Santa Maria degli Angeli - bijuteria care domina Assisi de Jos

 de Marian Lisu

Poate numele titlului vă face să gândiți: iar Assisi? Ei bine, acum suntem practic în orășelul de la baza dealului, unde sper că instantaneele de până acum v-au încântat. E Santa Maria degli Angeli, locul unde practic începe și se sfârșește destinul Sf. Francisc.Marea Bazilică Sfânta Maria a Îngerilor e aici de aproape cinci secole, impresionând prin dimensiunile colosale (cea de-a șaptea în clasamentul general), dar adevărata comoară este înăuntru – micuța și vechea bisericuță Porziuncola (tradusă ca „Mică  bucată de pământ”).

Deasupra Sanctuarul Protoconventului Porziuncola ne întâmpină dictonul latin „Hic Locus Sanctua Est” (Acesta este un loc sfânt), chiar Sf. Francisc declarând că este cămin, spunând că „vizitele spiritelor cerești erau frecvente în acel loc”. 

Aici are pornirea lăuntrică de a se dedica muncii neobosite de a fonda Ordinul Fraților Minori (al Călugărilor Cenușii/ Franciscanilor), tot aici discipolii jură credință și pleacă în lume să ducă mai departe mesajul. Aici e locul unde Chiara di Offreduccio renunță la viața fără de griji, îmbrățișează jurământul de sărăcie și se dedică întru-totul credinței, înființând Ordinului Doamnelor Sărace (Clariselor), fiind sanctificată și ea după ce se dovedise că făcuse minuni. Viziunea Sf. Francisc, aceea că obținuse aici chiar de la Isus „Indulgența Porziuncolei” (mai cunoscută în literatură drept „Iertarea din Assisi”), va genera ulterior pelerinaje impresionante, iar anual o mare sărbătoare locală. Este astfel centrul franciscanismului, așa cum ne ilustrează și frescele minunate pe care le descoperim în anexele marii biserici. După Grădina cu trandafiri, loc preaiubit de Francisc, din pictură se perindă privirii adunarea călugărilor pentru a înțelege tainele Regulei, respectiv viziunea ce trebuia vestită în lumea largă.

Biserica mare are trei nave, având în laterale zece capele, cupolă impresionantă și absidă semicirculară, centrul edificiului reprezentându-l vechea bisericuță ce fusese la începuturi a benedictinilor, dar lăsată în ruină. Sf. Francisc decisese să o readucă la menirea inițială, așa cum mai făcuse și cu alte două din Assisi.

Fresca interioară e de mare valoare – în partea din spate e Calvarul, lucrare a lui Perugino, iar în capelele laterale sunt lucrări ce au în principal teme cu Fecioara cu Pruncul, aspecte din viața spirituală a Sf. Francisc, dar și cu Sf. Bernardino. Cappella del Transito e chiar în locul unde Sfântul Francisc a murit în 1226, imediat lângă Grădina cu trandafiri, de unde statuia ce-i este dedicată așteaptă parcă înflorirea rapidă, sub atenta supraveghere a porumbeilor pașnici. E aparent o mare discrepanță între ceea ce propovăduia Francisc – traiul în sărăcie, dar bogăție în credință – raportat la ceea ce vedem actualmente – structuri ce rivalizează cu marile catedrale, având în vedere că la începuturi discipolii trăiau în colibe și dormeau pe rogojină, îmbrăcați fiind în pânză de sac cârpită.

Turnul imens, cu clopotele lui grele, vestește la intervale regulate chemarea credinței, fațada monumentală ținând în vârf o statuie impunătoare a Fecioarei din bronz aurit, ce magnetizează privirile curioșilor de la mare distanță.

În laterala ce dă spre edificiile publice se află o fântână activă de acum cinci secole – Fonte Medicee.

Peste drum e splendidul Palazzo del Capitano del Perdono (Palatul Căpitanilor Iertării) ridicat pentru a servi drept casă a „căpitanilor” – persoanele ce trebuiau să vegheze mulțimea de pelerini ce veneau să descopere locul unde Sf. Francisc obținuse privilegiul iertării.

Tocmai dimensiunea impresionată pe care o căpătase pelerinajul făcuse ca în jurul bisericii să se formeze un adevărat târg, acum oraș, iar supravegherea trebuia să aibă parte de o justiție specială, condusă de Căpitanul Iertării. Palatul e construit sobru, dar are o eleganță conferită în special de succesiunea coloanelor groase de la bază ce susțin bolte-n semicerc, având deasupra alte rânduri de coloane scunde, ce dau impresia de spațialitate. Cel de-al treilea nivel, adăugat ulterior, duce clădirea în epocile recente, păstrând arhitectura specifică umbriană, tocmai pentru a pune în evidență edificiul, prin comparație cu construcțiile relativ contemporane. "

l'Amore non è amato" („Dragostea nu se iubește”) – Sf. Francisc.

Orvieto - o bijuterie italiană

 

de Marian Lisu

Așezarea e veche de aproape trei milenii, cei dintîi fiind etruscii, ce lasă aici celebrele necropole.

Stânca semeață din marginea Umbriei devenise prin fortificare ușor de apărat, poziția strategică ajutând populația locală să dezvolte urbea în timpurile imperiale, dar îndeosebi în vremurile medievale.

Tocmai dezvoltarea din evul când alții nu aveau speranță face din Orvieto unul din marile centre culturale și economice, invidiat de mulți – având statut independent.

Edificiile ridicate în secolele XIII și XIV sunt și acum păstrate în forma originală, frumoasele piețe publice (del Populo și del Duomo) păstrând acel farmec tipic italienesc.

Palazzo Comunale ne-a îmbiat să descoperim arta medievală a Renașterii. În spiritul libertății se născuse ideea de a fi construită o fortăreață mai strașnică, peste cea făcută de Natură – zidurile ce continuă culoarea stăncii dând impresia că nu au fost cioplite , ci zidite.

Supremul edificiu rămâne însă Ctedrala, cea frumos botezată drept ,,Santa Maria Assunata in Cielo”, cu fațada ei impresionantă ce trimite privitorul la amintirea geamănei din Siena.

Goticul lucrase secole de-a rândul să-și arate splendoarea desăvârșită, iar pentru a convinge pe cei interesați să-i treacă pragul pomenim doar trei dintre multele nume consacrate în relizările artistice de geniu creator – Pisano, Beato Angelico și Perugino.

Conceptul Creației e punctul forte – despărțirea noilor tendințe prevestesc germenii arhitecturii renascentiste.

Fresce ale marilor maeștrii italieni au legătură cu scene din viața Fecioareai, iar în Capella dei Corporale întâlnim legenda orașului  - Miracolul din Bolsena (în urma căruia Papa Urban al IV-lea instituie acum vreo opt secole procesiunea „Corpus Domini”).

Capella Nuova e povestea frumoasă a artei, o capodoperă renascentistă ce ridică standardul de reprezentare în zona ecleziastică.

Pentru a întregi corola de minuni e de luat în calcul vizite lejere la două palate ce trimit la perioada în care papii aveau aici bază de credință – Palazzo dei Papi, undeva în spatele catedralei și pe cel din proximitate – Palazzo Soliano, unde se pot admira relicvele romanității și opere de artă (inclusiv contemporană).

În cel al papilor sunt camere ce aduc mai degrabă a sălilor regale de ceremonii, doar că aici sunt masate tablouri de dimensiuni urieșești, sculpturi parcă aduse direct din Paradis, îngerii ce însoțesc personajele consacrate fiind martori tăcuți ai minunilor artistice.

Peste drum, în partea opusă pieței,e Palazzo Faina, unde sunt actualmente prezentate relicvele perioadelor trecute, în cadrul Muzeului Arheologic, de neratat pentru cei interesați de arta etruscă.

O mostră de reprezentare arhitecturală a timpurilor în care etruscii scriau aici istoria este și Tempio del Belvedere, templu vast și bine păstrat, în imediata apropiere a Pozzo di San Patrizio, puțul colosal săpat în piatra dură ce coboară în măruntaiele muntelui și care solicită privitorul să-i afle secretele până la luciul de apă. Prin sutele de ferestre lumina lină e filtrată colorat spre bază, iar pentru ca cei care privesc cerul să nu fie realmente orbiți de astrul ceresc s-a decis amplasarea unui glob imens, luminat astfel încât ochiul să poată percepe iluzia unei realități moderne.

La pas printre clădirile etalon – Palazzo del Popolo ține în umbra lui parte a Cartierului Medieval, iar luând ca etalon Torre del Moro ținând întins pe Corso Cavour ajungi în locul de poveste – Fortezza di Albornoz, vașnica fortăreață ce avusese menirea de a demoraliza răuvoitorii în a gândi să râvnească la avuțiile urbei, ridicată sub autoritatea cardinalului Egidio Albornoz după jumătatea secolului al XIV-lea, când Orvieto se va supune puterii papale.

Basilica San Francisco de Assisi

de Marian Lisu

Până acum aproape un mileniu, Assisi era un mic oraș medieval ce nu se prea pomenea pe hărțile importante,ridicat pe coasta unui deal semeț (Asio) de la poalele muntelui Subasio, de unde vederea asupra văii Umbriei este una senzațională.

Un eveniment epocal, undeva spre finele secolului al XII-lea, schimbă decisiv soarta orașului, aici născându-se Giovanni Bernardone, pe care acum îl știm drept Sf. Francisc de Assisi, patronul spiritual al Italiei.

Ordinul Franciscanilor, cel ce se constituie și dezvoltă galopant, aduce în perioada medievală manifestări artistice fără precedent – pictori renumiți, sculptori și arhitecți de soi, întrecându-se în a-și arăta măiestria.

Genialul florentin Giotto, Lorenzetti (cel ce a prefigurat arta Renașterii), sienezul Simone Martini, sunt printre numele care lasă posterității lucrări inestimabile – locul ce deține cele mai impresionante capodopere fiind Bazilica San Francesco.

Era mișcarea ce nu va primeni doar zona italică ci practic tot Bătrânul Continent, dovadă că genul creativ uman a găsit în Assisi locul prefect de manifestare în Evul Mediu.

Încă de la mare distanță poți observa lejer detaliile arhitecturale ale megastructurii ce ține în spatele unor ziduri urieșești trei biserici, una peste cealaltă.

Cultul pe care fostul mistic, sanctificat pentru priceperea transmiterii mesajului divin (dovadă cum se difuzează ulterior mișcarea Ordinului Franciscan în toată lumea creștină), detemină papii să dea locului o însemnătate deosebită, admițând valoarea mesajului universal pe care Francisc îl propovăduise, bazat pe pace și bună-înțelegere.

Devenise un simbol de credință, modul modest în care se îmbrăca și jurământul de sărăcie spre a se dedica întru-totul rugăciunii și ascezei îl fac și acum model pentru adepții ce vin în număr mare să vadă locul de unde izvorâse credința.

În spatele porților grele pătrundem alene printre case de secole, amplasate astfel încât fiecare spațiu vital să fie utilizat la maximă eficiență. Urcarea puțin abruptă ne duce rapid într-o piață vastă, mărginită de coloane și porticuri, toate la umbra unor ziduri ce trimit privitorul la zidurile defensive a le unui mare castel. Locul edificiului fusese spațiul de tristă amintire, unde condamnații cu pedepse capitale erau sfârșiți, numele fiind elocvent – Colinele Iadului. Proiectul se începuse romanic (partea inferioară) și se continuase în stil gotic (biserica superioară).

Lucrările duraseră vreo trei veacuri, de după 1228, iar locul ce amintea a moarte se va spăla de vechile păcate și va lua nume nou – Dealul Paradisului, deci de la agonie la extaz.

În memoria sfântului în cripta bisericii inferioare au fost depuse moaștele, locul cu liniște și pace fiind spațiu sacru, unde energiile acumulate secole de-a rândul te copleșesc gradual.

Deasupra, boltele sunt decorate cu fresce minunate, cu sute de personaje vivace, cu un colorit spectaculos, ce de multe ori te copleșește olfactiv.

Rozete meșteșugite, arcade imense frânte, sub care se ivesc alte arcade joase-n semicerc , ogile ce deschid capele cu tematici biblice din cele mai diverse – toate te îndeamnă să descoperi rafinamentul artistic pe care autorii doriseră să impresioneze privitorii.

Marele altar gotic deține însă cele mai spectaculoase fresce – Alegoriile Virtuțiilor franciscane și Slava Sf. Francisc, făcute de colectivul condus direct de Giotto.

Pentru a accede biserica superioară urcăm scările monumentale și admirăm claustrul, curtea de dimensiuni apreciabile având nivelele suprapuse pironite cu stâlpi deși, ce impactează ochiul, ajutându-l să facă trecerea lejeră de la excepționalul de la nivelul de jos spre magnificul de la zona goticului.

După alte rânduri de trepte de piatră se pătrunde în cel mai vast spațiu de sacralitate – din zona altarului fiind vizibile detaliile desăvârșite ale rozetei centrale. Lateralele poartă fresce cu viziuni îngerești, scene din viețile sfinților, dar și personaje ce revin în actualitate din perioada Vechiului Testament.

Culorile paradisului te însoțesc din înalt – stilul combinat (gotic și renascentist) fiind ceva altceva – totul gândit spre a pune în evidență cele mai importante scene, legate de viața sfântului ce a legat orașul de istoria umanității.

Isola Bella – o “destinație superbissimă”

de Livia Manzatu

Motto:

Călătoria te învață că indiferent cât de multe cunoști, este mereu mai mult de învățat – The Cultureur.

Așa cum călătorului îi șade bine cu drumul, iată-mă din nou la drum, în vara acestui an, de data aceasta într-un circuit de două săptămâni în unele dintre cele mai fascinante locuri din nordul Italiei, circuit numit foarte sugestiv: “Destinații superbissime”, avându-l și de data aceasta drept ghid pe dl. Ioan Laslo.

Italia a fost și va rămâne o destinație de suflet, iar faptul că urma să ajungem la cele mai frumoase lacuri din nordul ei (Lago di Garda, Lago Como și Lago Maggiore) a insemnat pentru mine o bucurie imensă. Într-adevăr, ajungând acolo, am avut senzația că mă aflu într-un colț de Rai.

Fără îndoială, toate cele trei lacuri sunt superbe, dar Lago Maggiore cu a sa Isola Bella a devenit preferatul meu.

Isola Bella, împreună cu Isola Madre din apropiere și Isola dei Pescatori, formează un paradis care te seduce de la prima

Strasbourg vazut de pe apa

de Ioan Laslo

Perspectiva din care poate fi vazuta imaginea unui oras este mereu foarte interesanta. Una este ceea ce vedem plimbandu-ne lejer pe stradutele unui oras, altceva survolandu-l cu avionul si cu totul altceva, lasandu-ne relaxati purtati de o barca. La Strasbourg, una dintre capitalele Europei, o plimbare cu barca pe Ill iti ofera o perspectiva extraordinara asupra unui oras de poveste. 

Ca intotdeauna, timpul pe care l-am petrecut acolo a fost extrem de scurt (imi propun sa revin si sa ii acord orasului zile multe!), dar, poate tocmai de aceea, traversarea celei mai frumoase parti a lui pe apa este o idee excelenta. A vedea Grand Ile, Neustadt si Cartierul european in mai putin de o ora, stand relaxat si ascultand povesti locale nu cred ca nu v-ar tenta si pe dumneavoastra. 

Grand Ile inseamna doua mii de ani de istorie, iar bisericile medievale (catedrala a facut o mie de ani, in 2014), maisons a colombage renascentiste si splendidele cladiri Art Nouveau si Art Deco iti iau ochii imediat. Nu intamplator, cartierul este monument UNESCO inca din 1988. 

Cum de altfel este si Orasul Nou (Neustadt) din 2017. Acesta a fost construit intre 1870 (cand, in urma Razboiului franco-prusac, Alsacia si Lorena au revenit Prusiei) si 1914, cand a inceput Primul Razboi Mondial. Este o perioada in care suprafata orasului a crescut exponential, devenind o adevarata metropola neorenascentista. Palais du Rhin, Bibliothèque Nationale et Universitaire de Strasbourg, Théâtre National de Strasbourg, Palais de Justice, Opera National du Rhin sau Universitatea atrag privirile ca un magnet.

Cartierul european este simbolul reconcilierii franco-germane, baza constituirii Europei Unite. Si unde altundeva putea fi el construit daca nu pe un teritoriu care a fost mereu ca o minge de ping-pong, sarind pe un teritoriu sau pe altul? Sediul celebrei televiziuni Arte, impunatorul Parlament European, Palais de l Europe, Agora, Observatorul Audiovizual European, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, sau European Youth Centre transmit ideea de toleranta si unitate in diversitate, concepte atat de des uzitate in cadrul Europei Unite. Dar poate cel mai bine este sa va las sa vizionati cateva imagini din traseul parcurs...

Poznan in ritm de polca

de Ioan Laslo

Am gasit o filmare din prima mea vizita la Poznan si m-am amuzat de comentariul pe care l-am facut atunci. Ajunsesem ca turist, in plina pandemie in Polonia si eram socat de multimea polonezilor adunati in Piata Centrala a Orasului Vechi (Stary Rynek). Ce nu stiam atunci este ca, la ora 12, acest lucru este firesc, deoarece cantecul de trompeta este punctul culminant al unui eveniment care se desfasoara zilnic. Atunci, cele doua capre aflate sub ceas amintesc de o legenda conform careia acestea au atras atentia printr-o confruntare asupra unui incendiu care ar fi putut distruge intreaga asezare. Intre timp, ghidand de mai multe ori Polonia in ritm de polca, unul dintre cele mai frumoase circuite ale Agentiei de turism Christian Tour, am avut ocazia sa asist des la acest moment care este ca un magnet pentru turistii aflati in Poznan.

Dar, dincolo de cladirea Ratusz (vechea primarie construita in stil renascentist in secolul al XVII-lea, dar cu numeroase adaugiri si refaceri in urma unor incendii), piata aceasta patrata cu o latura de aproximativ 140 m are multe alte obiective turistice splendide. Cele patru fantani (m-a impresionat cea a lui Neptun!), numeroasele statui (splendida statuia lui Ioan Nepomuc, chiar daca acesta este legat mai mult de Praga prin viata, dar mai ales moartea sa!) si intreg lantul de palate cu ornamente policrome superbe (multe dintre ele sunt astazi muzee) constituie tot atatea atractii turistice splendide. Cum o atractie in sine constituie zi Zamek (care dateaza doar de la inceputul secolului al XX-lea, fiind proiectat de arhitectul Albert Speer si a fost transformat de nemti in resedinta pentru kaiser). Astazi este un centru cultural. Mai adaugam o multitudine de biserici baroce, fiecare in sine o tentatie si avem imaginea unui oras care constituie o surpriza placuta pentru oricine il viziteaza.

Revenind in Stary Rynek, nu ai cum sa ratezi restaurantele locale, cu meniuri imbietoare, unde bucataria de influenta germana este la ea acasa. Iar, daca sunteti in viteza, nu ratati celebri cartofi cu cas, deliciosi aici, sau o ciocolata calda! Iar de aici calatoria poate continua spre Wroclaw, un alt oras fabulos al lesilor.

Opera Garnier – capodopera arhitecturală a Parisului

de Livia Mihaela Manzatu

Motto:

„Închide ochii și lasă muzica să te elibereze”

(Fantoma de la Operă)

Paris…! O nouă zi însorită la început de septembrie, numai bună pentru a descoperi și alte minunății ale acestui oraș. După vizita la Sainte-Chapelle am ales Opera Garnier, o adevărată capodoperă a arhitecturii teatrale a secolului al XIX-lea. 

Situată în Arondismentul 9, în Piața Operei, aproape de stația de metrou Opera (liniile 3, 7 și 8), clădirea - al treisprezecelea teatru care găzduiește Opera din Paris de la fondarea sa de către Ludovic al XIV-lea în anul 1669 - a devenit cunoscută sub numele de Palatul Garnier, în semn de recunoaștere a opulenței sale extraordinare datorată tânărului arhitect Charles Garnier. Îmbinând într-un

Portul Bristol si vasul Matthew

de Ciprian Napradean

Pfuuu, ce frig e in portul Bristol! Cele 3 grade plus umiditatea ridicata mi-a adus aminte de croaziera spre balene din Islanda. În zadar am cautat o cârciumă unde sa bem o cafea și sa mancam un sandviș. Luni dimineața planeta muncește, nu cafeleste Noroc cu braseria universitatii din Bristol. Minunat local si minunat expreso. Aroma acestui oraș e veche de 2500 de ani. Schimburile comerciale pe calea apei s-au tot amplificat de-a lungul istoriei, iar în evul mediu aici a funcționat cel mai important port al Angliei. Puțini stiu ca John Cabot, un mare exlorator al vremii, și-a pregatit aici expeditia pe nesfarsitul, la vremea aceea, Atlantic. Era cu 12 ani inainte ca Cristofor Columb sa plece in aceeași direcție. Prima expeditie spre nicaieri a lui Cabot s-a incheiat cu o revolta a echipajului. Ajunsesera in Islanda (la doi pasi de coasta Groenlandei). De aici, din Bristol, a ridicat a doua oară ancora spre America. Era anul 1497 și a ajuns în America de Nord. Doi ani mai târziu, într-o altă călătorie spre America, în timpul unei furtuni, Oceanul Atlantic l-a înghițit pe amiral și întreg echipajul sau. În portul din Bristol poate fi văzută o replică a vasului acestuia (Matthew). Nu am reusit sa-l vizitam fiind inchis pana la finele lunii martie. E fantastică insa corabia de secol XV. E impresionant cum cineva a avut curajul, acum mai bine de 500 de ani, sa urce pe acea coaja de nuca și sa plece spre capătul Pământului. Curiozitatea de a descoperi ce e dincolo de orizont ne-a înălțat umanitatea.

Oxford - un mediu intelectual mai vechi decat Biserica

de Ciprian Napradean

Prima oprire din drumul nostru spre Țara Galilor a fost la Oxford. Orașul, de mărimea Tg. Mureșului, se află la nici 100 de km de Londra. Ne-am stabilit ca destinatie Turnul Carfax. Este tot ce-a mai ramas din biserica orașului (Biserica Sf Martin). Ideea de a ajunge aici nu a fost chiar proasta, in ciuda frigului sâcâitor. Turnul e situat în ”buricul targului”. În apropiere sunt mai multe clădiri ale celei mai celebre universități din Europa (Univeritatea Oxford). Ambele, biserica și universitatea, mobilau fiecare în felul ei mințile britanicilor încă din sec. XII. Universitatea din Oxford este chiar mai veche decât biserica. În urmă cu cca. 1000 de ani, pe când Europa occidentală rătăcea prin întunericul medieval, aici se aprinsese lumina cunoașterii. O cunoaștere mai puțin laică, ce-i drept, dar care a continuat neîntrerupt până în zilele noastre. Nu e de mirare că astăzi Oxford-ul este în top 3 universități din lume, iar Anglia are 4 din primele 10 universități. Bazele Universității Cambridge au fost puse acum 800 de ani de unii profesori plecați de la Oxford. Cum a luat naștere mediul intelectual de la Oxford? Cum a apărut, pe la anul 1000, o universitate în mijloc la nimic? Ei bine! Asta poate știți voi, că eu n-am descoperit. Am gasit insa atmosfera aceasta 

 

Mica Europa din Bruxelles

de Ioan Laslo
     Cand ajungi la Bruxelles iei legatura cu un oras in care ideea de Europa unita este prezenta in toti porii sai. Mergi desigur sa vizitezi zona parlamentului European, insa este posibil ca intuitia Europei sa fie mult mai prezenta in reusitul parc tematic MiniEuropa. Localizat in zona Heysel, in apropiere de cunoscutul Atomium, parcul contine machete de dimensiuni si o calitate considerabile care reliefeaza locuri celebre din toate statele comunitare. Recunosti repede Turnul Eiffel, Parlamentul englez, Piazza dei Miracoli din Pisa, Grand Place din Bruxelles si multe altele si ai tentatia de a cauta ce au socotit reprezentativ creatorii parcului pentru Romania. Te asteptai probabil sa gasesti Casa Poporului, insa ai o surpriza: e Palatul Mogosoaia! Bunul gust arhitectural a invins megalomania!

    Am ajuns ultima data in parc pe o vreme ploioasa, dar asta nu ne-a facut sa fim mai putin incantati de ceea ce am vazut, mai ales ca am avut sansa unui grup tanar, plin de originalitate si buna dispozitie. Iata si instantaneele:

Mai trebuie adaugat ca programul si pretul biletelor le gasiti pe site-ul oficial al parcului: http://www.minieurope.eu

Bruxelles - capitala Europei

de Ioan Laslo
      Oricum o intorci, cand te gandesti la Bruxelles, primul lucru care iti vine in minte este "capitala Europei". Dar orasul are, dincolo de Cartierul European, numeroase alte atractii, care il  fac o destinatie de neratat. Incepand cu Grand Place , in apropieraea carei se afla si mica statueta care constituie simbolul orasului, Manneken-Pis,si continuand cu numeroase muzee de cea mai buna calitate sau cu o serie de catedrale exceptionale (desigur,  renumita este Saints Michel et Gudule) . Personal am fost extrem de impresionat de Muzeul Dantelariei, care gazduieste adevarate capodopere. Iar daca timpul iti permite, este foarte bine sa te arunci putin si in afara orasului, fie in zona Heysel (nu atat pentru macabrul sau stadion, cat pentru Atomium) sau in Parc de Cinquantenaire (Muzeul Horta merita o

Casa Anne Frank, obiectiv turistic de neratat la Amsterdam

de Adriana Nistor

Cine a fost Anne Frank?

În   data de 3 Mai 1960, casa în care s-a ascuns Otto Frank împreună cu familia sa a fost transformată în muzeu.  Aceasta se află în inima orașului Amsterdam, situată  pe malul canalului Prinsengracht nr 263-267. La inaugurare, Otto Frank, tatăl Annei Frank și singurul supraviețuitor dintre cele 8 persoane care s-au ascuns în anexa secretă,  a spus următoarele cuvinte : “ Îmi cer iertare, dar nu mai am puterea să  vorbesc despre evenimentele care s-au petrecut în timpul războiului. Este prea greu pentru mine. Această casă reprezintă o dovadă și o speranța pentru viitor”.

Anne Frank s-a născut în  Frankfurt am Main în anul 1929. Din pricina condițiilor aspre și a șomajului , familia ei a decis să se mute în Amsterdam.  Acolo, tatăl sau a deschis o filială Opekta, o companie care comercializa pectină, un agent de gelifiere folosit la fabricarea gemului. Anne era o față isteață, comunicativă și foarte curioasă. Adora limbile străine, învățând să vorbească fluent olandeză,franceză și engleză.  Îi plăceau mult istoria și mitologia greacă. S-a făcut rapid remarcată la

Orte - orasul agatat de nori

 

        de Maricela Stupar

Orte este un superb oraș italian, este o lume unde timpul a stat în loc, o lume pe care trebuie să o descoperi, o lume fascinantă care ți se descoperă la fiecare pas pe care îl parcurgi în acest mic orășel medieval încărcat de istorie. 
Tot aici, sub acest oraș, ți de dezvăluie și o lume subterană, unde descoperim tuneluri, apeducte etrusce și romane, pivnițe, camere și fântâni, dar și fântâna pentru conservarea zăpezii, unde au fost păstrate medicamentele spitalului local. Două ore sunt necesare de mers pe jos în adâncurile subteranelor etrusce și medievale, o rețea foarte articulată de tuneluri și camere care se extinde sub întregul oraș.
De origini antice, Orte unul dintre orașele care alcătuiau federația etruscă. Azi, 8 500 de locuitori și se află în provincia Viterbo din Lazio si se află la 63 km de Roma. Este o legătură rutieră și

Goslar - O altă mică aventură germană

     de Marian Lisu

    Goslar este burgul acela despre care, văzând câteva instantanee, îți spui că trebuie neapărat mers acolo cât mai curând. Oricum este o destinație obligatorie pentru romanticii incurabili, căci nici nu te-ai desprins de locul de poveste si deja ți-l reamintești îndelung și ai un motiv suplimentar să iubești definitiv Germania.

    E greu să descrii prin cuvinte limitate sentimentele trăite aici: e o oază de liniște și relaxare, pe valea cursului lin de apă, cu case jumătate piatră-jumătate lemn, pline de flori multicolore și oameni gospodari, dar și un furnicar de pasionați de frumos ce înghesuie piețele publice din fața Rathaus, unde stâm gură-cască la propriu așteptând spectacolul oferit de ceasul cu figurine, ori a muzicii de clopote venite de pe Kaiserringhaus.

    Construcția etalon (ce definește grandoarea) este Palatul Imperial, cu una dintre cele mai spectaculoase săli gândite vreodată de mintea omenească – Reichsaal, unde ne întâmpină, în frescă de excepție, marile momente ale istoriei locului.

    Relaxarea o facem în sunet de orgă, în atmosfera boemă, cu sonoritate medievală, înconjurați de gotic cu accente renascentiste, din Piața Bisericii St. Cosma și Damian.

Încărcați energetic, cu buna-dispoziție la purtător, am continuat așa: străzi, străduțe, alte străzi, mai multe străduțe, până la gara orașului, care pare mai dergrabă un castel în miniatură.

Istanbul - dragoste la prima vedere

de Livia Mihaela Manzatu

Motto: „Călătorim nu pentru a fugi de viață, ci pentru ca viața să nu ne scape”(Anonim)

    Cele mai frumoase lucruri în viață se întâmplă atunci când te aștepți cel mai puțin. Fie că este vorba de o iubire nouă sau de o călătorie neplanificată, viața are mereu motive să te surprindă. Dar ce se întâmplă atunci când, pe neașteptate, ai ocazia să vizitezi, chiar și în vreme de pandemie, unul dintre cele mai mari și mai frumoase orașe din câte există? Accepți! Iată-mă din nou la drum, către o destinație nouă.

Istanbul a fost dragoste la prima vedere. Primul impact vizual a fost copleșitor la intrarea dinspre Edirne în această metropolă. Clădiri impresionante de birouri și blocuri de

O zi în Lisabona

de Livia-Mihaela Manzatu
(Acest articol este rezultatul provocării pe care am acceptat-o din partea lui Ioan Laslo, un ghid excepțional și un om deosebit, care m-a îndemnat să aștern impresiile despre Lisabona și căruia i-l dedic!)

Căutând un citat cu care să încep acest prim articol de călătorie, cel mai potrivit l-am găsit pe al lui Ibn Battuta: “Călătoritul te lasă fără cuvinte, iar ulterior te transformă într-un povestitor“. Dacă îmi voi descoperi talentul la scris impresii de călătorie, acest articol nu va rămâne cu siguranță unicul! Un circuit oferă călătorului ocazia de a descoperi în doar câteva zile locuri minunate – pe fugă, ce-i drept -, dându-i apoi prilejul de a le savura pe îndelete în city break-uri.

Portugalia se afla de ceva vreme pe lista destinațiilor ce trebuiau obligatoriu “bifate”, astfel încât am hotărât să o vizitez într-un circuit organizat de către cea mai prestigioasă agenție românească de turism: Christian Tour. Am vizitat pe rând: Porto, Coimbra, Fatima, Alcobaça, Batalha, Obidos, Nazare, Tomar, Evora, Braga, Cabo da Roca, Cascais, Estoril, Sintra, Lisabona.

Portugalia este o țară foarte ofertantă, cu multe simboluri; este de ajuns să vezi un simbol și gândul te duce imediat la ea: toate clădirile sunt îmbracate in azulejos pentru a le proteja fațadele de aerul sărat al Atlanticului, dar și pentru a le înfrumuseța; în privința gastronomiei cele multe preparate din pește oceanic sunt din cod, care în meniurile restaurantelor apare sub numele de bacalhau; să nu uităm de vinul de Porto, de muzica fado care a luat naștere aici, de

Torun - orasul lui Copernic, al teutonilor si al turtei dulci

  de Valentin Oanta

 Astăzi, vă propun o vizită într-un oraș mai puțin cunoscut al Poloniei, dar deosebit de interesant. Torun este poziționat în nordul țării, cam la 90 de minute cu mașina față de Gdansk. Este cunoscut ca orașul lui Copernic (Mikolaj Kopernik în poloneză), al cavalerilor teutoni și al celor mai gustoase rețete de turtă dulce.

Așezat pe Vistula, Torun este capitala voievodatului Pomerania, fiind cam de mărimea Ploieștiului. Peste tot întâlnești simboluri ale marelui Nicolaus Copernic, astronom și prelat catolic ce a dezvoltat teoria heliocentrică a

Turnul Belem

de Ioan Laslo

Comentariul apare pe filmare, deci fara alte cuvinte, va invit sa o vizionati!

O catedrala care celebreaza independenta Portugaliei

de Ioan Laslo

    Pe 14 august 1385, la Aljubarrotta, trupele portugheze conduse de Nuno Alvarez Pereira(caruia regele Joao I i-a multumit prin asezarea unei superbe statui exvestre in fata bisericii manastirii) erau victorioase in fata celor castiliene. Regele Potugaliei a decis atunci ca totul a fost datorat Fecioarei si a dat ordin sa fie contruita manastirea care sa ii aduca un profund omagiu. Asa ia fiinta ceea ce localnicii numesc Convento de Santa Maria da Vitoria, unul dintre cele mai mari si mai vizitate lacasuri de cult din Portugalia.

    Un secol si jumatate de munca si geniul unor arhitecti precum Alfonso Domingues(cel care introduce pentru prima oara dantelaria numita ulterior stil manuelin), Huguet (caruia i se datoreaza poarta principala, Capela Fondatorului, Capela Neterminata, Domul sau Capela Capitoliului) si Mateus Fernandes sau a

Cracovia - cel mai frumos oras al Poloniei

    de Valentin Oanta

     Cracovia, al doilea mare oraș al Poloniei, fostă capitală, are un iz medieval datorat numeroaselor palate și clădiri vechi de multe secole. Prima atestare documentară datează din 966, când un evreu sefard, Abraham Ben Iacob, scria despre Cracovia că este un centru comercial notabil. Orașul a fost inclus in Patrimoniul Mondial UNESCO in anul 1978. In calitate de fostă capitală a Poloniei, s-a bucurat întotdeauna de o imensă importanță în ceea ce privește tradițiile și cultura. Este un oraș regal, impunător, gotic și renascentist.

    Simbolul orașului îl reprezintă Castelul Regal Wawel. Aici erau încoronați regii polonezi, fiind totodată locul unde aceștia și-au găsit odihna veșnică. Castelul este impresionant nu numai prin dimensiuni, ci și prin faptul că este un obiectiv sacru al polonezilor, având 900 de ani. Oare, noi ce făceam pe atunci ?Plimbându-ne pe Calea Regală, care începe de la Barbican și trece pe lângă Catedrala Sfânta Maria, operă a artistului Venit Stoss, putem vedea tot ce este tradițional în Cracovia (Krakow în poloneză). Catedrala oferă un interior fabulos, cu cel mai mare altar gotic din lume (sec.14), dar și un spectacol aparte. La fiecare oră, o trompetă se face auzită în oraș, melodia fiind interpretată de un pompier aflat în turnul central al edificiului. La amiază, melodia este radiodifuzată în toată lumea pe programul 1 al