Bucuresti, inceput de martie si de primavara, o zi calduta de duminica, in care soarele bland invaluia totul. Imi incoltise in minte, de ceva timp, o idee: sa colind muzeele mici si casele memoriale din Bucuresti, sa le aflu povestea ascunsa dincolo de ziduri si de exponate, povestea celor care au locuit si au creat acolo unde acum, pentru noi, sunt locuri de vizitat dar care, pentru ei, erau “acasa”.
Am ales pur si simplu la intamplare, doar pentru ca mi-a placut cum suna: Muzeul Storck. Google, cautare adresa: str Vasile Alecsandri nr. 16, in apropiere de Piata Victoriei. Nu am vrut sa aflu prea multe amanunte, imi doream sa fiu surprinsa. Am citit doar ca a fost casa unor artisti: el – sculptor, ea – pictorita. Deci, nu avea cum altfel, trebuia sa fie un loc frumos. In afara de asta, in anul 2004 cladirea fusese declarata monument istoric, inseamna ca era ceva deosebit la ea.
Si intr-adevar, acel “ceva” ni s-a aratat ochilor de cum am zarit-o, pentru ca iesea in evidenta dintre toate celelalte case, cu arhitectura ei de factura germanica si fatada zugravita in rosu pompeian. Nu mai ramanea decat sa-i aflam istoria. Costul unui bilet este absolut derizoriu: 5 lei/pers, iar pentru turul ghidat am mai platit 6 lei. Am avut placerea ca ghid sa ne fie un om al artelor frumoase, pictorul Dinu Mihai Falcoianu, care ne-a facut o prezentare foarte frumoasa si detaliata a vietii si creatiei artistice a intregii familii Storck si a povestii din spatele lucrarilor expuse.
Casa familiei Storck a fost construita la inceputul secolului 20, intre anii 1911-1913 chiar dupa planurile celor doi artisti, care si-au proiectat spatii de lucru individuale, separate de
Afla mai multe dand un click aici !