Bungalow-ul de deasupra apei a fost inventat in Bora Bora

de Paul Drosu

     Intrebare: nu-i asa ca "overwater bungalow" (bungalowul deasupra apei) a fost "inventat" in... BORA BORA? Raspuns: DAAA... :D <3 Acestea sunt singurele tipuri de constructii turistice, pe apa sau pe uscat, din Bora Bora, si, in general, din Polinezia Franceza. SI daca pensula Maestrului a mai desenat si zambetul unui mic curcubeu... :) Desi in Bora Bora sunt prezente cele mai mari si mai cunoscute lanturi hoteliere din lume, nu o sa vedeti nicaieri constructii si hoteluri uriase din otel, beton sau sticla (doar in Papeete, capitala din Tahiti sunt cateva mici hoteluri de 1-2 etaje, insa pline de farmec colonial). In Polinezia Franceza, respectul pentru natura este atat de mare, cum in putine alte locuri din lume exista. Nu-i vorba ca-i ajuta si asezarea geografica, datorita careia numarul, atat al locuitorilor cat si al turistilor, este extrem de mic. :D Deci, de cate ori veti vedea prin lume un bungalow deasupra apei (sau, ideal, veti fi locatari in el :) ) sa stiti ca de aici, din Bora Bora a plecat totul...
 :D

Bora Bora - cea mai dorita insulă din lume

de Paul Drosu

BORA BORA, cea mai dorita si legendara insula din lume. Pentru ca putini dintre cei carora le place sa calatoreasca nu isi doresc sa ajunga aici. Eu, unul, nu cunosc pe nimeni...in afara de mine, care insa am fost deja. Si, de aceea, acestei insule nu prea ii "scapa" nimeni dintre cei care ajung prima oara in POLINEZIA FRANCEZA. Bora Bora este, insa, si cea mai aglomerata, mai americanizata si mai putin "polineziana" insula din Polinezia Franceza… Si, de aceea, mie nu imi place in mod deosebit. Insa am renuntat sa ii sfatuiesc pe cei care ajung prima data in PF sa nu se duca si in BB, desi au o alternativa mult mai autentica, numita "Bora Bora anilor '60". De altfel, nu exista agentie de turism care sa nu includa in ofertele pentru PF si Bora Bora.

Legat de "frumusete", este, intr-adevar. deosebit de frumoasa si spectaculoasa, dar "frumusetea" este o notiune atat de subiectiva si de relativa, incat este greu sa spui despre ceva, in general, si o insula, in special, ca este "cea mai frumoasa" din lume! 

Si as mai adauga, legat de "cea mai dorita", doua aspecte - unul obiectiv si unul subiectiv. Legat de cel obiectiv, desi in Polinezia Franceza vin putini turisti (din fericire) comparativ cu alte zone tropical-oceanice, aproape 100% din acesti turisti ajung si in BORA BORA. Desi PF este compusa din vreo 120 de insule si atoli. Iar pe multe dintre aceste insule vin extrem de putini turisti. De ex., sunt destui atoli pe care ajung atat de putini turisti, incat exista doar o singura cursa de avion pe saptamana, care, in plus, face un circuit si pe alti 2-3 atoli vecini. Comparativ, catre BORA BORA sunt in jur de 8-10 curse PE ZI din Tahiti!

Iar legat de latura subiectiva, 99% dintre pararile pe care eu le-am intalnit de-a lungul timpului, au fost acelea ca persoanele respective isi doreau sa ajunga in BB.

In imagini este partea cea mai luxoasa a acestei insule legendare. In prima imagine, din plan apropiat spre departat se vad over-water bungalow-urile St. Regis Resort, Le Meridien, Intercontinental Resort Thalasso Spa. In partea dreapta se vede un pic din Four Seasons Resort., care se vede complet in imaginile 2 si 3. Acestea sunt cele mai "complexe" tipuri de constructii turistice in Polinezia Franceza, aici neexistand constructii uriase, de otel, beton sau sticla!!!  Iar pentru cei carora le place sa "domicilieze" pe over-water bungalow-uri, o informatie care ii va atrage si mai mult catre aceasta cea mai dorita insulita din lume, in mijlocul Pacificului: AICI au aparut primele OB (Overwater Bungalows) in 1971, in forma actuala, dupa ce au fost "inventate" in RAIATEA, o insulita vecina, insula-sfanta a tuturor polinezienilor din Pacific, la 15 km, devenind apoi o obisnuinta in lumea intreaga! < Pentru "carcotasii" Polineziei Franceze, iata ce spunea despre Polinezia Franceza unul dintre cei 3 americani inventatori ai OVERWATER BUNGALOW-urilor, Jay Carlisle: "French Polynesia, a place so tropical, so remote, and so exotic, just saying its name in winter brings out the faint odour of coconut tanning oil"… 

Bora Bora…cea mai cunoscuta si dorita insula din Polinezia Franceza si din lume. Initial, se chema "Pora Pora" (Pora pora mai te pora) care inseamna in limba tahitiana "Primul nascut". Aceasta, din cauza faptului ca alfabetul tahitian nu contine si litera "B". Pentru ca alfabetul tahitian nu are decat 13 litere din care 5 sunt vocale, limba tahitiana este extrem de melodioasa si de placuta. Cei vreo 10.000 de locuitori din Bora Bora (foarte multi pentru o insula polineziana, in afara de Tahiti) se considera mai mult americani decat francezi, poate si datorita faptului ca legaturile istorice cu USA au fost destul de puternice, mai ales in al doilea razboi mondial si faptului ca aici vin si multi americani in vacanta...dar sa nu va inchipuiti ca vin cu sutele de mii...nu, caci in toata Polinezia Franceza vin intr-un an, din toata lumea, tot atatia calatori cati vin in Hawaii doar in vreo 2 saptamani!!! 

Bora Bora a fost descoperita de catre "albi", prin acelasi navigator si explorator olandez care a descoperit si RAPA NUI (Insula Pastelui) - Jacob Roggeveen, ambele in 1722.

Polynesia dreamin'! 

Tahuata - cea mai mica insula locuita din Arhipelagul Marchizelor

de Paul Drosu

Minunata biserica din insulita TAHUATA din indepartatul arhipelag al MARCHIZELOR, Polinezia Franceza, mijlocul oceanului Pacific… la 19.000 de km de Romania, fix in cealalta parte a lumii… O bisericuta vazuta de putini, foarte putini calatori. O bisericuta construita din bazalt vulcanic si piatra de coral, avand minunate vitralii. Una dintre cele mai izolate si greu accesibile biserici crestine din lume! Ambianta este minunata si grandioasa: in spate muntii care ating si 1000 de metri altitudine, iar in fata Pacificul care se izbeste furios de chei… 

 

 De altfel, pentru a putea debarca de pe mica salupa cu care am ajuns aici, a trebuit sa stam ghemuiti, in echilibru, pe botul salupei, sa fim atenti la miscarea de sus-jos de vreo 2 metri amplitudine pe care o aveam fata de marginea de piatra a cheiului si, la momentul oportun, de maxima inaltime a botului salupei sa…sarim pe chei…asta, in timp ce capitanul manevra salupa astfel incat sa fie cu botul cat mai aproape de chei, sa nu sarim in apa sau sa luam o gura din piatra cheiului, la saltul "decisiv"…dar nu atat de aproape, totusi, incat sa loveasca salupa de marginea de piatra… palpitant… Iar dupa ce am "coborat" toti sase (doi romanasi si

Aranui 3, cargobotul din Polinezia Franceza construit in...Romania!

de Paul Drosu

      "Mandru ca sunt ROMAN!" Multi romani spun ca se mandresc cu Romania…dar, o intrebare mai dificila este cu ce anume se mandresc. Azi va voi spune unul dintre motivele pentru care eu ma mandresc cu Romania: acest motiv se numeste "ARANUI 3"…si este un vapor, un cargobot de marfa (dar si de pasageri), pe care tahitienii si marchizienii il iubesc enorm, caci pentru multi dintre ei este singura legatura cu lumea... "Aranui 3" ("Lungul Drum 3", in tahitiana) a fost construit in anii 2000 in...ROMANIA, la Drobeta Turnu-Severin si a strabatut jumatate de lume pentru a ajunge sa isi faca datoria cu brio in cele mai izolate ape de pe Terra - in mijlocul Pacificului! Cu Aranui 3 ajungi si in Bora Bora si in Tahiti, dar si in arhipelaguri extrem de izolate, atoli de corali cum nu mai exista pe suprafata Pamantului, rezervatii ale biosferei UNESCO si insule la cea mai mare departare de vreun continent (peste 6.000 de km). :) Ati auzit vreodata in Romania vorbindu-se de asa ceva? Eu m-as bucura sa se fi vorbit si sa nu fi aflat eu! Ati auzit vreodata la macar unul dintre nenumaratele posturi de televiziune pe vreun roman (macar pe unul din cei care lucreaza in domeniul turismului) sa

Rechinii in Polinezia Franceza

de Paul Drosu

     Daca cineva ar vrea sa se testeze cat este de bărbat (sau "bărbată" :D - I.L.Caragiale!), una dintre modalitati ar fi cea din poza de mai jos: sa stea fata in fata cu STAPANII oceanelor – RECHINII, fara a fi protejat in vreun fel! Sunt curajos, nu?... Glumeam..ha, ha, :D nu va ingrijorati prea tare pentru mine, caci nu ne-am pus vietile in pericol, deoarece cei vreo 6 rechini care apar numai in poza (de fapt, erau mai multi in jurul nostru) sunt rechini "pointe-noire" (punct-negru, dupa culoarea neagra specifica din varful aripioarei dorsale), rechini care, IN PRINCIPIU :D :D , sunt aproape inofensivi pentru oameni. Sa nu credeti ce se arata prin filme ca "Falci"… practic doar vreo cateva specii de rechini sunt, efectiv, periculoase pentru om: Marele-Alb, rechinul taur si rechinul tigru (ultimul mai putin periculos). Bineinteles ca se pot intampla accidente (si chiar se mai intampla, din cand in cand, peste tot in apele tropicale din lume) si cu restul de specii, ca si, in general, cu orice fel de animal salbatic… In Polinezia Franceza nu se intalnesc primele 2 specii, cele mai periculoase si se intalneste doar extrem de rar a treia specie, mai putin periculoasa – rechinul tigru. In rest, ca

Raiul de pe un atol de corali din Arhipelagul Tuamotu

de Paul Drosu

Distantare sociala, la un popas in nemarginire, la margine de lume... 

Pe unul dintre cei circa 80 de atoli de corali al arhipelagului Tuamotu. "Tuamotu" inseamna in tahitiana "Insulele din larg" si acest arhipelag din mijlocul oceanului Pacific este unul dintre cele 5 arhipelaguri care formeaza Polinezia Franceza si reprezinta cea mai mare concentratie de atoli de corali de pe planeta, avand o lungime de circa 1.800 de km si o latime de 600 km, rezultand o suprafata imensa de circa 800.000 km2 (Romania are in jur de 238.000 km2)! Populatia acestei suprafete imense este doar de vreo 15.000 de oameni – de obicei, pe un atol de corali sunt doar cateva sute sau chiar doar cateva zeci de locuitori sau sunt nelocuiti! Iar numarul turistilor este foarte mic – in toti cei 80 de atoli de corali din Tuamotu vin, PE AN, doar vreo 10.000 de turisti, adica, de exemplu, de doua ori mai putini turisti cati vin DOAR INTR-O SAPTAMANA, numai cu avionul, in

Bine ati venit in Marchize!

de Paul Drosu

DEPARTE…MAI departe…FOARTE departe! Si…ultimul nivel: CEL MAI DEPARTE! :) Arhipelagul MARQUISES, Polynesie Francaise. Capat de linie... 

Daca credeati ca TAHITI este foarte departe de Romania, asa si este!... Dar cat de departe de Romania poate fi un teritoriu care este "departe" pana si fata de Tahiti?...  Enorm de departe! Atat de departe incat acolo ajung, intr-un an, mai putini turisti chiar decat in… Antarctica! 

Acest teritoriu, arhipelagul MARCHIZELOR este la ani-lumina distanta de "turismul de masa", aici venind doar vreo 5% din totalul turistilor, oricum putini, care ajung in Polinezia Franceza, adica un numar de vreo 10.000 – 11.000 de turisti pe AN. Din acestia insa, doar circa 2.500 – 3.000 sunt turisti "normali" (in sensul propriu, care dorm pe insule), restul de vreo 7.500 fiind turisti de pe vasele de croaziera, care poposesc doar cateva ore pe aici.

Aici, in mijlocul Pacificului, la 1.500 de km de TAHITI, este capatul de

Celebrul site AHU TONGARIKI,RAPA NUI (Insula Pastelui) – Dimensiunea MOAI-lor vs. dimensiunea omeneasca

de Paul Drosu

Celebrul site AHU TONGARIKI, probabil cel mai cunoscut de pe insula si cu cei mai impresionanti Moai, aflat exact la baza vulcanului Poike, cel mai izolat si mai vechi dintre cei 3 vulcani principali care formeaza varfurile formei triunghiulare ale acestei insulite. Acest site este aproape si de celebrul vulcan RANO RARAKU, din piatra caruia s-au sculptat cei aproape 1000 de MOAI de pe insula. Si acesti 15 MOAI, ca si mare majoritate a celorlalti aproape 1000 de MOAI, privesc INSPRE interiorul insulei, inspre oamenii de pe insula, pentru a-i proteja si a le da putere. Cu o singura exceptie, a 7 MOAI, care privesc inspre ocean…dar despre ei vom vorbi in alta postare.

Intre acesti 15 MOAI din imagine, orientati spre rasaritul soarelui la solstitiul de vara, este, se pare, si cel mai greu MOAI din RAPA NUI, de circa 86 de tone (!!!)…dar nu si cel mai inalt (si, dupa unii, chiar si mai greu), dar despre care vom vorbi tot intr-o alta postare.

RAPA NUI se pare, conform majoritatii cercetatorilor, ca

Muntele TEURAFAATIU, insula MAUPITI, Polinezia Franceza, mijlocul oceanului Pacific.

de Paul Drosu

Muntele TEURAFAATIU, insula MAUPITI, Polinezia Franceza, mijlocul oceanului Pacific. <3 

Bucuria de a cuceri un varf de munte este aceeasi, oriunde pe suprafata Pamantului...inclusiv aici, pe un micut munte (vulcan, de fapt) din mijlocul oceanului Pacific. Si chiar daca acest varf are doar 400 de metri altitudine si aici poti sta cu capul in …nori, dupa cum se vede din imagine!  Dar 400 de metri cuceriti cu greu, caci aici altitudinea este egala cu diferenta de nivel si cei 400 de metri trebuie urcati in totalitate, de la nivelul oceanului! Dar ce priveliste…cand te uti de jur imprejur si vezi minunata laguna si apoi doar ocean si ocean, 6.000 de km de ocean pana la cel mai apropiat continent! Si undeva departe, la 60 de km, vezi Bora Bora si, in spatele ei, insula vaniliei – Tahaa si insula sfanta a tuturor polinezienilor din Pacific - Raiatea! <3

Si ce placere mai mare poti sa ai atunci cand cobori de pe munte si in loc sa te racoresti in apa rece a unui parau de munte, te racoresti in apa calda a minunatei lagune de smarald?

Acolo....

de Paul Drosu

Acolo unde singurele urme de pasi omenesti pe nisipul fin si roz sunt doar ale tale… Acolo unde plajele nu sunt invadate de alge… Acolo unde apa lagunelor si oceanului nu e infestata cu e-coli, cu reziduuri petroliere sau mizerie omeneasca… Acolo unde plajele sunt fara umbrelute si sezlonguri frumos aliniate si ordonate, fara restaurante, fara snackuri, fara muzica care urla, fara antren, fara miros de gratare, fara automobile parcate pe jumatate in apa marii, fara ATV-uri care fac slalom printre turisti, fara masini, fara nici macar biciclete, fara vanzatori ambulanti (mai ales de bomboane agricole :D ), fara inghesuiala cat mai mare, fara salvamari disperati, fara nici macar, oricat ai cauta, un singur cotor de porumb fiert, sau sambure de piersica, sau mucuri de tigari si cioburi, sau turisti cu lanturile de aur la gat cat bratul de groase, fara skijet-uri, "banane" si parasailing-uri... Si chiar fara NICI MACAR UN TURIST. <3 🤙

Acolo unde, pe mii si mii de km liniari de plaje, nu gasesti decat nuci de cocos aduse de vant si valuri, crengi de palmieri, cocotieri si alti copaci endemici zonei, rupte de vant, miliarde de cochilii ale vietuitoarelor lagunei si oceanului si miliarde de tone de recif fosil de

Oceanul ca un rau de munte....

de Paul Drosu

Un filmulet pe care l-am facut cu unul dintre cele mai periculoase passe-uri din Polinezia Franceza (daca nu chiar cel mai periculos). Este vorba despre passe-ul ONOIAU, unicul passe, adica spartura in reciful de corali care inconjoara insula Maupiti, sora mai mica si mai autentica a lui Bora Bora. Acest passe este unicul acces maritim spre insula din mijlocul lagunei si este extrem de periculos si renumit printre navigatorii trans-pacifici pentru dificultatea si periculozitatea lui, cu apa avand viteza extrem de mare, efectiv curgand ca un rau de munte... : Si pana acum sunt deja cativa zeci de morti in acest passe... :

Se observa in filmulet si focalizarea, la un moment dat, pe Bora Bora, aflata la orizont, la vreo 60 de km. De altfel, intre Bora Bora si Maupiti exista si o naveta cu un vaporas care se numeste "Maupiti Express", dar pe care localnicii o numesc "Vomito Express"… Mai multe imagini cu acest passe si "Vomito Express", insotite de un cantecel tahitian, puteti vedea si aici - https://www.youtube.com/watch?v=SC6zwiRbRL8 

Se mai observa in filmulet si un catamaran care tocmai a iesit cu bine din passe si valurile Pacificului care se sparg cu furie de marginea recifului de corali din jurul insulei si lagunei.Tot "uscatul" care apare in imagini este doar recif fosilizat de corali. Sunetul din fundal este al apei care curge prin laguna. 

Enjoy! 

Viata marina in Arhipelagul Marchizului

de Paul Drosu

Insulita TAHUATA, Arhipelagul MARQUISES, Polinezia Franceza. <3 - Credeati ca numai romanii se pricep sa se prinda intr-o hora? Nu...aici, in Tahuata este o activitate practicata si de...rechinii "pointe-noire". :D Si sa ma laud si eu putin :D , cu o intrebare: cati simpli amatori, asa ca mine, au mai surprins atatia rechini intr-o singura imagine? Asemenea imagini se pot obtine cu usurinta in Polinezia Franceza...pentru ca acesta este cel mai pur si mai neatins de poluare si civilizatie teritoriu marin tropical din lume. :) Si dupa cum spunea si parintele cercetarii oceanice, Jacques-Yves Cousteau, marele numar de rechini arata sanatatea extraordinara a intregului ecosistem marin (indirect, si terestru). :) D-stra cati rechini prinsi in hora ati numarat?

 Murena in actiune... :D Am mai povestit ceva despre acest peste, care, mie personal, mi se pare mai periculos decat rechinul. De ce? Repostez acel comentariu: "MURENA – acest peste vorace, care face parte din familia anghilelor, se apropie cel mai mult de cumplitul rapitor din seria filmelor stiintifico-fantastice "ALIEN". Prin aceea ca multe specii de murene, in afara dintilor super-impresionanti din gura (de pe maxilare) mai au un al doilea sir de dinti impresionanti si IN GURA, in zona faringiana. Desi mai sunt specii de pesti cu aceasta particularitate, ceea ce este deosebit la murene si "cel mai tare", este ca acesti dinti sunt impinsi inainte si apuca si ei prada, intocmai cum era in filmul Alien. Am vazut acum ceva timp si un documentar pe Nat Geo despre asta. Iar acest lucru s-a descoperit doar acum 10 ani… Si cum seria "Alien" a fost realizata inainte de aceasta descoperire, asa se vede cum oamenii pot sa isi inchipuie lucruri pe care Natura le-a realizat deja de mult…

Pacificul si "gradinile" sale

de Paul Drosu

       O mica "expeditie" pe un atol de corali din mijlocul Pacificului. <3 Prin "jungla" impenetrabila si necalcata de picior omenesc…caci, pe multe zeci de km2 in jurul nostru, nu e tipenie de om…in afara de cele doua minunate gazde ale noastre C. <3 si J-C. <3 , ramase undeva departe in spatele nostru, cu activitati "gospodaresti". :D

Doi reprezentanti ai speciei omenesti – blonda mea draga si eu, fata in fata cu reprezentantii NATURII - laguna minunata cu nuante de albastru si verde care nu stiam ca exista, "padurile" si "gradinile" de corali, care incep chiar de la mal si care se vad imediat sub luciul apei, atat de dese ca, de multe ori, nu ai cum sa intri in apa de atatia corali (se vad si in fotografie), sute si sute de pesti tropicali prin apa care e la fel de transparenta ca aerul, din cand in cand cate o aripioara de rechin sau pleoscaitura vreunei pisici de mare, cerul de un albastru "electric", cocotierii, nucile de cocos care pica aleatoriu, cu zgomot, de la inaltime, covorul gros de frunze rupte si uscate de palmieri si cocotieri, niciodata curatate de cineva, ale caror margini taie ca un cutit, crabii si nenumaratele lor gauri in care iti poti rupe cu usurinta piciorul daca nu esti atent, nucile de cocos gaurite de crabi si imprastiate peste tot, coralul fosilizat care se iveste in multe locuri si care poate fi ascutit ca briciul, alizeul de nord-est, de timp frumos, care ne racoreste, umbra binevenita a cocotierilor, peisajul martian, pe partea dinspre ocean, al coralului fosilizat, canalele de mica adancime care intretaie din cand in cand drumul nostru si de-a lungul carora putem iesi in partea dinspre ocean a atolului, canale pline de "castraveti de mare", pe partea lagunei plaje nesfarsite si pustii cu nisip fin de corali, de la cel mai stralucitor alb la roz intens, chiraiturile pasarilor, zbarnaitul libelulelor, strafulgerarile fluturilor, fosnetul imenselor frunze de palmier la mangaierea vantului, mirosul lagunei, al plantelor, al florilor, al atolului, al VIETII… Si toate astea doar pentru noi doi, singuri pe lume in acel timp si in acel spatiu... :)

Cat de dureros de intens poate fi DORUL provocat de aceste 2 cuvinte: REEF, CORAL REEF… <3 <3 <3

Riscam sau nu innotand alaturi de rechini si pisici de mare?

de Paul Drosu

        IA ORANA! (cu accent pe ultimul "a", adica "Buna ziua" sau "Salut" in limba tahitiana, in care se folosesc vocalele foarte mult, astfel fiind foarte melodioasa). :) Iata inca unul dintre nenumaratele motive pentru care Polinezia Franceza este "mon amour <3 ": inotul liber si lipsit, teoretic, de pericole, printre fiintele oceanului – in fotografie o stingray (pisica de mare), un rechin pointe-noire si pesti tropicali. Adica, in loc sa le admiri in acvariile uriase, din spatele peretilor de sticla, sa intri in mediul lor, acolo unde aceste fiinte sunt libere, sa le intelegi si sa iti infrangi teama absurda fata de ele, teama indusa de niste filme aiuristice. Si, odata intrat in mediul lor, sa te incarci cu o picatura din forta Oceanului. :)
Cainii, se spune, simt teama oamenilor si asta ii face sa fie mai agresivi. Cred ca si la rechini este la fel. Va spuneam ca sunt doar 3 specii de rechini potential periculoase pentru oameni (nici aceste specii insa 100%). Mai spuneam ca inotul alaturi de rechini (mai putin de cei din cele 3 specii periculoase), ca si alaturi de manta-ray si stingray este, TEORETIC, lipsit de pericole. "Teoretic", pentru ca accidente se pot intampla… asa cum se pot intampla cu orice animal salbatic sau chiar domestic…au fost caini "de casa" sau "de curte" crescuti in familii de oameni, caini care erau blanzi si atasati de stapanii lor, dar care, la un moment-dat, din anumite motive, si-au atacat stapanii. :( Atata timp insa cat iti iei toate masurile REZONABILE de protectie si preventie, aici intrand si cunoasterea comportamentului acelor animale – rechini si stingray, in cazul de fata, probabilitatea de a avea probleme tinde catre zero! Dar niciodata nu va fi CHIAR zero! Dupa cum a dovedit-o si moartea tragica a unuia dintre oamenii pe care eu i-am admirat foarte mult – extraordinarul Steve Irwin, intepat in piept de acul unei pisici-de-mare. :( Iar culmea este ca in lume, statistic, sunt doar cateva cazuri de oameni omorati de pisicile-de-mare… Dar, asta-i viata…si eu am ales ca decat sa stau ferecat in casa sau decat sa admir aceste fiinte din spatele unui perete de sticla, mai bine sa imi asum niste mici riscuri si sa fiu PRINTRE ele si sa ma simt LIBER ca si ele. Iar beneficiile, pentru mine, sunt incomensurabile!