Fátima – Miracolul din inima Portugaliei

de Livia Mihaela Manzatu

Dedicând primul articol vizitării capitalei Portugaliei, astăzi m-am gândit să vă invit într-un loc strâns legat de credința creștină, aflat la doar 125 de kilometri distanță de Lisabona.   

Este vorba despre Fátima, un loc încărcat de mister și miracole. Fascinată fiind de legenda celor trei mici păstori de la Fátima, m-am bucurat să aflu că în circuitul pe care l-am făcut în Portugalia în 2016 acest loc era trecut printre destinații.

Să începem totuși cu legenda...  

13 mai 1917 a fost o zi care a schimbat viața celor trei copii din Aljustrel (un sat lângă Fátima): a Luciei dos Santos (10 ani) și a celor doi veri ai săi: Francisc (9 ani) și sora sa Jacinta (7 ani). În timp ce se aflau cu turma într-un loc în apropiere de Fátima - numit Cova da Iria (sau „Grota Sfintei Irina”) - le apăru în fața ochilor o lumină puternică; în vârful unui stejar li se înfățișă silueta unei doamne îmbracată în alb, mai strălucitoare decât soarele. 

Apariția acestei făpturi misteriose, anunțată de un înger celor trei copii cu un an înainte, s-a repetat în urmatoarele luni, Fecioara adresându-i-se Luciei cu rugămintea de a veni în același loc timp de șase luni consecutive, în a 13-a zi a fiecărei luni, la aceeași oră, cu promisiunea că
la final, în luna octombrie, își va dezvălui adevărata identitate, urmând atunci să facă o minune pe care toți o vor crede. Lucia încuviință, iar timp de șase luni consecutive veni în același loc, în aceeași zi și la aceeași oră. 

În 13 octombrie 1917, la ultima apariție a Fecioarei Maria, la Cova da Iria sosi o mare mulțime de credincioși din întreaga Portugalie – peste 70.000 la număr -, atrași de promisiunea minunii. În ziua aceea ploua, iar Lucia era îngenuncheată împreună cu ceilalți. Fecioara Maria se arătă mulțimii și ceru ca în acel loc să se zidească o capelă în onoarea Sa, ca Fecioară a Rozariului. Își deschise larg mâinile, raze de lumină izvorând din ele. Mulți au auzit-o pe Lucia strigând: „Priviți la soare!” Legenda spune că deodată soarele începu să se învârtească pe cer și să răspândească raze strălucitoare în diferite culori, îngrozind mulțimea care credea că a sosit sfârșitul lumii. După ce cobora în spirale spre pământ, soarele se ridica de fiecare dată la locul lui. Acest fenomen a durat aproape zece minute. Strigăte de “Minune! Minune!” se auzeau din toate părțile. Fecioara își împlinise promisiunea. Numai cei împietriți în necredință nu au putut vedea minunea.

Precum prevestise Fecioara la prima Sa apariție, cei doi veri ai Luciei au fost chemați în scurt timp la Cer: Francisc a murit la 4 aprilie 1919, iar sora sa Jacinta l-a urmat, după multă suferință, în februarie 1920, ambii fiind victime ale “gripei spaniole” care devasta Europa în acea vreme. Cei doi frați au fost beatificați în anul 2000 de către Papa Ioan Paul al II-lea. Lucia, care a devenit călugăriță a Ordinului Carmelitelor, a mai trăit până în 13 februarie 2005, această dată fiind declarată zi de doliu național în Portugalia. A fost beatificată trei ani mai târziu, în 2008.

...și să ajungem în anul de grație 2016...  

Pe drumul de întoarcere din Porto spre Lisabona am poposit timp de două nopți în Fátima, într-unul dintre cele mai moderne hoteluri în care am fost  vreodată cazată: Hotel Santa Maria (http://www.santamariahotelfatima.com), aflat peste drum de Sanctuarul din Fátima (Santuário de Fátima), cunoscut și sub numele de Sanctuarul Fecioarei de la Fátima (Santuário de Nossa Senhora de Fátima), unul dintre cele mai importante obiective creștine din lume. 

Imediat ce am pășit în acest loc sfânt am fost cuprinsă de o mare emoție amestecată cu un sentiment de liniște și pace...de parcă timpul s-ar fi oprit în loc.

Acest sanctuar este un loc de pelerinaj, atrăgând an de an credincioși din toată lumea. Lunile de vârf sunt mai și octombrie, când este obișnuit să vezi mii de pelerini, din diferite părți ale țării, mergând pe jos pe drumurile care duc la Fátima, îndeplinind astfel promisiunile făcute Sfintei Fecioarei Maria.

În imensa piață a Sanctuarului – având o suprafață dublă față de San Pietro din Vatican - m-a încercat un sentiment de pietate. Deodată privirea mi-a fost atrasă de câțiva pelerini de diferite vârste care strabăteau în genunchi, pe o potecă de gresie, distanța de câteva sute de metri dintre piața bisericii și statuia Maicii Domnului din Capela Aparițiilor – o biserică în aer liber construită pe locul primei viziuni. În momentul în care ajungeau în fața statuii Fecioarei Maria o înconjurau tot în genunchi. La vederea acestora am realizat că doar credința adevărată și puternică poate șterge durerea provocată de mersul în genunchi pe o distanță atât de mare. De-a lungul potecii am zărit indicatoare care interziceau fotografierea pelerinilor, în semn de respect pentru jertfa lor.   

Un alt lăcaș al Sanctuarului este Biserica Maicii Domnului (Basilica de Nossa Senhora de Fátima), construită în secolul XX în stil neobaroc, compusă din 15 altare (fiecare fiind dedicat câte unui mister al Rozariului) și având o orgă cu 12.000 de tuburi. Această biserică adăpostește și mormintele celor trei păstori. 

Pe partea opusă acesteia se află Bazilica Sfintei Treimi (Basílica da Santíssima Trindade). Este o biserică uriașă dedicată Sfintei Treimi, având o capacitate de 9.000 de locuri și desfășurându-se pe o suprafață de 40.000 de metri pătrați. 

Intenția de a construi o nouă biserică datează din anul 1973, întrucât Biserica Nossa Senhora de Fátima nu mai era suficient de încăpătoare pentru a găzdui toți pelerinii, în special în zilele de duminică și în alte zile de afluență medie. Proiectul a fost câștigat de arhitectul grec Alexandros Tombazis, în urma unei competiții internaționale. Piatra de temelie a acestei noi biserici a fost pusă la 6 iunie 2004; trei ani mai târziu lucrările au fost finalizate, fiind inaugurată la 12 octombrie 2007 de către secretarul de stat al Vaticanului, Cardinalul Tarcisio Bertone, cu ocazia aniversării a 90 de ani de la ultima apariție a Fecioarei Maria în Fátima. Pe 13 august 2012 biserica a fost ridicată la rang de bazilică.

Primul lucru care m-a surprins la această bazilică este arhitectura sa futuristă; prima reacție când am intrat a fost să o compar cu o imensă sală de conferințe. Afară, în partea stângă a bazilicii, se află o reprezentare stilizată a lui Hristos crucificat.

În centrul Sanctuarului există un monument al Inimii Sacre a lui Isus, unde a existat odată un izvor, a cărui apă a primit multe binecuvântări. 

Lângă intrarea sudică a Sanctuarului am observat o bucată din Zidul Berlinului, care a fost plasată acolo, deoarece se crede că prăbușirea acestuia este legată de unul dintre secretele dezvăluite de către Fecioara Maria celor trei tineri păstori. 

Cu inima plină de credință mi-am promis cât de curând o vizită în Țara Sfântă – Israel.