mult mai lungă decât era în realitate – efect accentuat de dalele al căror tipar urmărea modul în care erau dispuse în
Afla mai multe aici !

Pearl Harbour si localnicii din Polinezia Franceza

de Paul Drosu

    Astazi se comemoreaza 75 de ani de la atacul de la Pearl Harbor...:( , punctul de cotitura al celui de al 2-lea razboi mondial. Urmarile acestui razboi se vad in multe insule din Pacific (mai ales partea de vest a Pacificului). Dar urme se vad chiar si la mare departare de teatrele de razboi...cum ar fi acest tun urias, de 180 mm, din BORA BORA, unul din cele cateva instalate de americani pentru protectia acestei insule...dar din fericire (atat pentru locuitori, cat si pentru mediu) niciodata utilizat. :) Desi in Bora Bora nu s-au dat lupte, totusi aceasta insula a fost o baza extrem de importanta pentru americani, gazduind mii de soldati, crucisatoare, distrugatoare si aprovizionand, in total, aproape 200 de nave.Se poate constata insa teama atroce a americanilor (a lumii libere, in general) daca s-au gandit sa fortifice si insule aflate la mii de km de campurile de lupta din vestul Pacificului... Si un lucru "amuzant" este ca pe atolii indepartati din arhipelagul Tuamotu (apartinand tot Polineziei Franceze), la doar cateva sute de km mai spre est de Bora Bora, au fost locuitori care au aflat de-abia in 1945, dupa sfarsitul razboiului, ca tocmai a fost un razboi mondial! 

Pieţe de Crăciun – Frankfurt

de Dorina Danila

      Una dintre cele mai vechi şi mai populare pieţe de Crăciun este cea din Frankfurt. Este vizitată anual de peste 3 milioane de cumpărători. Începuturile ei ne duc mult înapoi în timp, în anul 1393. La vremea respectivă, Christkindchensmarktets era doar o sursă de unde localnicii își procurau cele necesare pentru iarnă de la comercianții care, obligatoriu erau concetățeni de-ai lor, conform unei reguli respectate cu strictețe.Piața nu era atât de mare, de colorată sau de … amuzantă ca acum. Nu exista nici simbolul principal al oricărei pieţe de Crăciun, bradul. El a apărut abia la începutul secolului al XIX-lea, când Weihnachtsmarkt semăna deja cu ceea ce este astăzi. Înalt de peste 30 de metri şi frumos decorat cu luminiţe, panglici şi clopoţei bradul este și astăzi atracţia principală a târgului.După ce ai vizitat cele 200 de căsuţe şi ai bifat cam tot ceea ce era pe lista lui Moş Crăciun, poţi asculta colinde, concerte de fanfară sau, pur şi simplu, clopotele bisericii Sf. Nicolae, aflată în apropiere. Sigur că o

Citeste mai multe aici !

Petra – orașul pierdut și regăsit

de Alina Coman

      În fiecare an îmi vine de cel puţin două ori, cu o regularitate constantă, un dor imens de ducă. Poate fi oriunde, oricând, oricum şi cu oricine. Din motive raţionale şi financiare nu pot da frâu liber acestor porniri, aşa că, de ceva vreme, o parte din vacanţă e alocată familiei, iar o parte dorului meu nebun de a călători. Încerc să beneficiez de diferite facilităţi, particip la schimburi de tineri, mă implic în diferite proiecte, astfel încât nevoile mele personale să nu dezechilibreze major bugetul familiei.

         Un astfel de prilej mi-a fost oferit de asociaţia în care sunt voluntar de vreo 14 ani. E vorba de un youth exchange la care au participat 25 de tineri din Letonia, Italia, România, Iordania şi Egipt. Proiectul a fost implementat în Iordania şi a avut o temă atractivă: Şomajul în rândul tinerilor şi cetăţenia activă. Reacţiile celor dragi în momentul în care le-am comunicat intenţia mea de a pleca în Regatul Haşemit al Iordaniei au fost diferite: mami era disperată că merg între terorişti, soţul meu mă încuraja spunând că e o ţară sigură care merită văzută, tati a încercat să-mi cumpere renunţarea cu o sumă care ne-ar fi fost aproape suficientă pentru un sejur pe litoralul românesc, cei doi copii ai mei vroiau să-mi intre în bagaje. Încăpăţânată din fire, în 4 august eram deja într-o maşină care ne ducea spre Budapesta. Costul biletului de avion era mai redus pe această rută: Budapesta, escală Istanbul, Amman. Trebuie să mărturisesc că m-am silit să dorm cât mai mult din drum după ce mi-am văzut moartea de vreo două ori la manevrele şoferului nostru grăbit. Sărmana de mine, nici nu bănuiam că 

Citeste urmarea aici !